România arde (III). Cum a ajuns țara noastră pe locul doi în UE la incendii de vegetație, cu toate că avem o climă care ne protejează

Foto: Incendiu în zona pădurea Măgura, la 15 km de Sibiu, octombrie 2019. Inquam Photos / Ovidiu Matiu

Clima României nu se aseamănă însă cu cea a Spaniei și Portugaliei. Am învățat și la școală: avem o climă temperat continentală, care nu ne-ar predispune la incendii de vegetație. Cum e posibil, atunci, ca România să fie atât de afectată de ele?

Am vorbit cu mai mulți specialiști pentru a înțelege cum România „face concurență” statelor mediteraneene când vine vorba de incendii de vegetație, dar și ce ne așteaptă în următorii ani, odată cu schimbarea climei.

Citește și:

România arde (I). Cum a ajuns focul să pună Delta Dunării pe harta incendiilor de vegetație din Europa: „Care trece cu barca și i se pare că e prea mult stuf, îi dă foc”

România arde (II), iar incendiile de vegetație fac victime: „L-a recunoscut după adidași”

PressOne a prezentat deja fenomenul incendiilor de vegetație din Delta Dunării, precum și pe cel al arderilor de resturi vegetale de pe terenurile agricole, dar o altă piesă din puzzle este reprezentată și de incendiile din fondul forestier. Ce au în comun toate acestea? Factorul uman. 

Potrivit datelor disponibile în Sistemul European de Informații Privind Incendiile Forestiere (EFFIS), anul trecut, 21,5% din incendiile de vegetație din România au avut loc în pădure.

Rapoartele europene precizează și că 9 din 10 incendii de vegetație sunt cauzate de om. În jur de 97% din incendiile din fondul forestier sunt cauzate de factori antropici, explică generalul în rezervă Ion Burlui, fost Inspector General IGSU și cu un doctorat în riscul incendiului de pădure.

„Una dintre principalele cauze este propagarea incendiului la pădure de pe pajiști sau terenuri agricole curățate și igienizate prin metoda arderii vegetației uscate”, explică generalul.

Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, alătură-te susținătorilor presei independente! Orice sumă contează. Ne ajută dacă donezi acum.

„Cele mai multe incendii de pădure (99%) au loc din cauza activităților umane, precum arderea necontrolată a pajiștilor în perioadă de primăvară și arderea miriștilor după recoltarea produselor agricole, pe terenurile situate în imediata vecinătate a pădurilor”, adaugă și inginerii silvici din cadrul Institutului de Cercetare și Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”.

Doar un exemplu concret: din 216 incendii câte au fost înregistrate la nivelul Gărzii Forestiere Râmnicu Vâlcea, 171 au avut drept cauză propagarea incendiilor din terenurile agricole.

Cea mai mare suprafață de pădure arsă din 1965 încoace

Dar cât a ars concret în fondul forestier?

Din totalul de vegetație arsă în 2022 în România, incendiile de pădure s-au întins pe o suprafață de 13.141 de hectare, cu un număr de 1.019 incendii. Datele provin de la INCDS „Marin Drăcea”. Tot reprezentanții institutului spun că 2022 a fost anul cu cea mai mare suprafață de pădure incendiată de când sunt înregistrate date, respectiv 1956.

Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra fenomenului, PressOne a cerut informații despre incendiile din fondul forestier de la mai multe instituții abilitate. De la Ministerul Mediului, Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA, principalul administrator al fondului forestier de stat, toate cele nouă Gărzi Forestiere județene, precum și Garda de Mediu.

Date exacte, dar nu prea

Ni s-a confirmat din nou cât de imprecisă este colectarea instituțională a datelor despre incendiile de vegetație, de vreme ce am primit informații diferite de instituții diferite.

Dacă ne uităm la răspunsul primit de la Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, vedem că în 2022 au fost 1.021 de incendii de pădure și vegetație forestieră. În răspunsul primit de la institutul „Marin Drăcea”, numărul incendiilor este 1.019, cu mențiunea că datele au fost comunicate și către Ministerul Mediului.

Diferențe sunt chiar și în interiorul ROMSILVA.

Dacă într-un răspuns oficial transmis PressOne, în 2022 în fondul forestier de stat administrat de ROMSILVA au fost înregistrate 856 de incendii de pădure, cu o suprafață afectată de 10.185 de hectare, în raportul anual de activitate publicat pe site-ul instituției apar alte date:

Nici numărul de incendii, nici suprafața afectată nu coincid.

