Să faci 100 de oameni mai buni

Codruţa Simina

Redactor

Într-un spațiu foarte îngust, cu pereți verzui, sunt cinci birouri acoperite cu dosare. Se adaugă câte un computer, un scaun și un dulap metalic, umplut și el cu dosare.

„Am calculat: să știți că avem mai puțin spațiu decât are un deținut în celulă. Și muncim foarte mult. Se supără soții pe noi că nu ajungem acasă, nu avem timp nici să ne întâlnim cu prietenii, nu mai avem viață socială. La toalete ați fost, să vedeți cum arată?”.

Doamna îmi arată o cutiuță neagră care emană aer cald: „Asta am cumpărat-o azi, că avem perete exterior, și e frig mai tot timpul”.

Colegele ei flutură aprobator din cap. Prin geamurile înalte se strecoară o lumină nisipoasă.

Tocmai ați trecut în revistă, pe scurt, condițiile în care muncesc consilierii de probațiune din Cluj. Sunt, cu totul, 14 doamne și domnișoare, în responsabilitatea cărora se află reintegrarea socială a condamnaților eliberați sub supraveghere.

Anul trecut, numărul cazurilor aflate în grija celor 14 a ajuns la 1716.

Din cauza spațiului restrâns, o parte dintre întâlnirile consilierilor de probațiune cu cei pe care îi supraveghează se petrec pe holul instituției. Foto: Raul Ștef

Un consilier la 132

Serviciul de Probațiune e o instituție a statului. Face parte din Direcția Națională de Probațiune, care e coordonată direct de ministrul Justiției.

Ca să ajungi consilier de probațiune trebuie să fii licențiat în una dintre următoarele specializări: drept, psihologie, sociologie, asistență socială sau pedagogie. Apoi, trebuie să treci printr-o competiție națională, unde concurența e destul de mare. În 2013, de exemplu, au fost 14 candidați pe un loc de consilier.

Mai apoi, te trezești într-un sistem în care, la nivel național, 300 de oameni supraveghează vreo 40.000 – condamnați pentru viol, trafic de persoane, trafic de droguri, furt, vătămare corporală, lovituri cauzatoare de moarte sau ucidere din culpă.

Spre comparație, sistemul penitenciar din România are 12.000 de angajați care păzesc 28.000 de deținuți.

În 2015, fiecare consilier din Cluj a avut de supravegheat, în medie, 132 de persoane. Media europeană e undeva la 30.

Adăugați participarea în 67 de comisii de eliberare din închisoare și redactarea a 267 de referate și rapoarte de evaluare, ceea ce presupune contactarea a foarte multe surse de informații (inculpat, membrii familiei sale, școala, locul de muncă, poliția etc.).

„Nu avem asigurată paza. Nu avem nici măcar o femeie de serviciu, noi trebuie să dăm cu mopul aici. Să ducem gunoiul. Nu spun că este greu, spun că nu e normal să ne ocupăm noi de asta. Nu e normal să am responsabilitatea achizițiilor de toner la imprimantă. Avem mașini, dar nu avem șofer. Ni se deleagă un șofer de la Tribunal”, explică Irina Mariș, care lucrează de peste 10 ani în Serviciul de Probațiune.

"Să nu îmbătrâneşti niciodată", îmi spune bunica

MĂRTURIE. Jurnalista Iulia Marin descrie experiența pe care a trăit-o alături de bunica sa într-un spital din România.

Primele doamne ale prim-adjuncților: mutare strategică de la SRI la SNSPA

Mai în glumă, mai în serios, Irina Mariș spune că a avut în supraveghere tot Codul Penal. Mai în serios, dacă stai să te gândești.

Ultimul weekend l-a petrecut la serviciu, și sâmbătă, și duminică. Iar orele suplimentare, ați ghicit, nu se pontează și nu se plătesc.

Irina Mariș lucrează în Serviciul de Probațiune de mai bine de 10 ani.

Cum să schimbi un om

Reușita, în activitatea unui consilier de probațiune, este atunci când cel supravegheat nu recidivează. Asta înseamnă că fostul condamnat s-a schimbat.

Irina Mariș spune că, atunci când vrei să schimbi pe cineva, cel mai important e ca acel om să-și dea seama unde a greșit și să recunoască.

„E ca în medicină, trebuie să tratezi cauzele. Cel cu care lucrezi trebuie să aibă alt motiv de îndreptare decât frica de lege, sau doar asta. Noi le arătăm efectele faptelor lor, să înțeleagă mai mult decât sancțiunea. Ea se aplică, dar funcționează doar pe termen scurt.

Trebuie să existe o motivație intrinsecă, nu doar cea din afară – ‘mi-e teamă că mă vede lumea sau că voi fi prins’. Trebuie să mă motiveze ceva interior ca să mă schimb.”

În programele pe care le derulează consilierii de probațiune există inclusiv sesiuni de dialog „unu la unu”.

„Le vorbim despre victimele lor, inclusiv la un furt. Avem programe individuale pe care lucrăm, încercăm să găsim ce efecte au inclusiv asupra copiilor mici cărora le-au intrat în casă. Chiar dacă nu i-au văzut. Ce simte copilul, că nu se va mai simți niciodată în siguranță în casa lui. La unii se vede că se mișcă ceva în ei, văd consecințele faptelor lor”.

