Telefoanele ne ajută să fugim de noi înșine

Foto: Przemyslaw Klos / Dreamstime

"Toate necazurile omului se trag de la faptul că nu poate să stea singur, în tăcere, într-o cameră", scria matematicianul și filosoful francez Blaise Pascal. Mi-am amintit acest citat săptămâna trecută, în timp ce eram scanat de un aparat de rezonanță magnetică pentru un RMN la genunchi.

Un RMN este o experiență incomodă. Procedura în sine nu e câtuși de puțin dureroasă, dar te face să te oprești și să te gândești la lucruri pe care ai prefera să le eviți.

N-ai voie să te miști, n-ai cu cine să vorbești și, mai rău, nu poți să iei telefonul cu tine în camera "magnetică". Izolându-te complet de lumea din jur, un RMN e ca o frână de mână care oprește cursul frenetic al vieții de zi cu zi.

Pentru cei mai mulți dintre noi, astfel de pauze nu sunt binevenite. Acum câțiva ani, un studiu a confirmat că oamenii fac tot posibilul pentru a evita momentele de introspecție, ba chiar preferă să primească mici șocuri electrice decât să contempleze.

Cum explică psihologii treaba asta?

Poate pentru că oamenii, atunci când rămân singuri, tind să se gândească la problemele din viața lor. Evoluția ne-a învățat să rezolvăm probleme și să găsim înțelesuri. Ceea ce ne preocupă, atunci când nu ne updatăm pagina de Facebook sau nu suntem la ora de fitness, sunt lucrurile pe care nu le-am rezolvat − relațiile dificile, eșecurile personale și profesionale, problemele financiare, cele de sănătate și tot așa. Iar până când nu există o rezoluție, sau măcar un fel înțelegere sau acceptare, aceste gânduri reverberează în capul nostru.

Această explicație nu este complet nouă. Nietzsche credea că fugim de noi înșine, muncind mai mult decât trebuie și făcând tot posibilul să ne ținem ocupați, pentru că "atunci când suntem singuri și liniștiți, ne temem că s-ar putea să ni se șoptească ceva în ureche".

Cred că asta e cea mai plauzibilă explicație pentru folosirea compulsivă a smartphone-urilor. Suntem atât de atașați de telefoanele noastre − pe care le luăm cu noi în pat, la baie sau la masă − pentru că ne ajută să evităm întrebările profunde ale vieții.

Acum câțiva ani, într-un segment de late night television neașteptat de profund, comediantul Louis C.K. a descris perfect impulsul de a pune mâna pe telefon pentru a astupa melancolia care tinde să iasă la iveală când suntem singuri și ne plictisim:

Tehnologia face posibilă umplerea momentelor de singurătate și plictiseală, dar continua distragere a atenției ne împinge către o viață superficială, în care, așa cum spune Louis C.K., nu suntem nici fericiți, nici triști cu adevărat, ci doar satisfăcuți de produsele pe care le folosim.

Cei care caută mai mult trebuie să cultive abilitatea de a sta singuri și de a nu face nimic, măcar pentru câteva minute.