Reportaj din duminica votului pentru Primăria Capitalei: „Am făcut-o și pe asta”

Mircea Patrascu

Reporter

Duminică, 7 decembrie, alegeri locale pentru Primăria Capitalei. 

10:30. La una dintre secțiile de vot din Sectorul 3, în curtea școlii sunt doar câțiva bărbați. 

„Altă dată era coadă până aici, la poartă”, comentează unul dintre ei. Altul doar dă aprobator din cap. 

La intrarea în școală, câteva trepte. Nicio rampă de acces pentru fotoliile rulante. Pe ușa de la intrare, lipită cu scotch, se găsește o listă cu adresele care corespund secției. Scrisul e mărunt, iar cei care-și caută adresa par să aibă nevoie de mai mult timp pentru a afla unde trebuie să se ducă. 

Fluxul de oameni este mic, părinți cu copii sau vârstnici se plimbă pe holurile școlii căutând ușa pe care trebuie să intre. 

Nu toate intrările în unitatea de învățământ sunt dotate cu rampe pentru fotoliile rulante. Foto: Mircea Pătrașcu

Dacă la alegerile locale de anul trecut din iunie, atmosfera era aproape tensionată, acum totul pare, mai curând, o formalitate.  

„Trebuie mereu să o conving, nu vrea să vină niciodată”, glumește un bărbat despre partenera lui. Alții, în schimb, trec pe hol fără să sufle o vorbă. Intră și ies în secție fără ca votul să fie subiect de conversație.

Dintr-o sală de curs, o femeie iese indignată: „Tot ăia pe prima pagină?”, spune în timp ce se îndreaptă spre ieșire. La câțiva pași, un cuplu își face o poză cu copilul pe coridorul școlii. 

„Cine sunt eu să pot schimba ceva în dinamica lumii?”

Când nu sunt oamenii în interior care să voteze, o parte dintre membrii unei secții mai ies pe coridor. Se uită stânga, se uită dreapta, de parcă ar căuta cu privirea următorul val de alegătorii. 

Unul dintre ei se întâlnește cu un prieten pe hol: „cam târziu, cam târziu”, îi spune acestuia. „Ce faci, ești membru?”, vine răspunsul. „Păi da, pentru bani”, este concluzia dialogului scurt.

La întoarcerea în sala de vot, se trag și primele concluzii: „majoritatea celor care au venit sunt oameni în vârstă, vârstă avansată”. „Da, da, majoritatea”, confirmă altul.

Trei doamne în vârstă, vizibil dezorientate, se plâng pe hol de „incompetența celor de la Evidența Populației”, care le-au greșit strada în acte. Merg din ușă în ușă, întrebându-se reciproc unde trebuie, de fapt, să voteze și ele. 

11:30. Printre cei prezenți la vot încep să apară și câțiva tineri. 

Ce e, de fapt, turbiditatea și cum a contribuit la criza apei potabile din Prahova?

În ciuda discursului public al autorităților, vorbim de un fenomen normal care, în anumite limite, poate fi înlăturat prin procesul de tratare a apei.

Ciprian Ciucu, noul primar al Capitalei. Cum ar putea arăta Bucureștiul dacă se ține de promisiunile din campanie și unde apar semne de întrebare

Cu peste 35% din voturile exprimate la alegerile locale parțiale, Ciprian Ciucu, PNL, este noul primar general al Capitalei. În acest context, PressOne analizează promisiunile făcute de acesta în campania electorală și șansele ca ele să se îndeplinească.

„Cine sunt eu să pot schimba ceva în dinamica lumii?” este mesajul scris pe traista unui băiat care așteaptă cu buletinul în mână să intre să voteze. 

Înainte de prânz, doar câțiva alegători caută secția la care trebuie să voteze. Foto: Mircea Pătrașcu

Pe coridor, un copil se uită nerăbdător după părinții. „Cu cine ai votat?”, îl întreabă pe tatăl lui, de-ndată ce-l vede ieșind. 

„Nu am voie să zic, e secret”, îi răspunde bărbatul râzând. 

 „A fost tare?”, continuă copilul entuziasmat.

 „Cel mai tare din istorie. Am făcut-o și pe asta”, e concluzia bărbatului. 

În apropiere, un domn își întreabă soția „cu cine votăm?”.  „Vedem acolo”, îi răspunde femeia. „Păi nu vorbim și noi înainte?”, întreabă iar bărbatul. 

Agitația de la prânz

Spre prânz, fluxul de votanți crește vizibil. Afară a început ploaia, iar oamenii doresc să intre cât mai repede la adăpost. Holurile se umplu rapid. Tot atât de repede se și golesc. 

„Mai în față, mai în față. Uite de unde vin vecinii”, se aude pe coridor. „Am scăpat”, spune altcineva, ieșind în fugă dintr-o sală de curs. 

În tot acest du-te-vino, doi dintre membrii secției se grăbesc să ridice comanda de mâncare. Cu brațele pline de pungi, împart porții prin fiecare secție. „Haide, mă, că te așteptam cu mâncarea”, strigă una dintre colege. 

Între timp, un bărbat în scaun cu rotile este ridicat de oameni pe scările de la intrare. Pe holurile școlii, fiul său, nu mai mare de 10 ani, îi împinge fotoliul rulant de la spate. La plecare, o polițistă vine cu cheile de la ieșirea de urgență, unde se află o rampă, și îl ajută pe bărbat să iasă mai ușor din clădire. 

Vecini, discuții și mici îngrijorări

În jurul orei 13:00, pe holuri se întâlnesc mai mulți vecini. „În sondaje era jos, îți irosești votul, dacă n-are procente n-ai de ce să-l votezi”, explică un bărbat. O tânără care iese din secție spune doar numele unui candidat, iar un bărbat reacționează cu un „Aaaa…”. Ceva între amuzament și dezamăgire.

O altă discuție se leagă spontan: „Doar opt oameni iau bursă la master, de când au tăiat bursele”, îi explică o tânără unei femei. 

Un bărbat spune simplu: „Sunt curios cine iese, că, mă rog, pe mine mă afectează direct, că lucrez la primărie.”

Lângă școală, altă lume

La câteva sute de metri de secția de vot e un mall. Împinși de la spate de ploaie, un bărbat și o femei, cu un adolescent între ei, vorbesc despre cum a fost. Fiecare a votat la altă secție, iar acum împărtășesc din experiența lor. 

Mall-ul este plin. În interior e cald, agitație și viața merge după alt ritm: spiritul Crăciunului, colinde, decorațiuni. Oamenii se plimbă printre magazine, caută cadouri sau își fac fotografii lângă decorațiunile luminoase. 

Nimeni nu mai vorbește aici despre vot. Nici măcar la food court. Înapoi afară, deja a început să se întunece. Încă plouă. 

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€