Scrisoare deschisă a jurnalistei Emilia Șercan pentru românii de peste granițe: „Draga mea diasporă, îți scriu cu rugămintea să ne mai întinzi o mână de ajutor”

Emilia Şercan

Senior Editor

Draga mea diasporă, 

Îți scriu cu rugămintea să ne mai întinzi o mână de ajutor, nouă, celor rămași acasă.  Țara care ne ține împreună e la o răscruce istorică.  

De duminică încolo nu știm cum ne va arăta viața, nu știm ce ne așteaptă, însă te-aș ruga să te gândești cum nu ai vrea să trăiască copiii, părinții, frații și surorile de care te-ai despărțit și care au rămas aici. 

Adu-ți aminte cât de mult ne-am dorit, cu toții, să putem circula liber și munci oriunde în lumea asta. 

Adu-ți aminte cât de greu puteam pleca să studiem, să muncim sau să vizităm alte țări înainte să intrăm în Uniunea Europeană. 

Eu îmi aduc aminte de o prietenă din copilărie care a trecut ilegal în Vest, fără viză, prin ‘99 – 2000, însărcinată în luna a opta, ca să poată ajunge la soțul ei. El fugise deja, tot fără viză, în Irlanda, unde și-a găsit de muncă și o aștepta. 

Primul lor copil s-a născut acolo și așa au obținut acte legale de ședere. Au fost niște privilegiați, pentru că cei mai mulți fugiți din țară în acele vremuri au trăit ani și ani de zile cu spaima de-a fi prinși și deportați. 

Un alt prieten, fugit în Belgia pe la sfârșitul anilor ’90, a trăit sfâșiat de gândul că nu a putut veni la înmormântarea părinților. În tot acel timp, a rătăcit prin lume, cu acte false, de portughez, paralizat de frica de-a nu fi prins și trimis înapoi în țară.

Și ei, prietenii mei, ca mulți dintre voi, au plecat în lumea largă împinși de disperare, sărăcie sau lipsă de perspective.  

Acum nimeni nu mai trebuie să-și riște libertatea trăind ilegal prin alte țări pentru un viitor mai bun. 

În 2007, când România a intrat în Uniunea Europeană, am sărbătorit cu toții, atât în țară, cât și în diaspora. Sute de mii de români care locuiau și munceau ilegal în Europa au putut să-și revadă familiile, să-și refacă actele expirate, iar apoi să se întoarcă la noile lor case. 

Scutul estic, fără noi? Ce-i lipsește României ca să conteze în discuțiile strategice europene

În Europa se discută planuri concrete de stăvilire a amenințării rusești asupra continentului. Discuții din care România lipsește, cel puțin la nivelurile cele mai înalte, pentru că între timp, politicienii noștri se înghesuie să se gudure pe lângă votanții loviți brusc de suveranism pacifist. Dar din care ar putea face parte.

Acasă de sărbători, pe drumurile din România: cioturi noi de autostradă cu sânge pe parapeți, gropi și șoferi care se cred la curse

Forțată de împrejurări, în vacanța de iarnă m-am urcat la volan și am condus, adunat, peste 1.500 de km în mai puțin de-o săptămână. Experiența de pe drum te face să te întrebi cum de numărul accidentelor auto nu este și mai mare.

Acum, putem călători liber prin Europa, fără viză. 

Voi, dragii mei, ați reușit să mergeți, să munciți sau să vă stabiliți în Vest, să vă creșteți copiii în libertate și să vă sprijiniți familiile din țară, trăgând din greu acolo. În Vest, nu în Est!  

Știu că vă e greu departe de casă, de țară, de cei rămași aici. Știu că dorul vă mistuie. Dar mai știu și că ați vrea o Românie mai bună.  

Și noi, cei din țară, dorim asta. 

Draga mea diasporă, 

Suntem într-un moment crucial, în care se decide viitorul nostru, al celor rămași acasă. Ajută-ne să nu ne întoarcem, în acest moment de legitimă disperare și furie împotriva clasei politice, înapoi cu fața spre Est. După căderea comunismului, am construit împreună țara pe care-o avem azi, cu bunele și relele ei. Ce-am clădit în decenii, cu multe imperfecțiuni, s-ar putea dărâma dintr-o dată.

Duminică e o zi decisivă pentru felul în care va arăta, în viitor, România noastră. 

Îți scriu cu rugămintea să ne mai întinzi o mână de ajutor, nouă, celor rămași acasă. Ajută-ne să nu alunecăm în haos și întuneric, în fața unei Rusii tot mai înfricoșătoare. 

Te rog să votezi cu gândul la viitorul nostru, al celor rămași în țară, la cel al copiilor, părinților, fraților și surorilor tale, draga mea diasporă. 

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€