Același lucru este valabil și pentru datele din 2021. În răspunsul transmis nouă, ROMSILVA spune că au fost 255 de incendii și 1.444 de hectare afectate, dar în raportul de pe site apar 254 de incendii de pădure și o suprafață afectată de 1.532 hectare.

565 hectare afectate într-un singur incendiu

Din datele de care dispunem, reiese că județele „campioane” la incendii forestiere sunt Caraș-Severin, Gorj, Mehedinți și Dolj. În Caraș-Severin a fost înregistrată și cea mai mare suprafață afectată de un singur incendiu, 565 de hectare, în anul 2020.

În vara lui 2021, Raed Arafat declara că cel mai adesea incendiile de pădure apar în Parcul Național Domogled-Valea Cernei, arie protejată și cel mai mare parc național din România, cu o suprafață de trei ori cât cea a Bucureștiului. Județele peste care se suprapune parcul sunt Caraș-Severin, Mehedinți și Gorj, adică cele mai puternic afectate de incendiile forestiere.

Alexandru Teleagă este activist de mediu și prieten cu traseele montane din Caraș-Severin. În octombrie 2019, într-o zi de sâmbătă, era într-o drumeție spre Vârful Arjana, Munții Cernei, când a văzut o dâră de fum pornind dintr-o pășune.

„Din acea dâră din pășune, mi-am dat seama că vântul bătea exact spre vârf și urma să aducă focul spre pădure. După jumătate de oră mi-am dat seama că nu dispare ba, dimpotrivă, începe să crească în intensitate, așa că am sunat la 112 și am anunțat că este un incendiu și că se extinde spre fondul forestier”, povestește activistul.

Potrivit ROMSILVA, ca administrator al parcului, incendiul a pornit de la terenurile agricole de pe raza comunei Cornereva și s-a extins în fondul forestier. A fost afectată o suprafață de 38,5 ha, 28 ha din fondul forestier și 10.5 ha de teren agricol și gol alpin.

Cum zona de intervenție a fost dificilă, cu pădure crescută pe calcar, stânci și grohotiș și fără o sursă de alimentare cu apă în proximitate, incendiul a fost stins abia după patru zile.

În zona de gol alpin, a ars aproximativ 70-80% din vegetația de ienupăr, susține activistul.

Incendiu de 13 zile

Unul dintre cele mai puternice incendii din Domogled a avut loc în 2013, când focul a ajuns inclusiv la rezervația științifică, una dintre cele mai valoroase zone din parc, și a afectat o suprafață de 114 hectare.

În acea perioadă, Inspector General al IGSU era generalul Ion Burlui, care a și condus intervenția.

„Parcul Național Domogled are un specific aparte față de alte zone forestiere din țară, care favorizează dezvoltarea incendiilor de pădure: este beneficiarul unor specii de vegetație mediteraneană, cu risc ridicat de incendiu, structura masivului este stâncoasă, fără a fi izvoare pe versanți, apa se aduce la locul incendiului cu resursă aviatică din lacul Băile Herculane, sau în cisterne la baza versantului”, explică generalul în rezervă Ion Burlui.

În 2013, incendiul de la Domogled a fost preponderent de litieră, dar și de subteran și coronament. În cazul incendiilor de litieră, arde pătura de vegetație uscată de la sol, nu și arborele. La incendii de subteran este afectat solul, iar arborele poate ajunge să se usuce din cauza asta. Incendiul care ajunge la coronament este cel mai puternic: „Avem distrusă pădurea total”, continuă generalul.

Ionuț Stetca este silvicultor și spune că o pădure poate fi considerată un supraorganism care reacționează ca un întreg, indiferent de zona la care ajunge focul.

„Orice disturbanță afectează organismul. De exemplu, arde o zonă de litieră, zona de limită între câmp și pădure, care e foarte bogată în diversitate și sunt multe păsări și insecte. Dacă arde zona respectivă, poate duce la înmulțirea unor insecte, precum omizi, care ar putea afecta întreaga pădure”, explică silvicultorul.

Cum incendiul din 2013 din Domogled a urcat și la coronament, am întrebat ROMSILVA cum s-a făcut reconstrucția ecologică a suprafețelor care nu s-au regenerat natural. În 2018, administrația parcului a contractat Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea” pentru a elabora un studiu de împădurire a 33,29 de hectare din parc. Lucrările de reconstrucție au început în toamna lui 2022 și s-au finalizat în primăvara asta, „procentul de reușită urmând a fi evaluat în toamna anului 2023”, reiese din răspunsul ROMSILVA.

