Secretele Postăvarului. Cum a fost găsit planorul dispărut în august

Valentin Șchiopu

Redactor

Sâmbătă, 21 noiembrie, când mai era un sfert de oră până la miezul zilei, un apel la 112 a pus în mișcare autoritățile și banda de breaking news a televiziunilor.

„Un ciupercar a găsit planorul dispărut în august”, a sunat prima variantă. Mai târziu, ciupercarul a fost înlocuit cu „niște turiști”.

Revista „Kamikaze” chiar glumea amar: „Turistul care a găsit planorul dispărut în august, amendat de ISU pentru că nu s-a grăbit”. Și multă lume a luat poanta în serios.

Știrea era aceasta: un om simplu, iubitor de munte, descoperise rămășițele planorului dispărut în urmă cu aproape 4 luni, precum și cadavrul pilotului Mircea Crăciun.

Timp de 107 zile, potrivit secretarului de stat Raed Arafat, mai multe echipe de căutare – formate din vânători de munte, alpiniști, salvamontiști și voluntari – periaseră un perimetru întins pe 12 județe.

1200 de oameni, 180 de vehicule, elicoptere și drone, așa a arătat desfășurarea de forțe angrenate în această misiune, coordonată de la București. Degeaba.

Până sâmbăta trecută, locul tragediei din 6 august a rămas neștiut: Muchia Cheii din Masivul Postăvarul.

PressOne a reușit să stea de vorbă cu omul care a sunat la 112. E un informatician din Brașov, Florin-Daniel Mateiu, în vârstă de 29 de ani.

Florin Mateiu e programator și organizează ture pe munte. Foto: Arhiva personală

*

Povestea începe cu un anunț pe un site dedicat iubitorilor muntelui – un planificator și o invitație pentru oricine era disponibil să parcurgă un traseu de 8 ore.

22 de cuvinte dintr-o lume dispărută

Pentru copiii de azi, dar și pentru nostalgici, am alcătuit un mic glosar cu expresii din vremea comunismului.

Lanțul împuternicirilor la Academia SRI. Trei ani de provizorat și ilegalități la instituția care pregătește ofițerii serviciilor de informații

Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul” (ANIMV), instituția de învățământ a Serviciului Român de Informații (SRI), a încălcat ani de zile legea învățământului superior, funcțiile cheie de conducere din instituție fiind ocupate, în mod repetat, de persoane împuternicite sau desemnate.

Florin a postat toate detaliile, dar a adăugat că drumeția se va ține doar dacă mai găsește trei doritori.

Plecare: în data de sâmbătă, 21 noiembrie (am mai parcurs acest traseu).

Locul, data și ora întâlnirii: Cabana Cheia (DN73A – începutul drumului forestier spre Cheile Râșnoavei, 21 noiembrie, ora 9.00).

Gradul de dificultate: mediu.

Timpul de parcurgere: 8 ore.

Echipamentul minim necesar: încălțăminte cu talpa aderentă, haine adecvate pentru temperaturi apropiate de 0 grade.

Traseul: Valea Groapa de Aur – Porțile de Piatră ale Postăvarului – Valea Seacă – Muchia Cheii – Cabana Postăvaru (traseu nemarcat ce urmează firul secat al Văii Groapa de Aur, ca apoi să pătrundă printr-o săritoare în Porțile de Piatră; după parcurgerea unui sector mai îngustat, valea se domolește până ajunge într-o poiană de unde vom urca spre Muchia Cheii pe care o vom urma până în poiana Trei Fetițe; de acolo ne vom îndrepta spre Cabana Postăvaru).

Peretele Animalelor

Florin Mateiu a denumit tura Secretele Postăvarului și a adăugat că traseul „nu prezintă dificultăți tehnice”.

Sâmbătă dimineață, i s-au alăturat Sorin Popa, Bucur Borjoga și Ștefan Costea. Cei patru se întâlneau pentru prima oară în viață, animați de plăcerea de a urca pe munte. Un câine i-a însoțit din locul în care-și parcaseră mașinile.

Florin s-a hotărât în ultimul moment să meargă spre Muchia Cheii, după ce un prieten încercase să-l convingă să o ia spre Piatra Mare.

„Vremea era îndoielnică, ne-am adunat doar patru și mă gândeam să amân tura. Vineri seară am decis să-i dăm totuși curs”, a povestit tânărul programator.

