Diamante văzute printr-o lupă, expuse la muzeul din Amsterdam. Fotografii: Lucian Muntean

Primul diamant pe care l-am văzut era pe poziția de top al unui aranjament piramidal, la loc de cinste. Dedesubt erau prezentate diverse tipuri de pietre prețioase, cu varietăți de forme și de culori, cu sclipiri ale fațetelor șlefuite.

Chiar dacă era mai mic decât un bob de orez, acest diamant era de departe cel mai valoros exponat al colecției Muzeului de Mineralogie. Asta se întâmpla acum mai bine de 20 de ani, când eram student al Facultății de Geologie de la Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca.

Anul acesta, când s-a ivit ocazia, n-am ezitat să vizitez un muzeu dedicat în întregime diamantelor.

Muzeul Diamantului este situat într-o vilă din secolul al XIX-lea, în Museumplein, Amsterdam, Olanda.

În zona centrală a Amsterdamului, în apropiere de Rijksmuseum și de Muzeul Van Gogh, într-o vilă impozantă din secolul al XIX-lea, se află Muzeul Diamantului.

Muzeul a fost inițiat de către Ben Meier și inaugurat în anul 2007. Însuși Meier a fost un reputat șlefuitor de diamante extrem de prețioase, inclusiv a celor deținute de regina Iuliana a Olandei.

Istoria legăturii dintre diamante și Amsterdam este una mult mai veche. Odată cu persecuția evreilor de către catolici în Peninsula Iberică, de la sfârșitul secolului al XV-lea, numeroși evrei s-au refugiat din Portugalia în Țările de Jos.

Comunitatea protestantă de aici a fost mai îngăduitoare, permițându-le să se stabilească, dar totodată interzicându-le să se organizeze în bresle de meșteșugari. Prelucrarea diamantelor a fost una dintre puținele ocupații pe care evreii le puteau practica și în care aveau să devină mari specialiști.

Ulterior, în secolul al al XIX-lea, odată cu descoperirea diamantelor în Africa de Sud, pe atunci colonie olandeză, afacerile cu diamante au prosperat, iar Amsterdam a devenit unul dintre cele mai importante centre de prelucrare și de tranzacționare a diamantelor pe plan internațional.

Harta cu locurile de pe glob de unde se extrag diamante și cu centrele de prelucrare a acestora.

De cum intri în muzeu ești întâmpinat de un ghid, care te introduce rapid în temă. Surpriza constă în faptul că ai impresia că te afli realmente într-un atelier. Bancuri de lucru, polizoare, scule și oameni care lucrează de-adevăratelea.

Te aștepți ca în următoarea frază ghidul să-ți facă protecția muncii. Nu e necesar, deoarece te desparte un geam blindat de cel care șlefuiește prețioasele diamante.

O galerie foto cu tehnica de prelucrare a diamantelor:

Din punct de vedere chimic, diamantul este compus din carbon pur. În funcție de timpul de răcire a carbonului poate lua naștere grafitul sau diamantul.

Acesta din urmă are un sistem de cristalizare cubic, cu clivaj perfect, și prezintă cea mai mare duritate dintre toate mineralele. Poate fi prelucrat prin tăiere și șlefuire exclusiv cu abrazivi care conțin praf de diamant.

Diamantele se formează, în condiții cu totul speciale, din magma provenită din mantaua terestră. La adâncimi de peste 150 de kilometri, la temperaturi cuprinse între 1.200 și 1.400 °C și la presiuni foarte mari, rocile care însoțesc diamantul sunt peridotite și kimberlite.

Diamantele pot fi găsite la suprafață în aluviuni sau pot fi proveni din mine aflate la mare adâncime. Se estimează că pentru a găsi un diamant de un carat, adică de 0,20 grame, e necesar să se exploateze și să se sorteze circa 250 de tone de minereu.

În stare brută, acestea au o formă neregulată. Abia după tăiere și după șlefuirea numeroaselor fațete, diamantele capătă aspectul deosebit și prețiozitatea.

O galerie foto cu proprietățile diamantelor:

Diamante văzute printr-o lupă, expuse la muzeul din Amsterdam. Fotografii: Lucian Muntean

Traseul muzeului urmează o parte tehnică în care sunt prezentate proprietățile diamantelor. Pentru o mai bună evidențiere a acestor caracteristici sunt expuse cristale din sticlă de dimensiuni mari, care au tăietura și forma celor mai renumite diamante din lume.

Sunt evidențiate cele patru criterii de evaluare, denumite "cei 4 C":

– carat (greutatea) reprezintă unitatea de măsură consacrată și este de 0,20 grame;

– culoarea – diamantele pot fi incolore sau "fancy"; cele perfect incolore sunt mai rare și mult mai valoroase față de cele cu tente de gălbui sau maronii; cele roz, roșii sau albastre sunt numite "fancy";

– claritatea reprezintă gradul de impurități pe care îl poate avea un diamant studiat cu ochiul liber sau cu ajutorul unei lupe care mărește de 10 ori; cu cât are mai puține impurități, cu atât diamantul este mai valoros;

– cut (tăietura) este singura contribuție și intervenție posibilă dintre "cei 4 C" adusă de mâna omului și îi conferă prețiozitatea și punerea în valoare; în urma procesului de tăiere se obțin formele diamantelor, care pot fi: Brilliant (cu 57 fațete), Emerald, Baguette, Marquise, Trillion și Princess.

Pe măsură ce înaintezi, vitrinele didactice se transformă treptat într-unele tot mai decorative și comerciale. Cum diamantele reprezintă o afacere, te trezești că, subtil, etichetele cu multe explicații se prefac în etichete cu multe zerouri.

Și nu mare mi-a fost mirarea să constat că acei vizitatori cu care am intrat la turul ghidat au ieșit cu sclipiri în ochi, proaspeți clienți și posesori ai unei frumoase bijuterii cu diamant.

Scump, dar face!

O galerie foto cu bijuterii cu diamante: