Un laborator cât să încapă într-un ghiozdan. Cum învață elevii din zona Turzii să cerceteze mediul înconjurător

Norbert Nemeș

La școală, copiii învață că poluarea afectează mediul, că nu e bine să arunce gunoaie pe jos și că trebuie să aibă grijă de natură. Dar cum îți dai seama cât de poluat este aerul din propria clasă sau dacă există diferențe între aerul din curtea școlii și cel de lângă un drum circulat?

În Turda, Viișoara și Copăceni, elevii din cinci școli au avut ocazia să afle singuri, folosind kituri cu senzori care măsoară diferiți parametri de mediu. Dispozitivele au fost dezvoltate în cadrul proiectului Arieș EcoLab, derulat de Asociația The Da Vinci System, care își propune, cu sprijinul comunității și al unor companii private, să aducă educația de mediu mai aproape de experiențele de zi cu zi ale copiilor.

PressOne a stat de vorbă cu Andrei Rusu, coordonatorul proiectului, despre experimentele făcute de elevi, ce au descoperit în curtea școlii și în Cheile Turzii și cum pot continua aceste activități chiar și după ce proiectul se încheie. Până acum, inițiativa a ajuns la peste 2.000 de elevi.

Cât de poluată e curtea școli? Elevii au încercat să afle singuri 

Într-o școală din zona Turzii, câțiva elevi au ieșit în curte cu un dispozitiv care măsoară, printre altele, concentrația de dioxid de carbon din aer. Au făcut măsurători în spatele școlii, pe un teren liber, apoi au repetat experimentul în fața clădirii, lângă drumul principal. Rezultatele au fost diferite, iar elevii au putut discuta despre emisiile produse de mașini și felul în care acestea pot influența calitatea aerului.

Dispozitivul folosit de elevi este construit în jurul unei plăci Arduino, un mic computer programabil la care pot fi conectați diferiți senzori. În funcție de componentele folosite, acesta poate măsura concentrația de CO₂ din aer, pH-ul apei, luminozitatea sau umiditatea solului. 

„Am încercat să îi dăm cât mai multe componente, ca să putem să facem cât mai multe experimente cu el. Am reușit să îl facem în așa fel încât să nu fie dependent de o priză. Funcționează acum pe o baterie externă”, explică Andrei.

Kiturile dezvoltate în cadrul proiectului Arieș EcoLab pot măsura mai mulți parametri de mediu și funcționează cu o baterie externă, ceea ce le permite elevilor să facă experimente inclusiv în natură, fără să depindă de o priză. FOTO: The Da Vinci System

Faptul că dispozitivul poate fi transportat oriunde le-a permis elevilor să facă măsurători și în Cheile Turzii. Acolo, au comparat parametrii de mediu din zonele frecventate de turiști cu cei din locurile mai puțin accesibile, unde ajung mai puțini oameni. Au observat diferențe între punctele în care au făcut măsurătorile, pe care le-au folosit apoi pentru a discuta despre impactul activităților turistice asupra mediului.

Pentru mulți dintre elevi, experiența a fost și o ocazie de a înțelege mai bine cum se leagă ceea ce învață la școală de lucrurile care se întâmplă în jurul lor.

„Cred că cel mai impresionant a fost că au putut să testeze lucruri despre care până atunci auziseră pur teoretic. Erau obișnuiți să li se spună «nu ai voie să arunci asta pe jos, nu ai voie să faci aia», dar aveau o înțelegere destul de vagă a motivelor și a felului în care acțiunile lor afectează mediul. Acum au putut să înțeleagă și practic de ce anumite lucruri nu trebuie făcute, nu doar pentru că așa li s-a spus”.

De la experimente la propriile târguri de știință

Înainte să ajungă să-și prezinte experimentele în fața colegilor, elevii au trecut ei înșiși printr-o perioadă de pregătire. În fiecare școală a fost format un grup de inițiativă din câte cinci elevi, care, alături de profesori, au participat la cursuri și au lucrat la dezvoltarea dispozitivelor folosite ulterior în activități.

Pe baza acestora, au realizat și un catalog de experimente, cu fișe de lucru în care au explicat ce poate fi testat și ce pot învăța colegii lor din fiecare activitate. Materialele au devenit apoi punctul de plecare pentru organizarea unor târguri de știință, desfășurate la finalul anului școlar trecut. Înainte să ajungă în spatele standurilor, elevii au participat și la o tabără de pregătire, unde au descoperit inclusiv cum să facă cunoscute activitățile pe care le desfășoară.

„Am avut componenta de social media, în care am încercat să îi învățăm cum să-și promoveze activitățile, ca să poată să strângă suport și să-i informeze pe ceilalți elevi despre ce fac”, povestește Andrei.

