Reportaj de la campionatul european de dezbateri academice. Medalie de argint pentru elevii din România, țara unde 1 din 2 copii nu înțelege ce citește

Ana Coman

În țara în care sistemul de educație a lăsat aproape unul din doi copii analfabeți funcționali, o mână de elevi și antrenori încearcă să crească o mișcare care promovează gândirea critică și analiza aprofundată.

Campionatul European de Dezbateri Academice pentru elevi este organizat în fiecare an de țara care depune cel mai bun proiect. Asociația Română pentru Dezbateri, Oratorie și Retorică (ARDOR), alături de ONG-ul internațional Idea, a lucrat mai bine de 12 luni pentru organizarea evenimentului, care a adus recent peste 200 de debateri, arbitri și antrenori din peste 20 de țări în București. România a fost finalistă a competiției.

Finala a adunat peste 500 de oameni în sala de festivități a universității, inclusiv ambasadori și persoane publice. foto: Ana Coman / PressOne

Artele mistice și concurentul părăsit de iubită pentru că așa a vrut tarotul 

Runda a treia a Campionatului European de Dezbateri pentru elevi este despre artele mistice: cei peste 100 de participanți vorbesc despre utilitatea citirilor în tarot, a clarvăzătorilor și a interpretării de vise. În camera numărul 11, ceva mai mică decât un dulap și luminată cam tot la fel de mult, joacă echipa națională a Cehiei cu Anglia. Toți cei 6 adolescenți par relativ confuzi legat de subiect și relevanța lui pentru România. Probabil nu le-au ajuns pe la ureche protestele vrăjitoarelor care au blestemat parlamentul acum câțiva ani, când acesta încercat să impoziteze activitățile lor. 

Echipa Cehiei este pe partea dezbaterii care se opune extinderii acestor practici și industriilor asociate cu ele. Primul vorbitor e îmbrăcat la patru ace, cu un papion negru care pare strâns puțin cam tare. E foarte pornit să câștige. „Prietena mea m-a părăsit din cauza unor cărți de tarot, deci dezbaterea asta e foarte importantă pentru mine!”, își începe discursul. Cineva din echipa adversă aprobă serios din cap, cu solidaritate. Ghemuit undeva în colțul camerei, antrenorul Angliei oftează cu sunet, resemnat. 

De la efuziunea sentimentală de la început ajung repede la discutarea eficienței „inimilor de porc însângerate”. În ciuda ilustrărilor nenecesar de explicite, dezbaterea atinge până la urmă majoritatea discuțiilor importante: pe de o parte, riscul de a fi tras pe sfoară în momente vulnerabile de persoane care îți promit alinare prin aceste metode; pe de altă parte, relevanța lor culturală și similaritatea cu practicile religioase și confortul mental pe care îl pot aduce chiar și în absența unei baze științifice. 

După ce echipele traversează sala și își dau mâna în semn de fair-play, completul de 3 arbitri (din Grecia, Marea Britanie și România) deliberează înainte de a ajunge la o decizie oficială. Câteva minute de liniște si douăzeci de oftaturi colective mai târziu, fiecare spune ce echipă crede că a câștigat: inițial, 2 la 1 pentru Anglia. Totuși, după încă zece minute de despărțit firul în patru, diferențele oricum mici dintre echipe par să încline mai degrabă în favoarea Cehiei: nimeni nu a rămas cu prea multe argumente în picioare până la final, dar posibilitatea unui abuz de către practicanții acestor arte mistice pare să cântărească cel mai mult pentru arbitri. Deci, Cehia câștigă la diferență mică.

Subiectele discutate variază de la relații internaționale, politică și economie la filosofie, artă, teme sociale și psihologie. foto: Ana Coman / PressOne

Campionatul care? 

La competiții internaționale, unde vin delegațiile fiecărei țări, acestea pot avea între 3 și 5 oameni în echipă, care joacă prin rotație în funcție de meci și de planificarea antrenorilor. Campionatul european este considerat evenimentul principal de antrenament înaintea celui mondial, care va avea loc în vara aceasta în Panama și unde România va trimite, ca în fiecare an, o echipă. La fel ca la unele turnee de fotbal, există 6 runde preliminare (pe care le joacă toată lumea)  și 3 runde eliminatorii (sferturi, semifinale și finala), din care sunt eliminați pe rând cei care pierd după fiecare rundă. 

