Scoțianul care vrea să salveze gusturile românești

Valentin Șchiopu

Redactor

În 2015, scoțianul Jim Turnbull s-a apucat să dea jos straturile de var aplicate ca un machiaj prost pe fațada casei săsești de la nr. 354, din Saschiz, județul Mureș.

A descoperit o inscripție în limba germană, un aforism al lui Simon Dach (1605-1659). A decis pe loc să-l păstreze și să recondiționeze clădirea, ca și cum maxima poetului prusac i-ar fi garantat structura de rezistență.

„Geduld, Vernunft und Zeit macht Möglich die Unmöglichkeit.”

În traducere: Răbdarea, rațiunea și timpul fac imposibilul posibil.

Și în 1990, când venise pentru prima oară în România, Jim avusese parte de o surpriză de proporții. Atunci, după spusele lui, descoperise o incredibilă bogăție de gusturi și senzații în cultura culinară românească, „una eliberată din bucătăria searbădă a comunismului”.

„Dacă te uiți înainte de anii ’40-’50, vei descoperi o vastă cultură de mâncare bună în această zonă”, spune scoțianul.

Acum, el își petrece trei sferturi din an la Saschiz și conduce o afacere cu dulcețuri și siropuri făcute după vechi rețete transilvane.

Jim Turnbull s-a născut lângă Glasgow și a urmat facultatea la Aberdeen.

Aventura lui Jim Turnbull în România a început serios în 2002, când s-a implicat într-un proiect legat de conservarea biodiversității biologice și dezvoltarea întreprinderilor sociale.

A început cu ecoturism. Turiștii voiau să ia cadouri acasă și, cum nu prea aveau de unde, Turnbull a ajuns să ambaleze miere și gemuri în borcane mici.

În 2009 a realizat un plan de afaceri. A văzut o oportunitate în a reînvia modul în care localnicii știau să facă gemuri și siropuri.

De ce blochează Facebook conturi în România și ce se întâmplă când ești blocat

Orice persoană care devine influentă în reţeaua de socializare atrage un număr de "raportaci".

Studentă, caut chirie mică. Oferte: favoruri sexuale, uscătorii și garaje transformate

În numele unei verişoare fictive, am sunat şi umblat prin Cluj să găsim o garsonieră cu o chirie acceptabilă.

A atras în afacere 22 de investitori privați și așa a luat ființă, un an mai târziu, Transylvania Food Company SRL și o făbricuță de prelucrare a fructelor la Saschiz.

Floarea de soc a fost combustibilul afacerii din Saschiz, mai precis un contract pentru producerea siropului. Concentratul era exportat în Anglia, unde avea loc a doua parte a procesului – transformarea lui într-o băutură nealcoolizată, la modă printre britanici, Bottlegreen Elderflower Pressé, din gama adult soft drinks.

E o variantă mai elegantă ca, la o cină unde se servește vin, să pui pe masă o sticlă de „socată”, în locul unei doze de suc, mai ales pentru cei care sunt la volan.

Circa 1.500 de angajați cu contract sezonier are de gestionat Turnbull în perioada în care se adună floarea de soc. Aceștia sunt localnici din Saschiz, localitate a cărei biserică evannghelică fortificată face parte din patrimoniul UNESCO.

Pe lângă soc, în făbricuță se produc gemuri locale tradiționale, sosuri picante – chutneys, zacuscă sau tot felul de siropuri, sub brandul Pivnița Bunicii. Produsele sunt comercializate în magazinul propriu, dar și în supermarketuri din România.

Produsele Pivnița Bunicii ajung și-n Marea Britanie și se vând în magazinele Casei Regale Britanice, după ce Prințul Charles a vizitat fabrica din Saschiz în 2012.

„Ar putea fi bunica dumneavoastră sau orice bunică din România sau de pretutindeni. Există această memorie afectivă, care e comună multora dintre noi – când mergeți în vacanțe la bunici și, înainte de plecare, bunica se întoarce din pivniță cu borcanele acelea cu tot felul de conținuturi delicioase.

Mulți ne-au spus că dulcețurile noastre le amintesc de gustul copilăriei. Poate că în orășele din provincie e mai accesibil să-ți vizitezi bunicii în weekend și să te întorci cu portbagajul plin de la țară. Dar mai sunt și oameni care nu-și permit asta”, spune Turnbull.

Jim e convins că valoarea produselor sale e dată de calitatea ingredientelor.

Avem o mică dispută legată de mărimea borcanelor cu zacuscă. Apoi trecem la bere și la faptul că, în România, berea la 0,33 e considerată un sacrilegiu.

„Nu asta era ideea, să punem zacuscă în borcane de câte un kilogram. Așa e și cu berea. Nu e pentru a bea șase beri, una după alta, în cantități uriașe. Ci de a potența niște gusturi, să poți avea parte de un pahar de bere bună la mâncare. Iar în România găsești ingrediente nemaipomenite.

Uite, de exemplu, dulceața românească. Două lucruri o fac specială: aroma și fructele, care sunt foarte bune. Fără ingrediente bune nu poți obține un produs bun. Mai mult, e important și modul tradițional în care este făcută dulceața în această zonă, fără să se pună prea mult zahăr, în așa fel încât să simți gustul fructului, și nu cel al zahărului. Noi combinăm ingrediente locale cu metode de-ale locului”, susține Jim.

Însă nu totul e miere și dulceață pentru scoțian. E îngrijorat în legătură cu felul în care Brexitul îi va afecta afacerile.

Mai mult, spune că îi este tot mai greu să găsească oameni care să lucreze în fabrica lui, chiar și după un proces de instruire.

„Lipsa mâinii de lucru e o problemă acută în România. Chiar și când oferi salarii bune, oamenii preferă să meargă să muncească în Vest”.

Primul moment de uluială, legat de produsele românești, i-a fost furnizat – cum altfel – de gustul unei roșii.

„A fost un fel de inițiere în înțelegerea faptului că aveți niște ingrediente minunate. Erau foarte gustoase”.

Jim avertizează asupra faptului că acest gust s-ar putea pierde pentru totdeauna.

Scoțianul a introdus conceptul de Slow Food în România. E o mișcare globală care-și propune să conserve identitatea diferitelor culturi culinare.

Turnbull a înregistrat roșia românească în ceea ce se numește Arca Gusturilor (The Ark of Taste), un catalog internațional al alimentelor tradiționale pe cale de dispariție.

Sunt incluse peste 800 de produse din 50 de țări.

„E trist că multe dintre aceste soiuri au ajuns să nu mai fie disponibile. Ele dispar rapid din România, fiind înlocuite cu soiuri moderne, fără gust. Cei tineri nu mai sunt interesați să le cultive, să păstreze semințe de la un an la altul. Se merge acum la supermarketuri, de unde se cumpără și roșiile, și pachetele de semințe”, spune Turnbull.

De doi trei-ani, el discută cu localnicii pentru a-i convinge să cultive soiurile autohtone, furnizându-le răsaduri.

Roșiile veritabile tind să aibă o formă neregulată, ce aduce cu o inimă de un roșu deschis. Sunt foarte aromate, excelente în salate și grozave pentru gătit, a scris Turnbull pe pagina de Facebook Slow Food Târnava Mare.

Salvați-le!

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€