Cazania lui Varlaam, întinerită filă cu filă pentru a se arăta lumii la 375 de ani

Cazania lui Varlaam, tipărită la 1643. Fotografii Lucian Muntean

Un exemplar original al Cazaniei lui Varlaam poate fi văzut până în data de 20 mai într-o expoziţie deschisă la Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) din Bucureşti.

Cazania este un termen slavon care desemna o culegere de predici şi omilii (comentarii ale textelor biblice).

Cea îngrijită şi tipărită de mitropolitul Varlaam este "un monument de limbă, de cultură şi de drept, și arată cât de vie era societatea românească din Moldova în secolul al XVII-lea", a spus, la vernisajul expoziţiei, directorul MNIR, Ernest Oberländer-Târnoveanu.

Această carte "evidențiază drumul făcut de poporul român de la națiunea medievală la națiunea modernă", a precizat el.

Vernisajul expoziței (galerie foto):

*

Mitropolitul Varlaam, pe numele de mirean Vasile Moțoc, a condus Biserica ortodoxă din Moldova din 1632 până în 1653, fiindu-i alături lui Vasile Lupu pe toată durata domniei sale (1634-1653).

Considerat unul dintre creatorii limbii literare româneşti, el are meritul de a fi tradus şi strâns în acelaşi volum o seamă de manuscrise religioase greceşti şi slavone.

Cazania sa − prima publicaţie în limba română din Moldova secolului al XVII-lea − se mai numeşte "Carte românească de învăţătură la dumenecele preste an și la praznicele împărătești și la svănți mari".

Scrisă în româneşte, dar cu alfabet chirilic, Cazania a fost tipărită într-un tiraj de circa 1.000 de exemplare la Tipografia Domnească a bisericii "Trei Ierarhi" din Iaşi.

Este structurată în două părţi. Prima parte cuprinde 54 de cazanii (omilii) la duminicile de peste an, iar a doua parte conține 21 de cazanii la praznicele împărăteşti şi ale sfinţilor.

În prefața pe care domnitorul Vasile Lupu le-o adresează credincioşilor creștini, se menționează că se oferă "acest dar limbii românești, carte pre limba românească, întăiu de laudă lui Dumnezeu, după aceia, de învățătură și de folos sufletelor pravoslavnici".

Cazania lui Varlaam a avut un rol esenţial în dezvoltarea limbii române: generații la rând de preoți și învăţători le-au citit aceste texte credincioșilor, în biserici, sau copiilor, la şcoală.

"Cartea de cult a avut o largă circulaţie şi un impact fenomenal, fiind folositoare atât în şcoli, cât şi în spaţiul familial, devenind în timp cea mai citită carte din cultura noastră veche.

A cunoscut o foarte mare răspândire în provinciile româneşti intracarpatice (Transilvania, Banat, Bihor, Maramureş), unde s-au găsit aproximativ 400 de exemplare, extrem de apreciate de românii ortodocşi, datorită unei îngrijite forme de exprimare a limbii române, apropiată de cea populară", scrie cercetătorul Ginel Lazăr, curatorul micro-expoziției de la MNIR.

Ceea ce conferă o valoare suplimentară exemplarului expus la Bucureşti este o însemnare frumos caligrafiată în subsolul primelor file:

"Această sfântă carte, cu bune învățături și de mare folos sufletesc, o am cumpărat eu smeritul ieromonah Lazăr, de la Kiev, din cămara Pecerskii din care se vând cărțile la Podolia, când am fost după rămășițele răposatului Pahomie, carele a fost episcop la Roman. Văleat 7234 (1725), luna septemvrie, 16 zile".

Primele patru file cu acest mesaj pot fi văzute în fotografiile de detaliu.

Însemnarea marginală (galerie foto)

*

Volumul are 506 file și este ilustrat cu scene biblice şi chipuri de sfinţi reprezentați în stil bizantin.

Aspectul grafic este îmbogățit de frontispiciile cu gravuri, inițialele ornamentale și aşa-numitele podoabe de final de capitol, care constau în chipuri de îngeri susținuți de elemente vegetale.

Gravuri și frontispicii (galerie foto):

*

Specialiștii au ajuns la concluzia că cerneala de culoare neagră este dintr-un amestec de cerneală ferogalică cu cerneală tipografică, iar cea roșie este preparată pe bază de cinabru.

Podoabe de final (galerie foto):

*

Inițialele ornamentale sunt foarte elaborat din punct de vedere grafic, fiind tipărite cu cerneală roșie.

Inițiale ornamentale (galerie foto):

*

Cartea s-a aflat în patrimoniul Muzeului Militar până în anii '80, fiind transferată ulterior în colecția Muzeului Național de Istorie a României (MNIR).

A putut fi expusă pentru că a beneficiat de un amplu proces de restaurare, care a început în a doua jumătate a anului 2017.

Cu o zi înainte de vernisaj, am avut şansa de a-i asista, la ultimele pregătiri, pe cercetătorii care au dedicat luni de zile de muncă acestei comori.

Curatorul expoziției este dr. Ginel Lazăr, cercetător științific la Secția de Istorie Medievală, Modernă și Contemporană a MNIR.

Din echipa sa au făcut parte Cristina Petcu, specialist în restaurare de carte veche din Secția Restaurare a MNIR, dr. Cristina Carșote, cercetător științific și dr. Migdonia Georgescu de la Secția Investigații Fizico-Chimice și Biologice a MNIR − care au efectuat investigații fizico-chimice în vederea identificării materialelor care compun tipăritura și stabilirea stării de conservare a acestora. Monahia Agnia Ștefan de la Mănăstirea Dragomirna (Suceava) a participat în calitate de practicant.

"A fost o intervenție complexă asupra întregii cărți. Avea o singură scoarță, doar coperta din față, care era deteriorată la fel ca și cusătura", a povestit Cristina Petcu.

"Procesul de restaurare a constat în desfacerea întregii cărți și curățarea uscată și umedă a tuturor filelor. A urmat imersia filelor în apă, pentru a îndepărta halourile și murdăria aferentă.

Apoi s-a continuat cu uscarea, presarea și începerea restaurării fiecărei file în parte, și completarea fisurilor sau rupturilor cu hârtie japoneză.

Ulterior au fost presate și puse în ordine, grupate în fascicule de 6-8 file şi încleiate la cotor. A urmat coaserea fasciculelor, în conformitate cu originalul, pe nervuri profilate din sfoară de cânepă.

La final a avut loc croirea scoarțelor, din lemn de esență tare, și învelirea în piele nouă de vițel, tăbăcită vegetal și impregnată cromatic", a detaliat Cristina Petcu.

Panotarea expoziției (galerie foto):

*

Venerabila Cazanie, în vârstă de 375 de ani, a trecut şi printr-un proces foarte modern de scanare profesională, în cadrul programului Manuscriptum de digitalizare a manuscriselor.

Aşa cum am spus, poate fi văzută în original doar până în 20 mai, după care se va întoarce la odihnă, într-un depozit al MNIR.

*

Articol realizat cu sprijinul
Muzeului Național de Istorie a României

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.

Donează