Focul și arborii seculari

Silviu Petrovan este cercetător senior la Universitatea Cambridge, specializat în conservarea biodiversității. Am vrut să aflăm de la el ce se întâmplă atunci când focul afectează arbori cu vârsta de peste 100 de ani. Asta pentru că în iulie 2022, în Parcul Național Munții Rodnei, a avut loc un incendiu într-o zonă cu arbori de peste 110 ani.

„Arborii bătrâni au o funcție foarte complexă în ecosistem, pe care nici în cele mai bune condiții tu nu o poți substitui. Nu poți să zici, am tăiat un copac de 100 de ani, dar e bine, că pun alți cinci în loc. Până pui tu alți cinci în loc, o să aibă nevoie de 60 de ani ca ei să poată produce măcar o parte din funcțiunile care erau oferite de arborele ăla”, explică Silviu Petrovan.

Un arbore, pe măsură ce îmbătrânește, prezintă tot mai multe microhabitate. Îl lovește trăsnetul și face o scorbură în partea de sus. Lângă scorbură începe să putrezească o creangă și de-acolo se pot hrăni ciocănitori.

„Liliecii, de exemplu, consumă cantități mari de țânțari. În pădure, ei cuibăresc în genul ăsta de microhabitate. La fel și bufnițele care consumă rozătoare, pițigoii care consumă inclusiv specii de omizi, care au impact negativ. Genul ăsta de sisteme complexe din pădure sunt legate de arborii ăștia bătrâni”, adaugă cercetătorul.

Pe lângă pierderea biodiversității, incendiile de pădure pot avea și alte efecte secundare, precum eroziunea solului sau alunecări de teren, care îngreunează însăși refacerea pădurii.

„Dacă tu ai descoperit zona prin tăieri prost aplicate sau incendiere, solul e foarte puțin capabil să dezvolte din nou pădure. Iar în momentul în care ai pierdut-o, ai eroziune masivă acolo. Adică și puținul sol care exista în zona aia e mult mai în pericol să o ia la vale”, susține Silviu Petrovan.

Cine intervine?

În cazul unui incendiu de pădure, vorbim de trei direcții de intervenție. Primii la fața locului sunt silvicultorii care acționează în baza unui plan de apărare împotriva incendiilor și care ar trebui să dispună de echipament de intervenție.

PressOne a cerut ROMSILVA un inventar al mijloacelor de intervenție din cadrul unităților din subordine, dar nu există o asemenea evidență la nivelul instituției.

Am intrat, însă, în posesia planului de apărare împotriva incendiilor al unui ocol silvic aflat în raza Gărzii Forestiere Focșani. Potrivit documentului, capacitatea de apărare a unității se bazează pe 9 angajați, plus agenții economici din zonă și cinci mașini pentru transportul persoanelor.

A doua intervenție este a Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență din localitatea respectivă, explică generalul în rezervă Ion Burlui. Iar a treia intervenție este a pompierilor militari, ISU, care acționează în colaborare cu alte instituții, atunci când e cazul.

Activitate de interes național

Statul român declară că gestionarea situațiilor de urgență determinate de incendiile de pădure este o activitate de interes național, din cauza frecvenței lor și a efectelor. Astfel, în 2018 a fost elaborată „Concepția Națională de răspuns în caz de incendii de pădure”, un document strategic care prezintă modul în care colaborează instituțiile cu competențe în domeniu.

În cazul în care resursele naționale necesare gestionării unui incendiu de pădure sunt insuficiente, se poate solicita asistență europeană. La nivelul Uniunii Europene există „Mecanismul de protecție civilă al UE”, care coordonează răspunsul la dezastre naturale sau provocate de om. Incendiile forestiere din Europa din 2022 au dus la activarea mecanismului de 11 ori. 

Același document spune că, „pentru a proteja viața, proprietatea și mediul” în caz de incendiu de pădure, trebuie implementate măsuri de prevenție.

Potrivit generalului în rezervă Ion Burlui, sunt necesare măsuri structurale, precum supravegherea fondului forestier, și măsuri nestructurale, precum pregătirea personalului de intervenție și campanii educative reale.

