Noul hub de la Marea Neagră ar putea grăbi alertele, dar capacitatea de a interveni pe mare depinde în continuare de mijloacele pe care le au România și Bulgaria. FOTO: Inqum Photos / Bogdan Chesaru

Noul hub de la Marea Neagră ar putea grăbi alertele, dar capacitatea de a interveni pe mare depinde în continuare de mijloacele pe care le au România și Bulgaria. FOTO: Inqum Photos / Bogdan Chesaru
19/11/2026
România și Bulgaria fac un hub de securitate la Marea Neagră. Se schimbă ceva când apare o dronă?
România și Bulgaria vor pune pe picioare, cu 50 de milioane de euro, un centru de securitate maritimă la Marea Neagră, astfel încât informațiile pe care le adună separat să poată fi analizate împreună și să ajungă mai repede la cei care pot interveni. Cât de mult va conta, însă, acest hub în cazul unei drone observate la gurile Dunării, de exemplu?
- Hubul îmbunătățește viteza de alertare, însă problema reală a României și Bulgariei rămâne lipsa mijloacelor militare de răspuns și combatere a dronelor, nu doar depistarea lor, explică pentru PressOne politologul Marius Ghincea.
- Colaborarea este îngreunată de perspectivele diferite asupra Rusiei; în timp ce România are o poziție anti-rusă, conducerea Bulgariei este considerată mai degrabă rusofilă.
- Unul dintre marile pericole menționate de Ghincea este ca sediile din cele două țări să nu comunice eficient între ele, ceea ce ar anula avantajul monitorizării în comun.
- Protejarea navelor și a proiectelor energetice (ca Neptun Deep) depinde de investițiile proprii ale României, mai ales că navele militare aliate nu pot intra ușor în Marea Neagră.
Două țări și o mare din ce în ce mai atacată
Noul hub ar pune la comun datele de supraveghere maritimă ale celor două țări. FOTO: Jorgefelix / Dreamstime.com
România ridică de aproximativ 15 ani problema cooperării la Marea Neagră, spune Marius Ghincea într-un interviu pentru PressOne. După invazia Rusiei pe scară largă a Ucrainei, din 2022, problema a devenit mai urgentă. Potrivit politologului, Bruxelles-ul a început să acorde mai multă atenție regiunii și la insistențele României.
„Bulgaria și România, spre exemplu, nu cooperează foarte mult în ceea ce privește securitatea maritimă, din păcate, cu excepția unei singure inițiative legate de minele marine”, explică Ghincea. El vede loc pentru o colaborare mai largă, la care să participe și instituții din Ucraina, Turcia și Republica Moldova. Datele lor ar putea ajuta la înțelegerea unor probleme care privesc întreaga regiune, cum sunt actele de sabotaj asupra infrastructurii critice.
Varna, oraș aflat la 150 de kilometri de Constanța, va găzdui unul dintre cele două sedii ale hubului de securitate maritimă. FOTO: Miroslava Arnaudova / Dreamstime.com
La gurile Dunării, o zonă importantă pentru comerț, una dintre mize e siguranța navelor comerciale. Ghincea amintește în acest sens incidentele din ultimele săptămâni, în care mai multe nave au fost avariate sau scufundate în atacuri cu „drone maritime sau aeriene, cel mai probabil ale Federației Ruse”. Navele transportau grâne sau alte mărfuri din porturile ucrainene de pe Dunăre ori din porturile românești.
„Iar pentru România, porturile noastre la Marea Neagră sunt cel mai important punct de acces la Oceanul Global și la piețele internaționale”, explică Ghincea.
În teorie, dacă sistemele de supraveghere detectează o dronă la gurile Dunării, hubul ar putea transmite mai repede informația autorităților care pot interveni. Iar o alertă mai rapidă le-ar da mai mult timp să reacționeze. Partea mai complicată, spune Ghincea, stă în mijloacele de apărare.
„În acest moment, problema autorităților române pare să fie mai degrabă una de răspuns, nu neapărat de detectare”.
Hubul vede drona, dar n-o anihilează: limitele de apărare ale centrului
Deși capacitatea de răspuns rămâne marea absentă din acest proiect, o monitorizare mai bună este un prim pas necesar, spune Marius Ghincea — cu condiția de bază ca informația să ajungă rapid la instituțiile care pot interveni.