Subiectele discutate variază de la relații internaționale, politică și economie la filosofie, artă, teme sociale și psihologie. Temele mai complexe sunt anunțate de dinainte, cu o lună sau două în avans, pentru a le antrena elevilor abilitățile de cercetare și înțelegere în profunzime a unei probleme, iar cele mai simple sunt anunțate cu o oră înainte de meci. Echipele trebuie să își pregătească argumentele fără ajutor de la internet, antrenori sau orice persoană din exterior. Câteva din cele discutate la București:

Cine bate atâta drum?

Sute de mii de euro din bani publici, plătiți de o comună de lângă Brașov pentru articole la bucată și videoclipuri în care se laudă primarul

În ultimii cinci ani, primăria Cristian, condusă de Gicu Cojocaru (PNL) a cheltuit aproape un milion de euro pentru servicii de social media, informarea cetățenilor, promovare și presă. În ultimii cinci ani, primăria Cristian, condusă de Gicu Cojocaru (PNL) a cheltuit aproape un milion de euro pentru servicii de social media, informarea cetățenilor, promovare și presă. Contractele au fost atribuite prin vânzare directă aceluiași om de afaceri, George Cotoban, care deține mai multe firme de publicitate în Brașov. 

Reportaj din Țările de Jos. Cum îmbătrânesc olandezii, comparativ cu pensionarii români: voluntariat la magazine caritabile pentru un euro pe oră și cursuri de box după 60 de ani

Cum stimulează Țările de Jos îmbătrânirea activă? Și cum arată aceasta la nivel local? PressOne a discutat cu mai mulți bărbați și femei din Groningen, aflați aproape de vârsta pensionării, sau deja pensionați, despre cum se integrează în societate și se mențin activi. Pentru ei, statul olandez le oferă suficiente oportunități de a îmbătrâni cu vitalitate, care le permit să privească pensionarea ca pe o perioadă de libertate.

Pe lângă cei 100 și ceva de elevi,  fiecare echipă a venit cu cel puțin doi sau trei antrenori sau manageri de echipă (profesori, studenți sau adulți care lucrează în cu totul alte domenii dar voluntariază în dezbateri). O parte din echipe sunt finanțate de țările din care provin, dar majoritatea plătesc din buzunarul lor sau, dacă au noroc, cu banii sponsorilor ocazionali.

Diferențele între delegații se văd în lucrurile mici. Deși toate echipele sunt asortate într-un fel sau altul, echipa Angliei are mereu cravate roșii de aceeași dimensiune și cămăși albe sau rochii negre elegante. Fetele din echipa Sloveniei au toate părul vopsit în culori calde diferite. Croația este în blugi și tricouri, dar culoarea e asortată. Polonia se îmbracă numai în roșu și alb. Echipa Danemarcei e antrenată de două studente de la o facultate de business; Ucraina de profesoare de vârstă mijlocie, care reușesc să ducă elevii prin Europa în ciuda faptului că nu vorbesc engleză și că au propriii copii care luptă pe front. Albania e pentru prima oară aici, cu o echipă de începători, pentru că nu a avut o mișcare de dezbateri în țară, până acum. 

Unii dintre elevii străini vorbesc cu o siguranță vizibil oferită și antrenată de un sistem privat de educație care le permite să-și construiască încrederea în sine și abilitățile oratorice. Alții își încep discursurile cu introduceri predate de antrenori cu multă experiență, din țări cu tradiții de dezbateri mai lungi ca toată istoria României.  Recunosc o parte din modul în care își prezintă argumentele: au învățat de la aceiași ”zei” ai dezbaterilor la ale căror prelegeri înregistrate se uită studenții care încearcă să crească în circuitul universitar, doar că la ei au ajuns trainingurile cu patru ani mai devreme. Spre mica satisfacție a tuturor celor din țări cu resurse limitate și dezavantaje structurale, uneori echipele de „underdogs” câștigă pur și simplu argumentând că în viața reală, a oamenilor fără bani sau privilegii, lucrurile nu stau exact „ca la carte”, așa cum pretinde echipa adversă. 

foto: Ana Coman / PressOne

La finalul celei de-a doua zi, conform tradiției, se organizează seara culturală, în care fiecare țară aduce dulciuri și mâncare specifică, se îmbracă în costume naționale și vorbește despre simbolurile relevante pentru ei. Italia vine de multe ori cu parmezan, Finlanda cu lemn dulce și, conform legendei, acum mulți ani, niște români au convins oameni în toată firea din Vest că una din probele simbolice pentru președinția țării noastre îi pune pe candidați față în față cu un urs pe care trebuie să îl învingă pentru a deveni șef de stat. 