După aproximativ două ore, timp în care au avut o singură porțiune de urcare mai dificilă, cei patru au descoperit rămășițele planorului. De pe un vârf acoperit de pădure se puteau desluși, 50 de metri mai jos, bucăți din aparatul de zbor.

Se prăbușise într-o pădure de brad și molid, la maximum 200 de metri de o zonă pe care alpiniștii o frecventează vara – Peretele Animalelor.

Șocul tovarășilor de drum a fost atenuat de faptul că au realizat imediat ce descoperiseră. S-au apropiat de rămășițe și au constatat că partea din spate a planorului și o aripă erau aproape intacte.

Parașuta era agățată de un copac, iar „arborii de deasupra nu prezentau urme mari de distrugere”.

„Se poate ajunge și în haine de stradă”

La 11.45, Florin a sunat la 112. Avea semnal la telefonul mobil. I s-au cerut coordonatele și numărul de identificare al planorului.

Apoi a fost apelat de cei de la ISU Brașov care, după aceeași rutină, au vrut și poze doveditoare de la fața locului, pentru a justifica trimiterea unei echipe spre Muchia Cheii.

S-a conformat. Au urmat apeluri de la salvamontiști, Jandarmeria Montană și de la cineva din Ministerul de Interne.

Cei patru brașoveni le-au recomandat ca, pentru eficiență, să vină de sus spre locul accidentului de la Postăvaru, și nu de jos, din Râșnov, așa cum ajunseseră ei.

Acum, Florin Mateiu nu vrea să pozeze în vreun specialist în situații de urgență. Sunt, și așa, destui. Pune doar o întrebare, mai mult decât rezonabilă, fiindcă asupra răspunsurilor date de autorități planează suspiciuni: de ce n-a ajuns nimeni într-o zonă nemarcată, dar accesibilă, cunoscută de alpiniști, salvamontiști și iubitorii de munte?

„E o zonă în care se poate ajunge și în haine de stradă”, spune Florin. O zonă în care, conform celor care au coordonat acțiunile de căutare, s-a insistat de mai multe ori.

„România lucrului bine fușerit”, avea să conchidă el pe Facebook. Acum, după patru zile, se explică:

„Sunt de apreciat eforturile tuturor celor care au participat la căutări. Nu știu, poate că a lipsit o coordonare mai bună. Nu înțeleg de ce acest lucru a fost făcut de la București, și nu de la Brașov. Cum poți gestiona o astfel de situație dintr-un birou, în fața unor hărți, fără să cunoști realitatea din teren?

Reacția mea de dezamăgire a fost cauzată de întâlnirea cu prima echipă care a venit la fața locului, în urma apelului. Unii își exprimau îngrijorarea în legătură cu cine fusese responsabil pentru căutări în acea zonă. Păi asta mă îngrijorează și pe mine, și ar trebui să ne îngrijoreze pe toți. S-au făcut doar pe hârtie? Sau cum?”.

Bucățile planorului prăbușit la Muchia Cheii vor fi duse la Centrul de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile din București, unde se va stabili, în urma unei expertize, cauza accidentului. Anchetatorii așteaptă și rezultatele autopsiei pilotului.

*

La 57 de ani, Mircea Crăciun era unul dintre cei mai buni piloți de planor de distanță din România. Avea peste 3.000 de ore la manșă. Ultimul său zbor a fost unul de antrenament. Urma să participe la o competiție în Germania.

Familia sa le-a mulțumit, pe pagina de Facebook intitulată „Să-l găsim pe Mircea Crăciun”, tuturor oamenilor care au făcut eforturi în misiunea de căutare a planorului prăbușit în august:

„În sfârșit, Mircea Crăciun a aterizat!

Natura s-a milostivit și l-a redat în cele din urmă pe Mircea familiei sale. Înainte să îmbrace haina albă a zăpezii, munții au înțeles că ar face o nedreptate dacă l-ar mai ține pe planorist prin preajmă. Au stat împreună destul, i-au povestit pilotului despre eternitate și el le-a povestit despre zbor. Probabil s-au luat cu vorba… și toți prietenii știu cum era. Mircea, când vorbea despre dansul printre nori, putea să povestească zile întregi. Și zborul lui nu s-a oprit niciodată. Acum, doar a schimbat planorul. Zboară într-unul cu finețe infinită. Și, dacă ne vom uita din când în când pe cerul doldora de cumuluși, îl vom zări mereu într-un salt către nemărginire”.

Muchia Cheii din masivul Postăvaru.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€