Avem nevoie de ajutorul tău. Dacă aceste articole te ajută, cu o sumă mică pe lună ne poți ajuta și tu pe noi, mai mult decât crezi. Poți face diferența chiar acum cu un singur click! Îți mulțumim!
„Este important ca statele membre ale Uniunii Europene și statele riverane să aibă o înțelegere bună asupra evoluțiilor din Marea Neagră, fie că vorbim de infracționalitate, de criminalitate, de atacuri hibride, de migrație ilegală sau de atacuri militare. Dar asta, în sine, nu rezolvă problema fundamentală pe care țări precum România și Bulgaria le au în acest moment, care ține de capacitatea de răspuns”, spune Ghincea.
România și Bulgaria încă trebuie să se pună de acord asupra regulilor de lucru ale centrului. Ghincea descrie un posibil mecanism, pornind de la exemplul dronei de la gurile Dunării. Instituția care o detectează ar transmite informația hubului, unde analiștii ar urmări în timp real ce se întâmplă pe mare. Ei ar verifica semnalarea cu date din mai multe surse, iar centrul ar putea trimite imediat alerta mai departe. În funcție de incident, aceasta ar ajunge la autoritățile din România, Bulgaria, Ucraina sau Republica Moldova.
Când vine vorba despre problemele cu capacitățile de intervenție și de descurajare, un ochi trebuie să vegheze în permanență asupra infrastructurii critice din Marea Neagră, esențială pentru securitatea energetică a României.
„Fie că vorbim de platformele petroliere și de gaz mai vechi ale Romgaz sau ale Petrom-OMV, fie că vorbim de proiectul Neptun Deep, care va fi finalizat anul viitor, la care se adaugă, desigur, și propusele linii de înaltă tensiune care să aducă energie electrică din Caucaz către Europa, aceste elemente de infrastructură trebuie protejate”.
Politologul ia în calcul un scenariu ipotetic. Dacă o dronă ar exploda în apropierea proiectului Neptun Deep, un astfel de incident ar putea pune în pericol planurile României de a deveni independentă energetic. „Și aici, România a făcut deja un apel către statele aliate din NATO să trimită către noi capabilități de apărare maritimă și să ne permită să ne echipăm cu echipamente noi, de combatere a dronelor navale”, spune Ghincea.
La mănăstiri, în adăposturi de noapte și într-o stare de anxietate permanentă. Cum arată, de fapt, independența pe care statul spune că a redat-o miilor de oameni pe care i-a scos din centrele pentru adulți cu dizabilități
Graba cu care statul a scos mii de adulți cu dizabilități din centrele rezidențiale se traduce, pentru mulți, într-o viață fără plase de siguranță, cu teamă de viitor.
Expert, despre investigația PressOne privind controlul parlamentar asupra SRI: „S-a aprins lumina în cămară”
Investigația PressOne aduce date concrete despre modul în care funcționează controlul parlamentar asupra SRI, spune Marian Zulean, specialist în studii de securitate.
Totuși, el vede două limite ale sprijinului pe care îl poate primi România. Prima ține de trecerea navelor militare prin strâmtorile controlate de Turcia. Ghincea invocă restricțiile aplicate de Ankara în baza Convenției de la Montreux (care stabilește regulile prin care se poate traversa prin strâmtorile controlate de Turcia, n.r.). „Nu putem să primim fregate britanice, franceze, germane, olandeze, pentru că Turcia nu le permite să intre prin strâmtori”, explică el.
A doua limită ține de prioritățile, nevoile și resursele aliaților României, care au propriile interese în ceea ce ține de securitatea națională.
„Germania, spre exemplu, are nevoi de securitate maritimă în Marea Baltică și Marea Nordului. Unei țări ca Germania îi este dificil să trimită ceva în Marea Neagră, care este pe cealaltă parte a continentului, departe de granițele naționale ale Germaniei, în condițiile în care ce are în acest moment este insuficient și pentru nevoile sale de securitate maritimă în Marea Baltică”, spune Ghincea.
În Baltică, una dintre priorități e chiar protejarea infrastructurii critice. „Știm, spre exemplu, acuzațiile pe care finlandezii le-au adresat rușilor cu privire la tăierea unor linii de electricitate sau de internet dintre Finlanda și țările baltice”, adaugă expertul în securitate.