Dezbaterile academice par uneori din exterior discuții „în pungă”, purtate în camere  cu uși închise, care nu au niciun impact asupra lumii reale. Dar timp de trei zile, în același hol vibrând de entuziasm au stat un adolescent din Nigeria a cărui familie s-a mutat în Marea Britanie, fiica unor emigranți din Hong Kong care a preluat un nume european ca să nu îi mai fie pocit, o elevă din Chile care face acum liceul în Austria, băiatul din Zagreb care s-a uitat singur la sute de dezbateri ca să învețe și copilul de la un liceu de pe Bulevardul Dacia din București, care are o pasiune pentru descoperirile științifice. 

Păi și România? 

Duminică la prânz, una din sălile cele mai mari ale bibliotecii de la Politehnică e plină de oameni care asistă la semifinală. În colțul din dreapta, cântărind argumentele, în costume și cu papioane tricolore sunt 3 dintre membri echipei naționale, Romania Blue. În colțul din stânga, în outfituri negre, de asemenea asortate, e echipa Croației. Dezbaterea e despre convingeri puternice: dacă a fost mai bine că oamenii au luptat, protestat și început războaie pentru lucruri în care credeau sau dacă ne-ar fi fost tuturor mai bine într-o lume în care nimeni nu avea convingeri profunde. 

Primul membru al echipei Croatiei vorbește despre milioanele de vieți care au fost pierdute pe parcursul istoriei din cauza lăcomiei și a ideologiilor folosite să manipuleze oamenii. Explică că și în absența convingerilor puternice, oamenii ar fi în continuare ființe sociale care și-ar ajuta comunitatea, însă ar avea o empatie restrânsă la oamenii din tribul sau cercul lor. Ar fi fost mai bine așa, spune el, pentru că ar fi salvat multe vieți. „Războaiele au durat ani întregi pentru că oamenii… și caii au fost prea lenți.”

Urmează primul vorbitor al României. Jumătate de cameră se așază mai bine în scaune de la emoții.  Antrenorii lotului au laptopurile și cronometrele deschise. În liniștea sălii, își drege vocea, ia ceremonios o gură de aer și scoate de sub masă un bidon de 10 litri de apă plată, care pus pe birou e mai înalt ca el.

Sughițul inițial nu îl timorează - discursul e bun si vorbește despre modul în care faptul de a avea o convingere poate să îți ofere o direcție și un sens în viață. Totul se bazează pe convingeri, spune el: inclusiv oamenii care cred în știință o fac pentru că au încredere în cineva care le-a spus asta. Nimeni nu vede atomii sau particulele; și totuși, avem nevoie din ce în ce mai mare ca oamenii să se pună de acord pe acest subiect - să creadă. 

La finalul meciului, în timp ce restul sălii se ridică și iese, colegii lor de echipă care au stat pe bară se reped spre ei cu îmbrățișări.

Rezultatul?

Finala a adunat peste 500 de oameni în sala de festivități a universității, inclusiv ambasadori și persoane publice. Unul din organizatori invită echipele ceremonios: „Pentru a începe finala, este plăcerea mea să invit pe scenă România”.

Sala izbucnește în aplauze. Scena, goală. România o dată, de două ori, de trei ori. Nicio urmă de ea. Cealaltă echipă, Slovenia? Nicăieri. Toți șase apar alergând câteva minute mai târziu, cu foile în mână și steagurile fluturând în spate. Tema, anunțată cu doar o oră înainte, a fost despre Republica Moldova și utilitatea unirii acesteia cu România. Echipa adversă făcuse mult research în avans despre situația noastră politică- e neclar dacă s-au interesat și de vecini.

Nu e de mirare, așadar, că subiectul pare să fi surprins ambele echipe, într-atât încât a dus la un meci strâns (la fel de strâns ca relația dintre noi și „frații noștri de peste Prut”, conform echipelor), care a fost câștigat până la urmă de Slovenia, 4 la 3. 

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€