Elevii din cele cinci școli au organizat târguri de știință în care le-au prezentat colegilor experimentele pregătite, folosind atât dispozitivele Arduino, cât și alte activități prin care au explorat diferite probleme de mediu. FOTO: The Da Vinci System

La târguri, fiecare școală a avut standuri unde au fost prezentate dispozitivele și experimentele pregătite de elevi. Organizatorii au vrut însă să le ofere copiilor ocazia să exploreze și alte subiecte, așa că, pe lângă experimentele cu Arduino, au existat și standuri dedicate unor activități de mediu care nu presupuneau folosirea dispozitivelor.

Interesul pentru experimente a depășit și cele cinci școli implicate în proiect. La una dintre conferințele organizate, au participat inclusiv profesori și directori din alte unități de învățământ, curioși să descopere cum funcționează dispozitivele.

Juliette Lassman, OECD: „Criza apei este deja aici”. Cum se pregătește Europa pentru perioadele în care apa nu mai ajunge pentru toată lumea

Criza apei nu mai este doar un posibil scenariu despre cumva arăta lumea în următoarele decenii. În mai multe regiuni ale Europei, nivelurile scăzute ale râurilor afectează deja transportul, producția de energie și agricultura. Cum se pregătesc țările europene pentru perioadele în care apa devine insuficientă?

„Siguranță națională” fără nicio expertiză. Cum forțează statul finalizarea hidrocentralei comuniste de la Răstolița, deși a pierdut definitiv în instanță

De 37 de ani, statul român încearcă să termine la Răstolița, Mureș, o hidrocentrală aprobată de Nicolae Ceaușescu în 1989 și pentru care, până acum, s-au cheltuit peste 200 de milioane de euro.

„Am avut câteva școli care au vrut neapărat să testeze și ele și și-au împrumutat kiturile de la alte școli. Deci, probabil, numărul elevilor la care am ajuns e un pic mai mare de 2.000”, spune Andrei.

Ce rămâne în școli după ce proiectul se termină?

În prima etapă a proiectului Arieș EcoLab, cele cinci școli au fost dotate cu laboratoare de știință, table interactive și câte zece kituri Arduino, într-o variantă mai simplă decât cea folosită în prezent. Dispozitivele aveau însă un inconvenient: funcționau doar conectate la priză, ceea ce făcea destul de complicată organizarea experimentelor, mai ales în afara sălilor de clasă.

„Pentru fiecare activitate la clasă trebuia montată o grămadă de prelungitoare, să aibă fiecare bancă priză. Era foarte dificil și dura foarte mult să pregătești clasa. Ca să nu mai zic că, dacă voiai să faci activități în curtea școlii, trebuia să tragi curent din școală. Dacă voiai să faci o activitate în natură, trebuia să mergi cu generatorul”, povestește Andrei.

Problema a fost rezolvată în etapa actuală, cu ajutorul a doi profesori de TIC, care au contribuit la dezvoltarea unei versiuni îmbunătățite a dispozitivului. Fiecare școală a primit câte un astfel de kit, care poate măsura mai mulți parametri de mediu și funcționează cu o baterie externă.

Dincolo de echipamente, organizatorii vor ca școlile să poată continua activitățile și după încheierea finanțării, fără să mai depindă de sprijinul asociației. 

„Vrem ca aceste cluburi să fie ceva ce școlile să poată face an de an, cu generații la rând. Până la finalul proiectului, vrem ca profesorii să aibă un pachet complet, cu toate resursele de care au nevoie ca să susțină mai departe clubul respectiv”, explică Andrei.

Există deja exemple de activități care au continuat după prima etapă. La o școală din Viișoara, elevii au început să monitorizeze concentrația de CO₂ din sălile de clasă, folosind dispozitivele primite. Unii dintre ei erau responsabili să facă măsurători la începutul, la mijlocul și la finalul zilei, iar în funcție de rezultate decideau dacă era nevoie să deschidă ferestrele pentru a aerisi.

Pentru o posibilă a treia etapă, Andrei și-ar dori ca proiectul să se apropie mai mult de ecoturism. Deocamdată, elevii lucrează la o campanie pentru rețelele sociale, iar printre ideile luate în calcul se numără organizarea unor activități chiar pe traseele din Cheile Turzii, unde vizitatorii ar putea vedea cum sunt măsurați diferiți parametri de mediu. O astfel de inițiativă ar presupune însă obținerea unor autorizații și rămâne, pentru moment, doar o idee. Până atunci, kiturile pot fi folosite în continuare de profesorii din școlile participante, inclusiv în activitățile organizate în Săptămâna Verde.

Organizația prezentată în acest reportaj a crescut cu sprijinul programului Raiffeisen Comunități, unul dintre cele mai longevive programe de finanțare dedicate organizațiilor din România.

Poveștile organizațiilor care schimbă comunitate după comunitate ne fac să mergem mai departe. Pe 1 octombrie 2026 lansăm o nouă ediție, deschisă pentru prima dată și organizațiilor care lucrează cu diaspora românească, fiindcă avem mai mult de câștigat când românii de pretutindeni își unesc forțele.

Raiffeisen Comunități este o inițiativă Raiffeisen Bank România, implementată cu sprijinul Asociației pentru Relații Comunitare.

Editor: Ioana Epure