Școala 9 de fotografie: când joci cu jucători buni, înveţi repede

Raul Ștef

Redactor

Școala 9 din Baia Mare este un proiect experimental − premieră în România − prin care doi „veterani”, Silviu Gheție și Vasile Dorolți, vor să le transmită liceenilor interesaţi ce au învăţat ei despre fotografie.

Am vorbit cu Silviu Gheţie despre Școala 9 și despre rostul unei școli de fotografie pentru adolescenţi.

*

Fotografie: Ciprian Fărcaș

− Ce este Școala 9? 

− Școala 9 este un experiment pe care eu, Vasile Dorolți și, inițial, Hajdu Tamás l-am inițiat pentru elevii de liceu din Baia Mare, ca să vedem dacă suntem în stare să-i învățăm limbajul fotografic și să le împărtășim din experiența noastră. Nu cred că au mai existat proiecte asemănătoare, cel puțin nu în această manieră.

Într-un anume fel, Școala 9 continuă tradiția Grupului fotografic „7 zile” din care facem parte eu și Vasile, în sensul că aici se regăsește același spirit.

Fotografie: Bogdan Petrovan

− De unde vine numele?

− Numele l-am pus fără să mă gândesc prea mult și nu conține prea multă filosofie în el. Vroiam ceva simplu și ușor de ținut minte.

Fotografie: Andrei Răcășan

− Care este structura cursurilor?

− În general, ne întâlnim o dată pe săptămână pentru teorie și încă o dată pentru practică, dar, în mare parte, comunicarea este online pe o pagină privată de Facebook.

Vorbim mult despre compoziție, facem cunoștință cu fotografi celebri, punem filme de profil și învățăm cum se organizează o expoziție.

Cursurile țin trei luni, după care putem primi alți cursanți. Unii renunță repede, alții mai greu, dar câțiva rămân cu Școala 9 pentru toată viața. Acum vreo trei dintre membri sunt studenți, dar fac fotografii cu entuziasm în continuare.

Legăturile chimice, sociale, artistice și conceptuale ale industriei chimice din România, într-o expoziție ce vine de la Timișoara la București (P)

Al treilea capitol al programului Design Signals - după automotive (2023) și textile (2024) - îi e dedicat și ajunge la București, la Bucharest Design Festival, între 28 mai și 21 iunie. Am vorbit cu Oana Simionescu, directoarea FABER, despre ce s-a întâmplat în treizeci de ani de industrie chimică românească, de ce statul e „marele absent și marele prezent", și ce mai poate face designul cu o industrie care pare că a rămas în urmă.

De la „plecăm azi“ la „avem asigurare?” Cum se schimbă vacanțele în cuplu când apar copiii (P)

Georgiana și Ionuț sunt doi părinți din București, cu doi băieți de 3 și 5 ani. Experiențele lor, prezentate în acest material, construiesc o realitate pe care mulți părinți o împărtășesc, dar o descoperă pe parcurs: în vacanțele de familie, protecția e o necesitate care aduce liniște. 

Fotografie: Petra Mariș

− Ce are de „câștigat” un licean care participă?

− Scopul școlii este să descopere și să formeze tineri fotografi. Un tânăr își poate face aici prieteni, poate învăța un limbaj nou sau un nou mod de a privi lumea. În același timp, învață cum se interpretează o fotografie din punct de vedere compozițional sau ce șmecherii folosești atunci când vrei să fotografiezi oameni.

Cursul este interactiv și fiecare învață de la fiecare. Cea mai importantantă este experiența directă de pe teren, pentru că acolo poți să compari felul în care privești tu cu felul în care privesc alții și vezi, de asemenea, cum sunt interpretate fotografiile tale de către alte persoane.

Exemplul direct este foarte important, ca la ping pong; când joci cu jucători buni, înveți repede. Este și multă distracție, am satisfacții pe măsură, chiar dacă, uneori, cursanții fac poze mai bune decât mine.

Fotografie: Andrei Răcășan

− De ce Școala 9 le este destinată doar liceenilor?

− Adolescența este o vârstă dificilă și o pasiune ca fotografia îți poate oferi multe satisfacții. În plus, sunt proaspeți și nu trebuie dezvățați prea mult: ai șansa să îi formezi corect de la început. Cei care se atașează de noi devin studenți, așa că ne adresăm, indirect, și studenților.

Fotografie: Oana Brîndușe

− De ce este important să existe o astfel de școală?

− La un moment dat ajungi la o vârstă la care simți nevoia să transmiți lucruri în care crezi și despre care crezi că sunt importante. În Baia Mare există o amplă mișcare fotografică și singura modalitate de a o menține vie e să te ocupi de tineri care sunt pasionați, oferindu-le șansa să învețe de la cei mai experimentați.

*

Oana Brîndușe, absolventă a Facultății de Medicină și Farmacie din București, îşi aminteşte experienţa pe care a trăit-o la Şcoala 9:

„Şcoala 9 a fost o experienţă marcantă a adolescenţei mele. A reprezentat prima mea întâlnire serioasă cu fotografia şi, implicit, începutul pasiunii mele pentru aceasta. Mi-a deschis ochii în multe privinţe şi mi-a dat ocazia să întâlnesc oameni pasionaţi şi deschişi. Ieşirile de grup şi discuţiile care deseori depăşeau sfera fotografiei ne-au făcut să legăm prietenii strânse”.

Fotografie: Oana Brîndușe

Vasile Dorolţi a început să fotografieze la începutul anilor 1980. În studenţie a făcut parte din grupul de creație de pe lângă fotoclubul „Universitatea” din Cluj-Napoca şi a devenit membru al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România (până în 1989). În 1983 a publicat un reportaj dintr-un orfelinat comunist, material unic în acea perioadă.

Este membru fondator al Grupului fotografic „7 zile” din Baia Mare. Proiectele sale au fost publicate în mai multe reviste de specialitate, printre care PHOTO magazine, Foto4All (România), Lens Work (SUA) şi Minolta Mirror (Japonia).

Silviu Gheție, membru şi el al Grupului „7 zile”, a ales fotografia în 1991. De atunci a publicat, printre altele, în Dilema, Gazeta Sporturilor, Academia Cațavencu, Formula AS, Der Spiegel (Germania), Kurier (Austria). A participat la expoziții personale și de grup în România, Germania, Ungaria, Olanda ș.a.