Drumuri din 500 în 500 de metri

 „Măsurile preventive la foc nu sunt măsuri ieftine. Rezervoare de mare capacitate, să faci monitorizare prin camere video de la distanță. (…)S-ar impune să se facă acumulări de apă pe torenții interiori, pe râuri. În Paris, am vizitat pădurea Fontainebleau, care avea drumuri de acces din 500 în 500 de metri și dacă se întâmpla ceva, intra mașina de-o parte și de alta și ajunge până la locul incendiului”, adaugă generalul.

Din datele furnizate de unele gărzile forestiere județene, rețeaua de drumuri reprezintă un obstacol atunci când vine vorba de stingerea unui incendiu. De exemplu, în cazul unui ocol de pe raza Gărzii Forestiere Focșani, drumurile forestiere pe care pot merge mașinile de intervenție asigură buna deplasare doar în procent de 40%.

„În zona mediteraneană, unde ei (nr. țările precum Spania și Portugalia) sunt frontiera părții de creștere rapidă a incendiilor forestiere, există rețea de drumuri forestiere făcută special pentru a se putea lupta cu incendiile. Ăsta nu e un lucru ieftin sau ușor și nu e o discuție simplă. Când discuți să faci drumuri de acces într-o arie protejată, tu deschizi pădurea pandorei. Că facilitezi accesul oamenilor cu ATV-uri, că facilitezi, până la urmă, și exploatarea legală sau ilegală a pădurii”, explică Silviu Petrovan, cercetător senior la Universitatea Cambridge. 

Am încercat să aflăm de la ROMSILVA dacă în fondul forestier de stat pe care îl administrează există drumuri cu destinație exclusivă, de intervenție în caz de incendiu, dar nu am primit un răspuns.

Am făcut o solicitare care cuprindea 15 întrebări, printre care și dacă există o cartografiere a zonelor de risc. Nu am primit un răspuns nici la această întrebare. 

Am fost informați însă de măsurile pentru prevenirea și stingerea incendiilor de pădure, precum actualizarea planurilor de alarmare, supravegherea lizierelor pădurilor, patrulări, controale (am cerut o evidență clară a controalelor efectuate, dar nici aici nu am primit un răspuns).

În ceea ce privește supravegherea video a fondului forestier, răspunsul ROMSILVA a fost:

„Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, prin direcțiile silvice, după o analiză a zonelor vulnerabile va amplasa sisteme de supraveghere video conform legislației în vigoare”.

Potrivit deputatei Diana Buzoianu, USR, România s-a angajat că va asigura supravegherea video în păduri.

„Sunt niște măsuri pe care noi nu le-am luat încă, deși sunt incluse inclusiv în PNRR. Partea asta de CCTV, care ar fi trebuit să fie implementată în păduri, momentan nu este pusă în practică”, explică deputata.

INCDS „Marin Drăcea” a fost partener în proiectul RO-RISK, coordonat de IGSU, și a realizat o evaluare a riscului de incendii de pădure la nivel național, ocazie cu care au fost elaborate hărți de hazard. Adică aceleași hărți pe care PressOne le-a cerut de la ROMSILVA.

Concluzia generală a proiectului a fost că incendiile de pădure rămân unul dintre cele mai frecvente dezastre naturale, iar zona cea mai afectată este în sud-vestul țării, în Gorj și Mehedinți.

Inginerii silvici de la Marin Drăcea spun și că, „pe termen mediu, ne așteptăm la o creștere a impactului incendiilor de pădure”.

Schimbările climatice, combustibil pentru incendiile de vegetație

Diferențele în materie de climă și meteorologie separă incendiile de vegetație din zona bazinului mediteranean (Portugalia, Spania, Sudul Franței și Grecia) de cele din România.

„Sunt prezente zone cu perioade de secetă mult mai lungi, valuri de căldură mult mai lungi decât la noi. Prezintă și o vegetație specifică, diferită de cea a României, mult mai predispusă la incendii. Iar factorii meteorologici, perioade lungi de umiditate relativă scăzută, vânturi foarte puternice, participă la extinderea și întreținerea incendiului pe perioade mult mai îndelungate”, explică Cristian Mocanu, expert în incendiile de vegetație din zona bazinului mediteranean.

Dar odată cu creșterea temperaturii medii globale, în România nu o să mai avem neapărat o climă temperat continentală, ci una caracteristică zonelor din sud. Aceste schimbări climatice contribuie la condițiile propice pentru propagarea incendiilor de vegetație.