Printre cei supravegheați anul trecut s-au aflat și 178 minori, cu vârste peste 14 ani. Majoritatea au fost sancționați cu măsuri educative neprivative de libertate. Totuși, 21 au fost eliberați din centre de reeducare și detenție.

„Ceea ce urmărim, primul lucru pe care îl avem în minte, este să protejăm comunitatea, astfel încât acești oameni să nu facă alte infracțiuni noi. E obiectivul nostru principal. Al doilea obiectiv e condamnatul sau minorul, astfel încât el să se reabiliteze și să se reintegreze din punct de vedere social. Avem o dublă misiune.”

Irina Mariș – consilier de probațiune

Managementul răului

„Dacă un supravegheat își încalcă obligațiile cu rea credință, trebuie să sesizăm instanța de judecată, care îi revocă măsura și îl trimite înapoi la închisoare. Sau, dacă e minor, la centrul de reeducare.

Când vine prima dată la noi, îi spun că sunt aici ca să-l ajut. Dar dacă vrea să repete ce-a făcut, n-o să-l acopăr niciodată, pentru că obiectivul meu e în primul rând comunitatea și siguranța ei”, explică Irina Mariș.

Ea mărturisește că a primit și amenințări.

„Am fost amenințată – foarte subtil, dar am fost. Mai ales atunci când întocmim referate pentru inculpați, pentru că judecătorii, la stabilirea pedepsei, țin cont de referatul nostru”, explică ea.

Tot ea spune însă că o regulă simplă e să nu trăiască în frică: când ajunge acasă, problemele de la muncă trebuie să rămână la ușă. Și invers. Problemele de acasă nu sunt duse la muncă.

Și nici valorile personale:

„Am avut un caz în care trebuia să întocmesc referat unei persoane tinere care violase o fetiță de 6 ani. Înainte de asta a trebuit să citesc dosarul – am aflat cum s-a întâmplat, am văzut expertiza medico-legală. Vă dați seama, m-a terminat.

Trebuia să merg în închisoare să stau de vorbă cu acea persoană, dar în ziua aceea nu am putut să mă duc, pentru că eram atât de răvășită și n-aș fi întocmit un referat obiectiv. Nu puteam să mă duc să întreb: de ce-ai făcut asta?! Am avut nevoie de câteva zile să mă detașez”.

Gulerele albe

În atribuțiile consilierilor de probațiune a intrat, de-a lungul vremii, și evaluarea unor rude ale magistraților sau ale condamnaților pentru corupție, de multe ori persoane publice.

„În ultimii ani ne-au intrat sub supraveghere tot mai multe infracțiuni ale așa-numitelor ‘gulere albe’. Sunt mai multe în ultimii ani și nu e ușor de lucrat cu aceste persoane, pentru că, în general, nu-și recunosc faptele și nici măcar nu conștientizează ce-au făcut.

Pentru noi, e vorba de oameni găsiți vinovați, dar ei în continuare se consideră nevinovați și atunci se și comportă ca atare – nu știu ce caută aici, cred că doar niște hârtii i-au trimis aici. Și atunci cooperează mai dificil”, arată Irina Mariș.

Interesul consilierilor de probațiune este ca aceștia să nu mai comită infracțiuni, dar asta e dificil dacă fapta nu este recunoscută.

La risc...

Una dintre problemele celor 14 consilieri de probațiune este lipsa unui serviciu de pază.

„Să vă gândiți că pot să vină persoane care au fost eliberate sub supraveghere și care au pedepse pe viață, pentru fapte foarte grave. Nu avem jandarmerie să ne asigure paza. Dacă nouă ni se întâmplă ceva rău, sunăm la 112, care numai de noi nu are timp. Avem persoane periculoase și acum. Noi mergem cu pixul și vorba”, relatează consilierul.

Însă cea mai apăsătoare e lipsa de personal.

„Avem nevoie de oameni mai mulți. Nu se poate ca un singur consilier să supravegheze 132 de oameni. Nu ai când să faci tot, programele individuale, verificările, controalele. Să nu mai vorbim despre dosarul și partea de scris propriu-zisă.

Nu e normal să fac inventarul la final de an și să-mi asum ceva ce nu ține de mine. Eu dau cu mopul pe jos, iar persoana supravegheată e pe hol. Într-o zi liniștită e plin coridorul. Unii dintre ei ne spun informații personale. Cum îi garantez eu că tot ceea ce îmi spune e confidențial?!”.

Acesta e motivul pentru care, la nivel național, consilierii de probațiune au declanșat o acțiune de protest. Ei solicită noi angajări în sistem și să le fie oferite condiții în care să-și poată munci eficient.

*

„Noi credem în toți oamenii care vin aici. Noi nu-i etichetăm. Ne interesăm inclusiv de sănătatea lor, iar asta îi motivează uneori să înceapă să aibă grijă de ei. La prima întrevedere le spunem că nu trebuie să respecte alte reguli de conduită decât cele pe care le respectăm noi. Foarte mulți sunt timorați și întreabă:
– Vedeți un infractor în mine?
– Nu. Văd un om. Fiecare are un motiv pentru care face ceea ce face.„

*

Anul trecut, consilierii de probațiune din Cluj au trimis înapoi la închisoare, pentru încălcarea obligațiilor, șase condamnați. Din totalul de 1716 supravegheați, 21 au recidivat. Adică 1,23%.

Salariul unui consilier de probațiune variază între 1500 și 2500 de lei, în funcție de vechime, potrivit legii salarizării unitare.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€