Scrisoare deschisă a jurnalistei Emilia Șercan pentru românii de peste granițe: „Draga mea diasporă, îți scriu cu rugămintea să ne mai întinzi o mână de ajutor”

Emilia Şercan

Senior Editor

Draga mea diasporă, 

Îți scriu cu rugămintea să ne mai întinzi o mână de ajutor, nouă, celor rămași acasă.  Țara care ne ține împreună e la o răscruce istorică.  

De duminică încolo nu știm cum ne va arăta viața, nu știm ce ne așteaptă, însă te-aș ruga să te gândești cum nu ai vrea să trăiască copiii, părinții, frații și surorile de care te-ai despărțit și care au rămas aici. 

Adu-ți aminte cât de mult ne-am dorit, cu toții, să putem circula liber și munci oriunde în lumea asta. 

Adu-ți aminte cât de greu puteam pleca să studiem, să muncim sau să vizităm alte țări înainte să intrăm în Uniunea Europeană. 

Eu îmi aduc aminte de o prietenă din copilărie care a trecut ilegal în Vest, fără viză, prin ‘99 – 2000, însărcinată în luna a opta, ca să poată ajunge la soțul ei. El fugise deja, tot fără viză, în Irlanda, unde și-a găsit de muncă și o aștepta. 

Primul lor copil s-a născut acolo și așa au obținut acte legale de ședere. Au fost niște privilegiați, pentru că cei mai mulți fugiți din țară în acele vremuri au trăit ani și ani de zile cu spaima de-a fi prinși și deportați. 

Un alt prieten, fugit în Belgia pe la sfârșitul anilor ’90, a trăit sfâșiat de gândul că nu a putut veni la înmormântarea părinților. În tot acel timp, a rătăcit prin lume, cu acte false, de portughez, paralizat de frica de-a nu fi prins și trimis înapoi în țară.

Și ei, prietenii mei, ca mulți dintre voi, au plecat în lumea largă împinși de disperare, sărăcie sau lipsă de perspective.  

Acum nimeni nu mai trebuie să-și riște libertatea trăind ilegal prin alte țări pentru un viitor mai bun. 

În 2007, când România a intrat în Uniunea Europeană, am sărbătorit cu toții, atât în țară, cât și în diaspora. Sute de mii de români care locuiau și munceau ilegal în Europa au putut să-și revadă familiile, să-și refacă actele expirate, iar apoi să se întoarcă la noile lor case. 

Acum, putem călători liber prin Europa, fără viză. 

Voi, dragii mei, ați reușit să mergeți, să munciți sau să vă stabiliți în Vest, să vă creșteți copiii în libertate și să vă sprijiniți familiile din țară, trăgând din greu acolo. În Vest, nu în Est!  

Știu că vă e greu departe de casă, de țară, de cei rămași aici. Știu că dorul vă mistuie. Dar mai știu și că ați vrea o Românie mai bună.  

Și noi, cei din țară, dorim asta. 

Nicușor Dan și prietenii săi. Cum să dai țara în mâinile demagogilor - rețeta rapidă

Reconcilierea se poate face doar la firul ierbii. Și nu mimând interesul, ci efectiv implicând societatea civilă reală, oamenii care țin pe umerii lor această țară. Dialogând cu ei, concepând împreună cu ei politicile publice, implicându-i în propriul lor viitor, iar nu dictându-l de sus. Și în niciun caz prin coterii politice.

Suntem răi, oameni buni. Cum o știre care ar fi trebuit să fie despre Evaluarea Națională a devenit instrument de hărțuire a unei eleve

Mii de păreri răutăcioase curg în secțiunea de comentarii a unui videoclip în care o adolescentă, ieșită de câteva clipe de la examen, spune zâmbind că nu s-a descurcat foarte bine. Entuziasmul ei și faptul că are unghiile lungi s-au transformat într-o avalanșă de ipocrizie și violență împotriva copilei. 

Draga mea diasporă, 

Suntem într-un moment crucial, în care se decide viitorul nostru, al celor rămași acasă. Ajută-ne să nu ne întoarcem, în acest moment de legitimă disperare și furie împotriva clasei politice, înapoi cu fața spre Est. După căderea comunismului, am construit împreună țara pe care-o avem azi, cu bunele și relele ei. Ce-am clădit în decenii, cu multe imperfecțiuni, s-ar putea dărâma dintr-o dată.

Duminică e o zi decisivă pentru felul în care va arăta, în viitor, România noastră. 

Îți scriu cu rugămintea să ne mai întinzi o mână de ajutor, nouă, celor rămași acasă. Ajută-ne să nu alunecăm în haos și întuneric, în fața unei Rusii tot mai înfricoșătoare. 

Te rog să votezi cu gândul la viitorul nostru, al celor rămași în țară, la cel al copiilor, părinților, fraților și surorilor tale, draga mea diasporă.