România curajoasă. Povestea profesoarei din Bistrița care a câștigat la CEDO împotriva nedreptăților statului român

Ioana Epure

Director editorial

Cristina Rusu are 49 de ani și e profesoară de geografie la un colegiu tehnic din Bistrița. Pe 8 martie 2022 a primit vestea că, după aproape 8 ani, a câștigat un proces la Curtea Europeană a Drepturilor Omului împotriva statului român, care acum trebuie să îi achite daune în valoare de 9.000 de euro, pentru că i-a încălcat dreptul la liberă exprimare. 

Acum aproape un deceniu, Cristina Rusu s-a plâns de lipsa de transparență din organizarea unui concurs pentru elevi, pentru ca apoi să fie dată în judecată de inspectorul de specialitate pentru defăimare. 

Atunci, instanțele românești au considerat că sesizările cu privire la neregulile din organizarea unui concurs din sistemul public de învățământ trebuie pedepsite. 

Curtea Europeană a Drepturilor Omului n-a fost de acord.

În România, a fi avertizor de integritate e încă un drept pe care angajații nu știu că îl au, iar a reclama în interes public nereguli din sistem nu te face mai puternic, ci te vulnerabilizează. 

Cristina Rusu, profesoara de geografie din Bistrița care a câștigat un proces împotriva statului român la CEDO. Foto: arhiva personală

„M-a amenințat cu judecata pentru depășirea de atribuții”

Era vara lui 2011, iar Cristina Rusu avea trei elevi înscriși la concursul de cercetare științifică pentru elevi de liceu, care urma să se desfășoare la Năsăud. Doi dintre cei trei elevi ai ei s-au calificat, în acel an, la etapa națională a concursului, unde unul din aceștia a obținut o mențiune.

Pe toți trei ar fi vrut să-i vadă la etapa națională, dar regulile jocului păreau să se tot schimbe: unii puteau preda lucrări de maxim opt pagini, alții puteau preda lucrări de douăzeci. 

Mai târziu, un mesaj al Ministerului Educației cu privire la etapa națională, care preciza indicatorii pe baza cărora se făcea evaluarea lucrărilor de la concurs, cât și alte tipuri de completări privitoare la lucrările elevilor, n-a ajuns la profesoara de geografie decât cu două săptămâni înainte de concurs. Și doar după ce aceasta l-a solicitat la inspectorat, știind de la colegi din alte județe de existența lui.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Iar Inspectoratul omisese să o anunțe dacă pentru elevii din județ există trei sau două locuri la etapa națională, în condițiile în care unul dintre elevii ei era clasat pe locul trei.

În consecință, în urma etapei județene, profesoara s-a plâns în scris - atât sub forma unor sesizări la superiorii ei, cât și în presă, de lipsa unui regulament de concurs care să fie disponibil pe site-ul inspectoratului, dar și de lipsa unor proceduri clare de organizare. 

„Până la urmă, trebuie să respectăm toți niște reguli. De ce unii au lucrat după grila nouă, care limita numărul de pagini al fiecărei lucrări la 5-8 pagini, și alții după grila veche, care nu limita în niciun fel numărul de pagini? Nu mi s-a părut deloc în regulă acest lucru.” 

A trebuit, în cele din urmă, să obțină informația cu privire la numărul de locuri disponibile la etapa națională direct de la Ministerul Educației. Situația l-a înfuriat  pe inspectorul școlar din județ. 

"În momentul acela m-a amenințat cu judecata, printr-un mail, pentru depășirea de atribuții, așa mi-a spus." 

Pentru că ceruse, în cele din urmă, direct la Minister, câteva clarificări importante, in interesul elevilor pe care îi pregătea. 

Răspunsul nu conținea, de altfel, nici documentele solicitate, regulament de concurs și proceduri. 

Un an mai târziu, la olimpiada de geografie, Cristina Rusu a sesizat, din nou, o neregulă în organizarea concursului: subiectele din județul Bistrița Năsăud, la clasa a 12-a, erau identice cu subiectele din Bacău. 

