Șeicii masacrelor

Bianca Felseghi

Senior Editor

„La ora 4.30 după-amiaza, a venit lovitura decisivă. Un camion mare cu cisternă, umplut cu explozibil, a intrat în hotel, explodând și omorând sau rănind majoritatea ofițerilor superiori ai forțelor irakiene. Zgomotul a zdruncinat întregul Mosul, spunea Obeidi (colonel, comandantul unui batalion din Mosul în 2014), al cărui picior a fost spulberat de explozie. Restul armatei s-a prăbușit la puțină vreme după aceea. Până seara, trupele poliției și armatei își abandonau uniformele și fugeau de pe câmpul de luptă în haine civile. Cei care erau prinși erau aliniați în grupuri și executați.”

*

Așa începe, în iunie 2014, marea ofensivă a ISIS/ISIL − Statul Islamic al Irakului și al-Sham-ului (Levantului): o mână de jihadiști care își creează propria țară, mai mare decât Israelul și Libanul puse laolaltă, conduși de un terorist pentru prinderea sau uciderea căruia SUA oferă 25 milioane de dolari − Abū Bakr al-Baghdadi.

Orașul Mosul, despre care e vorba în citatul de mai sus, este cucerit de 1.500 de luptători ai ISIS, care înfrâng o armată irakiană formată din circa 10.000 de militari prost echipați.

Iar acesta e doar un exemplu de eveniment care îngreunează înțelegerea evenimentelor petrecute în Orientul Apropiat după invadarea Irakului, în 2003.

Efortul de a pricepe care sunt grupurile beligerante și susținătorii lor îți cere să atribui, ca în orice poveste, niște roluri, o intrigă și un moment culminant.

Jurnalistul american Joby Warrick, fost corespondent în Orientul Apropiat al cotidianului Washington Post, și-a asumat această muncă minuțioasă pentru volumul „Flamurile negre: ascensiunea ISIS” (tradus la noi de editura Black Button Books).

El a realizat, pentru documentare, peste 200 de interviuri cu persoane implicate în războaiele civile din Irak și din Siria.

În carte, punctul culminant al acțiunii este declararea, în 2014, a Califatului islamic, care a urmat episodului invocat în debutul acestui articol.

Atunci, șeicul Abū Bakr al-Baghdadi, îmbrăcat după toate tipicurile musulmane și având asupra lui simboluri atent selectate din Coran, a ținut la Mosul o predică în care le-a transmis jihadiștilor adunați sub steagul ISIS că îi datorează cu toții supunere și că, uniți, sunt capabili să cucerească până și Roma − simbolul creștinătății.

*

Până să ajungă o armată care controlează un teritoriu, ISIS se coagulează din grupuscule formate în jurul unor foști mujahedini − voluntari musulmani care, în anii ’80, se înrolaseră să lupte cu ocupația sovietică din Afganistan.

Majoritatea de religie sunită, aceștia se întorc căliți în țările de origine, Iordania, Egipt ori Irak, și par osândiți la soarta clasică a veteranilor, care trebuie să se reacomodeze cu pacea.

Numai că, în Orientul Apropiat, pacea e o noțiune relativă. Statele mai pașnice din regiune, precum Iordania, sunt printre puținele care înțeleg pericolul ca foști luptători înfierbântați cu profeții milenariste să pună mâna pe arme.

Să AI sau să n-AI. Dilema privind alfabetizarea copiilor în inteligență artificială 

Ce înseamnă alfabetizarea în AI? De ce este urgentă rezolvarea ei? Cum se raportează la subiect cinci țări europene care se află pe un spectru care merge de la interzicere la adoptare în masă? Și, nu în ultimul rând, ce se poate face în România, unde autoritățile trebuie să navigheze și apele tulburi ale analfabetismului funcțional? Încercăm un răspuns în continuare. 

Povestea Lay’s pe care nu o știai: drumul cartofului, din câmp la fabrică și la „Mica Unire în bucate” (P)

„Povestea Lay’s pe care nu o știai” este o serie realizată de Amintiri Gustoase, care creează punți gastronomice între generații și se află mereu în căutarea brandurilor ce vorbesc tinerilor prin gust. Provocați de PepsiCo, am pornit pe drumul cartofului pentru a descoperi lucruri mai puțin cunoscute despre chipsurile Lay’s: sunt făcute din cartofi crescuți sustenabil, în ferme atent selecționate, iar gustul lor ajunge astăzi în 18 țări din Europa.

Astfel, regimul de la Amman decide să adune jihadiști de prin diverse centre de detenție într-o fostă închisoare părăsită, denumită Al Jafr, tocmai pentru a preîntâmpina posibile revolte.

Închisoarea e foarte izolată, pe buza unui deșert, și acolo ajunge, printre alții, un personaj îndoctrinat cu ură − viitorul creier al ISIS, iordanianul Abu Musab al-Zarqawi.

Însă, în 1999, regele Hussein moare și, printr-un gest tradițional de clemență, autoritățile iordaniene decid să elibereze vreo 2.000 de deținuți. Printre care și pe cei de la Al Jafr.

De aici, efectul-fluture lovește ca într-un complicat joc de domino, și o face în zone unde oricum e dificil să prevezi orice desfășurare ulterioară.

Tot ce se petrece în Orientul Apropiat după invadarea Irakului este facilitat de incompetența consilierilor lui George W. Bush și de incapacitatea unor militari americani de a prevedea cum se vor replia structurile corupte ale partidului Ba’ath în vidul de putere creat de înlăturarea lui Saddam Hussein.

Felul în care se coagulează grupusculele ISIS − sprijinite de tot felul de șefi de trib și de câteva state bogate din Golf − pare o animație flubber, când porțiuni din aceeași substanță, indestructibilă, se adună și se contopesc într-o plăcintă explozivă.

Iar această combinație ucide în masă nu doar creștini, ci și pe acei coreligionari pe care jihadiștii îi consideră apostați, fie ei suniți care au colaborat cu „Marele Satan” de peste Ocean, fie șiiți, israelieni, kurzi sau alawiți, cum a fost cazul în Siria.

Remarcabile, în acest context, sunt poveștile personale ale lucrătorilor din serviciul secret iordanian (Mukhabarat) care au avut misiunea de a-i ancheta pe combatanții ISIS.

Ignorați până la un punct de colaboratorii lor americani, acești ofițeri nu s-au lăsat niciodată înșelați de aparențe și au reușit să dejoace atentate care ar fi omorât alte mii și mii de persoane.

*

Scrisă într-un ritm de thriller (de pildă, în secvențele când trupele Delta Force îl caută pe Abu Musab al-Zarqawi), cartea lui Joby Warrick a cunoscut un asemenea succes, încât, în 2016, HBO i-a cumpărat drepturile de ecranizare.

În același an, volumul „Flamurile negre: ascensiunea ISIS” a câștigat premiul Pulitzer pentru non-ficțiune.