România și Bulgaria văd diferit riscul rusesc la Marea Neagră
Pentru ca România și Bulgaria să poată lucra împreună pe termen lung la Marea Neagră, trebuie să funcționeze atât monitorizarea în comun, cât și cooperarea în caz de intervenție. Despre monitorizare, partea mai puțin dificilă, Ghincea spune că e mai degrabă o chestiune tehnică și de voință politică. Aceasta din urmă pare să existe, judecând după acordul prezentat în Consiliul Afaceri Externe al Uniunii Europene.
Ca hubul să fie funcțional, „trebuie să ai clădirile, oamenii, să ai interconectarea sistemelor de detecție la sistemele electronice ale hub-ului și el va funcționa, va trimite informațiile”, detaliază Ghincea.
Problemele de cooperare apar când vine vorba de intervențiile pe mare, din motive atât politice, cât și instituționale. Una dintre piedici, spune Ghincea, e că România și Bulgaria privesc diferit amenințările din Marea Neagră.
„România tinde să fie puțin mai anti-rusă decât e Bulgaria. Și asta se traduce în niște poziții politice ale Bulgariei care tind să fie mult mai reținute decât ale noastre. Bulgaria, spre exemplu, are un președinte și un premier care sunt considerați mai degrabă rusofili și deci au tendința de a acționa cu mult mai mare prudență decât ar vrea România”, spune Ghincea.
Pe când România este opusul rusofiliei și „această diferență de viziune creează piedici în procesul de decizie politică pentru orice fel de cooperare”, adaugă Ghincea.
Și forțele armate ale celor două țări au priorități și viziuni strategice diferite. În opinia lui Ghincea, aceste diferențe, alături de pozițiile naționaliste, sunt greu de depășit și pot bloca proiecte comune.
În căutare de parteneri care știu deja cum se ține o mare sub observație
Cei 50 de milioane de euro anunțați de Comisia Europeană pentru hubul de la Marea Neagră ar urma să acopere, în principal, costurile de punere în funcțiune, estimează Marius Ghincea. România și Bulgaria vor pune la dispoziție clădirile din Constanța și Varna și o parte din personal, iar fondurile europene ar acoperi cheltuieli de ordin tehnic și administrativ.
Ghincea vorbește și despre nevoia de a finanța operațiunile de salvare pe mare. Dă exemplul navelor atacate de drone maritime în ultimele zile. În asemenea situații, spune el, e important „să avem capacități suficiente, astfel încât să putem să salvăm oamenii care se află pe vase care se scufundă”.
Pentru investiții militare mai ambițioase, pe de altă parte, Ghincea consideră suma insuficientă. Astfel de tehnologii „fie nu există încă, fie sunt foarte scumpe și sunt disponibile doar prin canale militare”.
Platformă de foraj pentru Neptun Deep, parte din infrastructura energetică a României din Marea Neagră. FOTO: Inquam Photos / George Călin
La summitul Comunității Politice Europene de la Dublin, pe 12 noiembrie, Nicușor Dan a discutat cu Friedrich Merz, cancelarul german, despre proiectul de la Marea Neagră și despre o posibilă colaborare cu Germania. Ghincea spune că, din discuțiile sale cu surse diplomatice, România ar vrea să atragă și alte state care au deja experiență cu astfel de centre.
„Alte state au de multă vreme astfel de hub-uri de securitate maritimă”, mai spune Ghincea. Experiența lor ar putea ajuta România și Bulgaria să stabilească mai ușor cum va lucra centrul și ce metode sunt utile pentru ce și-au propus să facă la Marea Neagră.
Dintre posibilii parteneri, Ghincea se așteaptă ca Olanda să devină parteneră în proiect, pentru că „a fost și implicată în procesul de planificare al hubului, atunci când s-a negociat între Bulgaria și România”.
„Vom avea, probabil, parteneri și în rândul țărilor baltice, unde există deja un astfel de hub și de unde noi, de altfel, ne-am și inspirat”, adaugă el. Italia e o altă posibilitate pe care o ia în calcul. Centrul italian de monitorizare din Mediterană se ocupă în special de migrația din Africa și Orientul Mijlociu, dar Ghincea amintește și de alte probleme pe care le urmăresc astfel de centre, printre care traficul de droguri pe mare.
