Reţeta pentru un selfie perfect

Voicu Bojan

Reporter

1. Tu ești centrul lumii. De aici, de la această afirmaţie de bază, porneşte orice selfie adevărat.

El trebuie să spună ceva răspicat despre tine însuţi, nu despre alte prostii colaterale. Aşa că un selfie bun începe prin concentrarea îndelungă şi repetată la propria persoană. Apoi vine imaginea care o însoţeşte.

Pe vremuri, era complicat. Trebuia să pui aparatul pe trepiede, bolovani, rucsacuri, să-i programezi self-timer-ul şi, de obicei, zâmbetul îngheţat timp de 12 secunde se dezgheţa taman în clipa declanşării. Era un coşmar.

Munnar, India, 2016. Șase prieteni strânși bine laolaltă încap într-un selfie făcut cu „oglinjoara”. Fotografii: Voicu Bojan

Acum, smartphone-ul joacă rolul unei mici oglinjoare la purtător, în care te poţi reflecta permanent. Poţi exersa oglindirea oricând şi oriunde. Doar că oglinda-oglinjoara trebuie să reflecte ce trebuie. Şi anume:

2. Eul fotogenic. Chipul frumos, personalitatea aparte, încrederea în viaţă.

Acest lucru începe cu ceva nu tocmai plăcut: identificarea defectelor. Cute, riduri, guşi, semne, cearcăne, nasuri coroiate, coşuri, cicatrici etc. – trebuie făcut un mic inventar al lor.

Unele pot fi ocultate uşor, rotind puţin capul sau ridicând bărbia. Altele, din păcate, nu pot fi eliminate altfel decât în Photoshop sau folosind filtrele care ţi se potrivesc cel mai bine.

Faţa noastră nu e simetrică, e important de ştiut. Cu toţii avem o jumătate mai fotogenică decât cealaltă. Ea trebuie identificată şi speculată ca atare.

Arta selfie-ului adevărat înseamnă camuflarea cu abilitate a defectelor şi scoaterea în faţă a calităţilor, exact aşa cum, la piaţă, în grămada de „căpşuni ff dulci”, se pun la înaintare cele mai frumoase. Lopăţica în schimb, stă în spatele grămezii.

Acest lucru presupune un studiu aprofundat al propriei persoane, identificarea unghiurilor avantajoase, a expresiei celei mai potrivite. Şi, mai ales, exerciţiu.

Cuvântul-cheie pentru un selfie perfect este:

3. Zâmbetul. Fără zâmbet, lumea poate crede că eşti supărat, depresiv, pe scurt, neinteresant.

Exemplu de zâmbet șugubăț, nuanțat și plin de subînțelesuri.

Lumea e plină de drame, tristeţi, bolnavi, copii săraci şi persoane fără adăpost. Astfel de realităţi deprimă.

De la „plecăm azi“ la „avem asigurare?” Cum se schimbă vacanțele în cuplu când apar copiii (P)

Georgiana și Ionuț sunt doi părinți din București, cu doi băieți de 3 și 5 ani. Experiențele lor, prezentate în acest material, construiesc o realitate pe care mulți părinți o împărtășesc, dar o descoperă pe parcurs: în vacanțele de familie, protecția e o necesitate care aduce liniște. 

Să AI sau să n-AI. Dilema privind alfabetizarea copiilor în inteligență artificială 

Ce înseamnă alfabetizarea în AI? De ce este urgentă rezolvarea ei? Cum se raportează la subiect cinci țări europene care se află pe un spectru care merge de la interzicere la adoptare în masă? Și, nu în ultimul rând, ce se poate face în România, unde autoritățile trebuie să navigheze și apele tulburi ale analfabetismului funcțional? Încercăm un răspuns în continuare. 

Oamenii sunt sătui de ele, vor să se încarce mereu cu doze de optimism şi energie. Suntem magnetic atraşi de persoanele vesele, deschise, cu un zâmbet fermecător.