"Am scris iar un articol de presă. Am scris: «Elevul copiază și ia nota 1. Cei din comisiile județene Bacău și Bistrița au copiat un subiect, cum sunt sancționați până la urmă?»".

Ministerul, la vremea respectivă, i-a răspuns senin că cei doi inspectori care au realizat subiectele nu au colaborat între ei. Ci că ambii le-au copiat direct de pe un site specializat. 

Inspectorul de specialitate a amenințat din nou cu judecata, susținând că inițiativele Cristinei Rusu sunt, de fapt, un atac la persoană. Dar nimeni n-a anticipat că acesta își va duce amenințările la bun sfârșit. 

"Vă spun sincer, eu nu mă gândeam totuși că mă dă în judecată, pentru că sunt chestiuni de interes public. Chiar nu m-am gândit că cineva o să se ducă în judecată pentru așa ceva."

„În concediul la țară, timp de vreo două luni, după ce am citit temeinic, mi-am făcut singură cererea pentru CEDO”

În aprilie 2012, Cristina Rusu a primit o cerere de chemare în judecată de la inspectorul de specialitate. A pierdut și la fond, și la recurs. I s-au reproșat articolele de presă și faptul că a făcut prea multe sesizări la inspectorat și la minister, și că ele ar fi avut de fapt rolul de a-l denigra pe inspector. 

Judecătorii au fost de acord cu reclamanta, în toate instanțele.

"Am plătit, evident, daunele morale și cheltuielile de avocat ale dânsei", povestește Cristina Rusu. A trebuit să achite 4.200 de lei, în condițiile în care, la vremea respectivă, avea un salariu de sub 2.000 de lei. Pentru ultimii o mie de lei a fost executată silit: i s-a reținut, timp de trei luni, o parte din salariu.

"Timp de câteva săptămâni după am fost traumatizată. Nu mă așteptam. Nu-mi venea să cred că se întâmplă așa ceva. Așa că m-am dus în concediu la țară și am luat jurisprudența CEDO, ghidul de admisibilitate, să văd în ce condiții, cum este admisă o cerere. În concediul la țară, timp de vreo două luni, după ce am citit temeinic, mi-am făcut singură cererea."

Însă abia după doi ani, în noiembrie 2016, a fost informată de CEDO că cererea ei trecuse de procedura preliminară și fusese declarată admisibilă. 

"Un avocat de aici din oraș m-a întrebat: ești sigură că ți s-a admis cererea? Că în jur de 95% sunt respinse. Ești sigură? Ai înțeles, ți-a venit în limba română? Venise în limba franceză. I-am dat unei colege de franceză să traducă. Da, sunt sigură."

Cu ajutorul Cristinei Moldovan, avocat în Baroul Bistrița, în următorii patru ani Cristina Rusu s-a judecat cu Guvernul României. Iar în 2022 a câștigat.  

„Mie mi s-a pus atunci eticheta de persoană care face reclamații nejustificate”

"Am simțit o bucurie, o ușurare că s-a terminat, dar am simțit și o supărare. Dacă Inspectoratul Școlar Județean Bistrița Năsăud și-ar fi făcut treaba, nu s-ar fi ajuns la un proces. De la prima sesizare, când am fost amenințată cu judecata, cineva de bună credință ar fi trebuit să facă o cercetare. Da, exista și posibilitatea ca eu să sesizez ceva nereal, dar ei ar fi trebuit să vadă asta. Cristina Rusu sesizează ceva nereal, ok, cerem sancționarea Cristinei Rusu ca să îi treacă pofta de a face sesizări. Dar nu s-a întâmplat acest lucru.

Mi-am reamintit cum m-am simțit după acel proces din țară.

Și recunosc, mă bucur acum, dar nu trebuia să se ajungă aici.

Eu am ajuns în acest proces nevinovată. Eu așa m-am simțit, vă spun sincer. Sunt chestiuni care vizează inspectoratul, ministerul, progresul elevilor. Nu m-am certat eu cu doamna inspector și nu i-am reproșat chestiuni personale. I-am reproșat chestiuni de serviciu", povestește Cristina Rusu.

