Septimiu Bizo, fotograf de wildlife: "Locuri pe care le știam de zeci de ani au fost efectiv rase"

Fotografii: Septimiu Bizo

Medicul stomatolog Septimiu Bizo (49 de ani) face fotografie de wildlife de peste 30 de ani. A început "pe film", cu celebra cameră sovietică Smena-2, după '90 a trecut la Minolta, pentru ca, mai nou, nu fără o oarecare rezistență, să se lase antrenat de revoluția digitală.

Anul trecut, Bizo și-a petrecut 42 de weekend-uri pentru a fotografia animale în sălbăticie.

De cele mai multe ori pleacă vineri, după program, și ajunge să-și instaleze cortul noaptea în creierii munților. Doarme 2-3 ore și apoi stă la pândă în așteptarea cadrului perfect. E însoțit de alți fotografi amatori care au devenit experți în haine și corturi de camuflaj.

Luna trecută, de pildă, au pozat și filmat urși dintr-un observator din Harghita. Prilej să constate că "există un Baloo în fiecare urs".

"E o pasiune care se naște în primul rând din excursii în natură. Din clipa în care vezi dincolo de peisaj și începi să găsești animale, se schimbă total perspectiva. Ți se pare că un peisaj fără niciun pic de viață în el nu este complet", spune Septimiu Bizo.

La noi însă, peisajele sunt schimbătoare, iar viața, mereu amenințată. Paradoxal, în sălbăticie, surprizele vin din partea oamenilor. Braconajul și tăierile ilegale reconfigurează zone întregi.

"În Apuseni sunt locuri pe care le știu de zeci de ani. Mi se tot întâmplă să nu le mai găsesc dacă trece o perioadă de timp de la ultima vizită. Sunt efectiv rase. Unde știam că fuseseră drumuri, intersecții, păduri, nu mai găsesc nimic.

Și acum, în Bucovina, în locul în care am fotografiat cocoși de munte, au intrat cu TAF-ul într-o dimineață și au ras tot.

Peisajul se schimbă iremediabil și, din păcate, se cam distruge. N-am nimic cu tăierile legale sau cu tăiere urmată de împădurire. Nu sunt un radical care spune să nu tăiem, să nu vânăm, să nu nimic.

Înțeleg, o pădure are o valoare economică. Dacă n-o tai, vine prima furtună, o pune jos și o să scoți rumeguș. Dar taie și pune înapoi.

Am coborât în urmă cu 3-4 ani din Măguri înspre Valea Răcătăului. Era un drum pe care-l știam, îl anticipam, pădure stânga, pădure dreapta. Când colo, ce să vezi, tot locul devenise transparent. Pe cinci versanți nu mai era nimic, niciun copac.

Dar noi am vândut toată țara, ce contează că mai vindem câțiva versanți de pădure. În Munții Maramureșului, același lucru, ras tot, partea de nord a graniței e rasă − pe trei văi nu mai găsești niciun copac în picioare", spune Bizo.

Galerie foto cu imagini realizate de Septimiu Bizo:

În țară, două spectacole ale naturii îl lasă mereu cu gura căscată: rotitul cocoșului de munte și al cocoșului de mesteacăn, primăvara, și boncănitul cerbilor, toamna.

"E un ritual de care nu vei putea spune niciodată că te-ai bucurat suficient. Dacă asiști o singură dată, din acel moment o să tot mergi".

Bizo compară înfruntarea cocoșilor de munte cu cea a unor cavaleri teutoni.

"Recent, am asistat din nou la rotitul cocoșilor de mesteacăn. Sunt ca niște roboței. E fascinant să-i vezi bătându-se pentru supremație.

Cel care se etalează și se înfoaie mai tare își va impresiona pretendentele și va câștiga dreptul de a face pui mai departe".

Fotograful Septimiu Bizo a ajuns în Patagonia, în Peru, în jungla amazoniană, în peninsula Kamceatka, Islanda sau Namibia. E atras mai ales de locuri extreme, cu faună bogată.

Pentru anul viitor și-a propus să meargă în regiunea Pantanal din Brazilia, ca să fotografieze jaguari.

"Felinele mari sunt fascinante. În Namibia am văzut ghepardul, leopardul, niște mașinării perfecte. E o plăcere doar să le vezi cum calcă, nu mai vorbim de norocul de a putea să vezi cum vânează. Este fantastic.

Minunat a fost și în Kamceatka, unde am fotografiat urșii care prind somoni, migrația somonilor și festinul urșilor care se bucură de mâncare din plin.

Ceea ce vedeam în documentare de la National Geographic se desfășura la câteva zeci de metri în fața mea".

Video cu "Baloo" din Harghita:

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.

Donează