Post-adevăr. De la "fapte alternative" la persoane alternative

Codruţa Simina

Redactor

„Este o lume post-adevăr numai dacă noi toți din această sală o lăsăm să fie așa, dacă toți, împreună, abandonăm adevărul”, spunea jurnalistul CNN Brian Stelter, realizatorul emisiunii Reliable Sources (Surse credibile), în cadrul unei dezbateri găzduite la finalul lunii ianuarie de universitatea Harvard.

Alături de el în sală, nume sonore ale jurnalismului american au încercat să redefinească rolul jurnalismului în era post-adevăr.

Potrivit definiției date de dicționarul Oxford, expresia post-adevăr denotă situații în care faptele influențează formarea opiniilor publice mai puțin decât apelul la emoții sau la convingerile personale ale oamenilor.

Cu alte cuvinte, realitatea nu mai este neapărat dată de faptele obiective, ci poate fi manipulată prin emoțiile transmise în discursul public sau prin promovarea unor idei sau păreri care nu au niciun suport real: știrile false.

Sau – cum preferă să le numească unul dintre consilierii președintelui Trump – fapte alternative.

În cursul dezbaterii de la Harvard, Brian Stelter a adus argumente în susținerea opiniei că abia anii care urmează vor limpezi dacă trăim sau nu într-o eră post-adevăr – iar aici jurnalismul de calitate mai are multe de spus și o bătălie de câștigat. (Puteți citi întregul său speech aici.)

Tonul său, optimist de altfel, pare să fie contrazis însă de mai multe studii științifice. Potrivit acestor studii, chiar dacă realizăm că unele informații sunt false, dacă sunt repetate îndeajuns devin plauzibile. Adică le luăm în considerare când ne formăm opiniile.

Brian Mefford, analist politic care trăiește la Kiev.

Ironic sau nu, la numai câteva zile după dezbaterea de la Harvard, Brian Mefford, consultant politic din Kiev, descria pe site-ul think tank-ului Atlantic Council o situație cu totul nouă: apariția textelor de opinie false.

Analistul povestește cum a descoperit că, fără știința sa, devenise membru al unei organizații cu nume pompose, de care nu auzise în viața lui: Centrul de Monitorizare pentru Strategie Globală.

Ba, mai mult, semnătura sa apărea, pe site-ul acestei organizații, în dreptul unor texte de opinie pe care el nu le scrisese niciodată, de fapt.

„Ei” sunt aici: ciudatul război hibrid pe care Armata Română îl poartă pe internet împotriva conspirațiilor, fără să aibă măcar un cont de Tik Tok activ

MapN încearcă să combată fake-news-urile apelând la comunicate scrise. Încearcă să combată, în plină epocă Post-Adevăr, imaginile cu cuvinte.

Preoții BOR, seduși de New Age și politică. Vasile Bănescu: Implicarea clericilor în campanie, „o maximă eroare”. ÎPS Teodosie, „pe cont propriu”

La imaginea de „salvator” pe care a dobândit-o Călin Georgescu au contribuit și preoți din Biserica Ortodoxă Română. De ce? Ne răspunde, într-un amplu interviu, Vasile Bănescu.

Mefford descrie felul în care funcționează acest site:

„Întâi, pe această pagină sunt republicate analize și opinii ale unor institute de cercetare reale și respectabile (fără acordul acestora, se pare). Apoi, aceste articole corecte sunt mixate cu «știri» din surse controlate de Rusia, fără ca acestea să fie atribuite. Și mai rău, site-ul postează articole false semnate de renumiți oameni de știință asociați unor think tank-uri”.

Pare să fie metoda patentată după care sunt administrate numeroase site-uri din Europa și SUA care răspândesc știri false, mixate cu jumătăți de adevăr și garnisite cu teorii conspiraționiste.

La acest mix se adaugă pur și simplu opinii false, semnate cu numele unor analiști sau politologi. Furt de identitate, adică.

Brian Mefford a descoperit cu stupoare că este unul dintre acești autori. El nu a reușit să obțină îndepărtarea de pe site a articolelor care-i erau atribuite.

Mai mult, a descoperit că și alți colegi de-ai săi apăreau la secțiunea Opinii ca semnatari ai unor analize pe care nu le scriseseră vreodată.

În analiza sa, Mefford susține, însă fără să aducă vreo dovadă obiectivă, că Rusia ar beneficia cel mai mult de pe urma acestor site-uri care viralizează informații false și, mai nou, opinii false. (Puteți citi textul său aici.)

De la fapte alternative am ajuns, deci, la persoane alternative. Asta dacă ar fi să folosim terminologia pe care se străduiesc să o impună consilierii președintelui Donald Trump.

Cum funcționează, cui folosesc și de ce sunt nocive pentru democrație faptele și persoanele alternative – adică minciuna – vom vedea în episoadele următoare.

Până atunci, Mircea Miclea explică aici de ce se lipesc de noi teoriile conspirației. Iar aici găsiți un studiu despre cum apare, în unele medii, rezistența la argumentele științifice.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€