 „Vorbim de creșterea temperaturii medii globale cu 1.1 grade. Dacă a crescut temperatura, înseamnă că există mai multă evaporare, nu mai e rezervă de umiditate în sol și atunci vegetația se usucă. Asta favorizează apariția valurilor de căldură. Și atunci ai perioade prelungite cu temperaturi ridicate și, în felul ăsta, usuci vegetația și creezi condiții pentru propagarea incendiilor de vegetație”, explică Bogdan Antonescu, climatolog.

Odată cu schimbările climatice apar modificări și asupra circuitului apei în natură, adaugă cercetătorul.

„Se schimbă practic structurile de precipitații. Sunt zone în care ai mai puține precipitații decât în trecut, sunt zone în care ai mai multe. De exemplu, în ultimii ani în Europa am avut perioade cu secetă prelungită. Anul trecut am avut valuri de căldură, peste care am avut perioade cu secetă”, adaugă climatologul.

Sunt studii, spune Bogdan Antonescu, care arată că influența schimbărilor climatice mută condițiile din partea de sud a Europei, din zona mediteraneană, către partea de Nord.

„Ce știm foarte clar, din ultimul raport IPCC, (Intergovernmental Panel on Climate Change- Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei al ONU), este că valurile de căldură, care au un aport foarte mare asupra propagării incendiilor de vegetație, vor fi mult mai intense, mai frecvente și cu o durată mai mare decât în prezent”, este concluzia lui Bogdan Antonescu.

Prinși într-un cerc

La arderea vegetației se degajă dioxid de carbon în aer, dioxid de carbon care contribuie la creșterea temperaturii medii globale, care contribuie, la rândul ei, la întreținerea și propagarea incendiilor de vegetație, e de părere climatologul Antonescu.

Dioxidul de carbon este gazul emis de incendii și este unul cu efect de seră.

„El rămâne în atmosferă și absoarbe radiația solară și apoi o elimină la lungimi de undă infraroșu, o lungime termică. O concentrație mare de dioxid de carbon în atmosfera face ca atmosfera să se încălzească”, explică Cristian Mocanu, specialist Ecopolis și cercetător.

Dar dioxidul de carbon nu este singurul poluant atunci când vine vorba de incendii de vegetație. Periculos este și carbonul negru, care contribuie la particulele materiale de mici dimensiuni PM 2.5.

„În majoritatea incendiilor din zona muntoasă, contribuția din punct de vedere al poluanților este predominantă de PM 2.5, unde intră și black carbon. În incendiile din ultimii 10 ani din China, India și bazinul mediteranean, proporția de PM 2.5 de la aceste incendii de vegetație este de peste 50%”, adaugă Mocanu.

Limita maximă anuală a valorilor PM 2.5 este de 25 mg/mc. Într-o singură zi din iulie 2022, la nivelul Uniunii Europene a fost depășită limita anuală doar dintr-o singură sursă: incendiile de vegetație.

Ar trebui să acționăm la cauză, spun specialiștii, și anume să reducem emisiile.

Potrivit datelor furnizate de Comisia Europeană, numărul persoanelor expuse la incendii de vegetație extreme pentru cel puțin 10 zile pe an va crește cu încă 15 milioane dacă încălzirea globală ajunge la 3°C.

Din 1980 și până azi, suprafață distrusă de incendii forestiere în Europa este de 190.000 km², adică de două ori suprafața Portugaliei, și sunt înregistrate pagube economice în valoare de 2 miliarde de euro în fiecare an.

Cum gestionează alte țări pericolul incendiilor de vegetație?

În țări precum SUA, Australia sau Marea Britanie, focul este folosit ca instrument de management pentru a reduce pericolul unui incendiu devastator. Se dă foc, în limitele unor parametrii foarte bine controlați, vegetației uscate pentru a micșora cantitatea de biomasă existentă.

„În Marea Britanie se folosește incendierea stufului de către organizații de conservare, Royal Society for the Protection of Birds. Dar îl folosesc în parametri foarte stricți și fac ceea ce se cheamă management adaptativ. Implementează ceva într-o zonă, în altele nu, monitorizează ce se întâmplă, apoi fac datele ălea publice și în funcție de asta decid dacă mai continuă sau nu”, explică Silviu Petrovan, cercetător în conservarea biodiversității la Universitatea Cambridge.

Problema incendiilor de vegetație le-a dat bătăi de cap și autorităților din Irlanda. În primă fază, incendierea pajiștilor și a terenurilor agricole a fost interzisă prin lege și au fost aplicate sancțiuni. Cu toate astea, incendiile necontrolate au continuat, așa că autoritățile au decis elaborarea unui ghid, împreună cu agenții silvici, prin care să-i învețe pe oameni cum poate fi realizată o incendiere controlată.