Aşa că exersează îndelung nu doar un zâmbet standard, ci şi unul nuanţat: încrezător, misterios, melancolic.

Zâmbetul se modulează în funcţie de stare, de potenţialul receptor căruia îi este adresat, de reţeaua socială în care se propagă, dar mai ales de:

4. Context. Obiectivele turistice în sine nu contează atât de mult. E plină lumea de ele, iar vara, pe căldură, înghesuit de turişti, cam toate încep să semene între ele.

În schimb, obiectivul turistic e un bun suport pentru ca propria ta imagine să capete un plus de valoare. Una e un selfie de îndrăgostit la Taj Mahal şi alta e unul de înţelept la Acropole.

Contextul trebuie înţeles ca un vehicul. Uneori, e drept, te poate şi încurca: spre exemplu, Sagrada Familia. Are turnurile acelea înalte cât China, iar acest lucru presupune folosirea aproape obligatorie a unui unghi de jos.

O îmbrățișare tip Hollywood, ținută cool, zâmbete reci și discrete aduc un plus de valoare oricărui fundal, chiar și scenei Patimilor lui Hristos.

Aici intervine o unealtă esenţială, fără de care lumea ar fi mai săracă, şi anume:

5. Selfie-stick-ul. Slavă Domnului că s-a inventat. Ajută enorm. E ca o prelungire a propriei fiinţe.

Doar că şi aici trebuie exerciţiu, mai ales la declanşare. Aceasta trebuie să aibă loc doar în fracţiunea de secundă când arăţi cel mai bine cu putinţă, mai senin, mai încrezător.

Aici te poţi juca și cu diverse nuanţe: poţi exersa uimirea, plictisul existenţial, melancolia, poţi chiar transmite şugubeţe zâmbete cu iz de flirt.

Semnul clasic al victoriei merge la absolut orice obiectiv turistic, fie el și Sagrada Familia. Remarcați unghiul fotografic de jos, pentru a prinde și ceva din bolți și din cupole.

Marele avantaj al stick-ului e că elimină o vastă felie din realitate. Rămân cumva doar trei lucruri pe lume: băţul acela, oglinjoara şi, bineînţeles, tu.

Restul e pretext, fundal, fie că vorbim de un apus răpitor de pe o insulă exotică, fie că vorbim de turnul acela înclinat, pe care toţi se prefac că vor să-l îndrepte. Realitatea e marginală, tot ceea ce contează cu adevărat în imagine eşti tu însuţi, că doar de-aceea poartă numele de selfie, adică o reflectare a sinelui propriu, cum ar veni.

Doar că, în drumul spre culmile descoperirii de sine prin oglindire îndelungă şi repetată, ai face bine să nu uiţi un lucru esenţial, legat de:

6. Viaţă. Încearcă, în goana ta după selfie-ul perfect, să rămâi viu. Selfie-ul a devenit, pe alocuri, o treabă riscantă. Şi asta nu fiindcă îţi poate ruina imaginea, ci fiindcă te poate chiar băga în groapă.

Cum realitatea a devenit brusc marginală, paşii înapoi de pe un dig înalt, ca să încapă mai bine Columna lui Traian, prezintă un risc crescut de fatalitate. La această oră avem doar 49 de morţi recunoscute ca având drept cauză selfie-ul. Cele mai multe, 19 dintre ele, au avut loc în Mumbai, un oraş musai de evitat pentru adoratorii propriei imagini.

Adevărul e că aceşti 49 de nefericiţi reprezintă o cifră infinit mai modestă în comparaţie cu numărul celor cărora le pică anual ţigle în cap sau cad în canale fără capac, aflându-se la vânătoare de Pokemoni.

Să admitem totuşi că, pentru unele lucruri, chiar nu merită să mori prosteşte.

Uneori, nu merită să mori nici măcar de dragul tău.

Iată ce se întâmplă când te zgârcești la un stick de 10 euro și vrei să prinzi turnuri de biserici în spate.