Își amintește cu dezamăgire unul din răspunsurile primite de la Ministerul Educației, cu privire la sesizările ei legate de lipsa de transparență a concursului. 

"Mi-au zis: «Nu înțelegem cum un profesor care pregătește elevi pentru olimpiadă poate să comenteze activitatea unei comisii.» Acum m-am gândit să îi întreb: acum aș putea să comentez activitatea? Au trecut zece ani și am câștigat la CEDO, îmi permit să comentez activitatea sau nu-mi permit?" 

„Nu mai am încredere în justiția din România, îmi pare foarte rău s-o spun”

Cristina Rusu nu e foarte convinsă, însă, că în cei zece ani care au trecut de când a început conflictul cu inspectoratul s-a schimbat ceva cu adevărat în societatea românească. 

Fostul inspector de specialitate din minister, din acel moment, 2012, este în funcție și în prezent. Și nici nu simte că se poate exprima mai liber decât o putea face acum zece ani. 

"Simt că trebuie să mă controlez. Pentru că nu am încredere în justiția din românia, îmi pare foarte rău s-o spun. Am pățit-o, n-am încredere. Și să mai aștept iar după CEDO, nu știu ce să zic. Chiar dacă mi s-a făcut dreptate", spune ea.

O victorie și o lecție de cultură civică. „Unii dintre elevi m-au întrebat ce înseamnă CEDO. Mi-am rupt 2-3 minute din fiecare oră să le explic ce este cu această instanță, când poți să apelezi la ea”

"În seara în care am aflat l-am sunat pe fratele meu, am sunat-o pe soră-mea de la București, am sunat câteva cunoștințe, și cam asta a fost, că era nouă sau zece seara și până am stat cu unul, cu altul, s-a făcut 12 noaptea. Dar culmea, în acea noapte n-am prea putut să dorm. Eram într-o stare de euforie", povestește Cristina Rusu.  

Unii oameni din jur i-au spus, de-a lungul timpului, că nu merită efortul: șansele ca cererea să-i fie admisă sunt mici, că șansele să câștige sunt și ele mici - sau cel puțin așa păreau, din afară. Toate acestea doar i-ar fi prelungit suferința, spuneau rudele și prietenii. 

Dar profesoara de geografie din Bistrița a considerat că e mai important să încerce. Simțea că ar fi regretat dacă ar fi abandonat. Și ar face totul la fel, dacă ar putea s-o ia de la capăt. "Dacă te simți nedreptățit, trebuie să apelezi la această justiție europeană", spune ea acum. 

Mesaje lăsate profesoarei de elevi de-a lungul anilor. Foto: arhiva personală

Cristina Rusu a avut în fiecare an copii la olimpiade și concursurile naționale de cercetare științifică, deși predă la un colegiu tehnic din Bistrița, nu un colegiu național. Elevii îi sunt dragi, și unii dintre ei au aflat de victoria ei. Ceea ce a devenit o oportunitate și pentru o lecție de cultură civică:

"Unii dintre ei m-au întrebat ce înseamnă CEDO. Mi-am rupt 2-3 minute din fiecare oră să le explic ce este cu CEDO, ce este cu această instanță, când poți să apelezi la CEDO." 

Între timp, Cristina Rusu s-a înscris și a și absolvit Facultatea de Drept. „A fost oarecum ca să fiu în temă cu ce se întâmplă cu cererea mea, cu răspunsurile pe care trebuie să le dau", explică ea. Pare că are o energie infinită: pe lângă munca de la școală, e implicată și în mai multe proiecte de voluntariat. Dar n-ar părăsi învățământul niciodată. 

"E meseria care-mi place, la 23 de ani de când am terminat facultatea. Nici nu mi-am pus problema să plec în altă parte. Niciodată. Când am avut probleme, n-a fost niciodată din vina copiilor." De altfel, ce-i place cel mai mult e interacțiunea cu elevii. Și tocmai pentru ei "o să rămân mult și bine, până la pensie, în această profesie", încheie Cristina Rusu.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€