Într-un ghid publicat în luna mai, Rețeaua de cunoștințe pentru protecția civilă a Uniunii Europene (UCP Knowledge Network – o rețea de cercetători, organisme și instituții relevante pentru protecția civilă și gestionarea dezastrelor) prezintă exemple de bune practice adoptate de unele state europene pentru a preveni incendiile forestiere.

De exemplu, Italia, după incendiile din 2021, a schimbat legislația și a înființat un comitet tehnic care include administrația națională și locală, pentru a elabora, la fiecare trei ani, un plan național de întărire a capacităților în fața incendiilor de vegetație.

În Croația, încă din 2003 se folosește supravegherea video pentru a combate incendiile de vegetație. Sistemul este compus din zeci de camere plasate în puncte strategice, care detectează automat fumul și focul pe o rază de 10 km.

Slovenia a dezvoltat un sistem automatizat de prognoză zilnică a riscului de incendiu în pădure. Sistemul dispune de o aplicație web gratuită, care poate fi utilizată de diferite părți interesate pentru a evalua riscul de incendiu și a sprijini gestionarea și planificarea intervenției.

Spania și Portugalia au semnat un acord de asistență reciprocă în caz de incendii de pădure în zonele de frontieră. Acordul permite echipelor operative din cele două țări să acționeze în unison într-o zonă de 15 km de la frontiera fiecăreia, înainte ca o cerere formală de asistență să fie emisă, în scopul de a preveni extinderea incendiilor peste frontiere.

Ce face România?

În ceea ce privește România, INCDS „Marin Drăcea” este partener în cadrul proiectului FirEUrisk, din care fac parte 38 de instituții internaționale de profil, prin care se dorește extinderea sistemelor actuale de evaluare a riscului de incendiu de pădure, elaborarea de măsuri eficiente pentru reducerea condițiilor de risc și adaptarea strategiilor de management la schimbările climatice.

„Cea mai mare problemă, în legătură cu incendiile forestiere, e că vor deveni mai comune. Absolut toate informațiile pe care le avem în momentul ăsta arată că riscul de wildfires crește. (…) Dacă în România lucrurile sunt clare și orice fel de incendiere e ilegală, atunci fă o campanie susținută de informare, în care să spui de ce e important să nu faci lucru ăsta și ce se va întâmpla dacă ești prins, iar apoi ține-te tare de partea de implementare. Caută-i pe cei care dau foc și aplică amenzi corespunzătoare”, e de părere cercetătorul Silviu Petrovan.

Așa cum am văzut, în proporție de 99%, incendiile apărute în fondul forestier sunt cauzate de om, prin propagarea focului din pajiștile sau terenurile agricole din proximitate. Cu toate că incendierea este interzisă prin lege, obiceiul românilor nu s-a schimbat, după cum am arătat deja.

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură poate retrage de la fonduri fermierii care incendiază terenurile agricole sau pajiștile pe care le-au înregistrat pentru a primi ajutor financiar. 

În 2022, conform unor date primite de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, raportul dintre suprafața totală pentru care s-au aplicat sancțiuni pentru incendiere și suprafața totală pentru care s-au solicitat fonduri a fost de 1.94%.

Începând cu 2023, APIA susține că va utiliza și datele venite de la sateliții din programul Copernicus, pentru a vedea dacă un fermier și-a incendiat sau nu terenul.

Refacerea e grea și costisitoare

Dar să refaci ce a ars este, de mult ori, foarte anevoios și costisitor.

Mihai Zotta lucrează la Fundația Conservation Carpathia, care se ocupă de refacerea zonelor din Munții Făgăraș afectate de tăieri neconforme pe suprafețe de peste 12.000 de hectare.

„Noi lucrăm în 2.000 de hectare care au fost afectate de aceste lucrări neconforme, pe care am reușit să le reconstruim în câțiva ani. Ne-am apucat în 2013. Abia despre plantațiile din 2013, 2014 putem spune că au pus stăpânire pe masiv”, explică Mihai Zotta. Adică puieții plantați încep să se dezvolte ca o pădure. Dar pentru asta au fost necesari 10 ani. „Iar la funcționalitatea pădurii de dinainte o să se ajungă, dar în niciun caz în 10 ani. După 20, 30 de ani”, adaugă Zotta.