Primul test al hubului e ca Varna și Constanța să lucreze în sincron
Cât de util se dovedește hubul în practică se poate vedea după primul an de funcționare. Marius Ghincea s-ar uita la două lucruri.
„În primul rând, dacă există suficient personal și dacă cele două sedii, de la Varna și de la Constanța, funcționează adecvat la nivel de personal și de operațiuni, dacă există o metodologie clară de operare și dacă există instrumente de monitorizare conectate la infrastructura de radar și de detectare a activităților maritime”, spune expertul în securitate.
În 2026, autoritățile române au semnalat mai multe incidente cu drone în zona Mării Negre, inclusiv în apropierea țărmului românesc. FOTO: Facebook / Radu Miruță
Al doilea ține de comunicarea dintre Varna și Constanța. Ghincea vede riscul ca, odată pus pe picioare centrul, cele două sedii să nu opereze în sincron.
„Putem avea situația în care există niște silozuri separate, în care bulgarii nu comunică cu românii și românii nu comunică cu bulgarii, caz în care, practic, toate ambițiile noastre de a pune la un loc capacitățile de monitorizare și de a crește astfel rezultatele pe care le avem din perspectiva monitorizării și detectării activităților din Marea Neagră să se ducă pe apa sâmbetei, pentru că, practic, ajungem de unde am plecat”, spune Ghincea.
Un hub de supraveghere cu așteptări de scut antidronă
În discuțiile apărute în spațiul public despre hub s-a ajuns și la ideea că acesta ar putea rezolva problema dronelor din Marea Neagră. „Am citit mai multe intervenții, inclusiv în presă, care vorbeau despre hub-ul strategic ca acest panaceu, această soluție la criza de securitate legată de drone. Și adevărul este că nu e un panaceu și nu a fost gândit să fie un panaceu”, spune Marius Ghincea.
În documentele diplomatice la care spune că a avut acces, obiectivul e mai restrâns: România și Bulgaria vor să pună la comun sistemele de monitorizare și detectare pe care le au deja și să le dezvolte pornind de acolo. „Eu cred că avem așteptări realiste cu privire la centru, având în vedere ceea ce ne-am asumat să facem”, spune politologul. El speră ca proiectul să prindă contur în următorii doi-trei ani.
Ținând cont că centrul face parte din planul UE de a întări cooperarea civilă și economică la Marea Neagră, pentru apărarea apelor, Ghincea vede o sarcină separată. România trebuie să decidă ce mijloace militare poate dezvolta sau cumpăra ca să descurajeze atacurile și să poată interveni când acestea au loc.
„Nu ar trebui să așteptăm să vină alții să ne facă ce trebuie să facem noi. Pentru că am deseori impresia că avem așteptarea că trebuie să vină UE, că trebuie să vină NATO, că trebuie să vină alții, mai puțin noi, să ne rezolve problemele”, încheie Ghincea.
Editoare: Laura Popa
Acest articol a fost scris în cadrul proiectului The Eastern Frontier Initiative (TEFI). TEFI este o colaborare între editori independenți din Europa Centrală și de Est, menită să încurajeze reflecția comună și cooperarea privind problemele de securitate europeană din regiune. Proiectul își propune să promoveze schimbul de cunoștințe în presa europeană și să contribuie la o democrație europeană mai rezilientă.
Membrii consorțiului sunt 444.hu (Ungaria), Gazeta Wyborcza (Polonia), SME (Slovacia), PressOne (România), Delfi (Estonia), Delfi (Latvia), Delfi (Lituania), și Bellingcat (Țările de Jos).
Proiectul TEFI este cofinanțat de Uniunea Europeană. Opiniile și punctele de vedere exprimate aparțin exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat poziția Uniunii Europene sau a Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA). Nici Uniunea Europeană, nici EACEA nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.
Ți-a fost util acest articol? Ajută-ne să facem mai multe.
Investigațiile și reportajele independente cer timp, documentare și bani. Nu depindem de partide sau interese ascunse, ci de cititori ca tine.
Susține jurnalismul independent cu minimum 5€/lună. Devino abonat acum și ne ajuți mai mult decât ai crede. Îți mulțumim!
Share this







