10/06/2024
Reportaj. Alegerile în Vasluiul rural. „Am pus la nimereală, n-am stat să citesc, că era o grămadă scris”
În timp ce în București și în marile orașe agitația alegerilor s-a resimțit atât în secțiile de votare, cât și pe străzi, în Bălțați, un sat aflat la 24 de km de Vaslui, oamenii și-au văzut de cursul vieții și au luat mersul la vot doar ca pe o scurtă pauză de la odihna de duminică.
- Din cei 458 de alegători înscriși pe liste, doar jumătate s-au prezentat la urne.
- Alții sunt plecați la muncă, în orașe mari din țară sau din străinătate. Cei rămași se ocupă cu agricultura, creșterea animalelor sau au diferite joburi prin apropiere.
- Mulți oameni din sat au știut că merg la vot să aleagă doar primarul și consilierii acestuia.
- Alegerile europarlamentare au fost o surpriză, pe care au aflat-o în secția de votare, când s-au trezit cu cinci buletine de vot pe care trebuiau să pună ștampila.
- Soluția multora a fost să pună ștampila „la nimereală” sau „doar așa, să fie”.
Dezinteresul oamenilor vine, mai ales, din nemulțumirea față de cum administrația locală își face treaba. M-am întors în satul natal ca să aflu ce nevoi au oamenii și cum ar putea câștigătorii alegerilor de duminică să mulțumească oamenii din sat.
Socializarea în sat
E șase seara și vântul adie un aer rece pe șesul unde pasc cele câteva vaci care au mai rămas în sat, păzite cu grijă de stăpânii care au venit să le ia acasă. Trei bărbați vorbesc într-o margine despre alegerile de a doua zi. Discuția lor acoperă cântecul greierilor și orăcăitul broaștelor din iaz. „Patru ani unul, patru ani altul. Îi bagă doar pe ăștia care știu să manevreze lucrurile”, spune unul dintre ei. Ceilalți doi îl aprobă.
Mă apropii și îi întreb dacă știu ce urmează să voteze. „Primarul”, răspund doi dintre ei. Le spun că au loc și alegerile europarlamentare. „Acum aud de asta. Au zis că-s trei hârtii”, spune un om de 75 de ani.
E îmbrăcat într-o cămașă cu mânecă scurtă, pantaloni de trening și cizme în picioare. A plouat acum câteva zile, iar pe strada lui n-a mai ajuns asfaltul pus proaspăt toamna trecută în sat. Singura soluție să iasă la strada principală sunt cizmele de cauciuc. Pentru el, un primar bun ar trebui „să se intereseze” de ce nevoi au oamenii. De exemplu, spune el, să asfalteze toate străzile, nu doar arterele principale, „ca să ajungă salvarea mai repede.”
„Și apa. De când au băgat țevile, nici acum nu i-au dat drumul”, spune un alt bărbat. Are 66 de ani și poartă și el o cămașă albă și cizme. A muncit toată viața pe câmp – a păscut oile, vacile, a mers cu ziua prin sat – așa că și acum „muncește ca să trăiască, că n-are pensie”, explică vecinul lui.
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Crezi că e nevoie de presă independentă? Dacă da, cu doar 5 euro pe lună poți face diferența chiar acum!
„Duc vacile, le aduc, fac treabă. Trăiesc așa cum pot. E greu, dar ce să facem? Până ne-om duce la deal (n.r. la cimitir) mai chinuim, stăm la vale cât ne ține Dumnezeu. E greu, dar mergem înainte”, spune omul de 66 de ani.
Un bărbat de 66 de ani paște vacile în apropiere de satul Bălțați, județul Vaslui. Foto: Lavinia Niță / PressOne
Însă problemele primăriei, cred bărbații, nu se rezumă doar la asfaltul care nu ajunge peste tot sau canalizarea care nu ajunge nicăieri.
Cine-i formează pe formatori? Ministerul Sănătății lasă pregătirea practicienilor de medicină alternativă pe seama unor medici care practică „regresia în vieți anterioare”
Ministerul Sănătății pregătește o nouă lege pentru reglementarea medicinei alternative. La elaborarea ei a contribuit și o specialistă din sistemul public care practică „regresia în vieți anterioare”.
Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică
România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.
„La primărie dacă te duci cu o problemă, îți spun că s-a schimbat legea, dar nu știu despre ce e vorba, nu știu să te lămurească”, spune unul dintre ei.
„Tot tu ești prost, că ești de la țară și nu înțelegi, dar ei nu îți explică. Că nici ăștia care-s bugetari, care-s angajați ca să lămurească lumea nu știu”, explică bărbatul de 44 de ani.
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
Oamenii nu prea cred că votul va schimba ceva, indiferent dacă primarul rămâne același sau nu. „Mai vedem după votare ce se va mai schimba, dacă se va mai schimba ceva.”
E trecut de șapte seara și vacile o iau ușor spre sat. Bărbații se ridică de pe iarbă și merg cu pas molcom în urma animalelor. „Seara venim și le mai paștem pe lângă țarc. Ne mai odihnim și noi. Muncești toată ziua și seara mai stai la o vorbă, mai socializăm”, spune unul dintre ei. Apoi se salută cu ceilalți și fiecare o ia spre casă.
„Pune trandafirii, ca să fie mai ușor”
Câteva zeci de oameni au votat până la ora 12. Din cele 458 de persoane înscrise pe liste, președinta de secție estimează că vor veni în jur de 250. „Mulți tineri sunt plecați și nu au cum să vină la vot”, motivează ea prezența slabă la urne.
În fața școlii gimnaziale din sat, o femeie de 29 de ani așteaptă la rând împreună cu soțul și cele două fetițe ale lor. Înaintea lor mai sunt trei persoane. Femeia este surprinsă când aude că trebuie să voteze și la europarlamentare. Numărul mare de buletine de vot îi provoacă o stare de agitație. O alta încearcă să îi domolească stresul și îi oferă o soluție: „pune trandafirii, ca să fie mai ușor”.
Când ajunge în fața comisiei, femeia este întrebată dacă vrea să voteze și pentru europarlamentare și pentru locale. Ridică din umeri, ca un elev care nu și-a făcut temele și acceptă cele cinci buletine de vot fără să scoată vreun cuvânt. Merge în cabină, votează, iar apoi pleacă acasă, mulțumită ca după o sarcină dusă la bun sfârșit.
În fața mea la vot mai sunt și trei băieți tineri. Acceptă și ei tacit toate buletinele de vot. Ștampilează rapid, introduc votul în urnă, apoi se retrag la barul din sat.
„Mulți nu știu (n.r. să voteze). Se vede lipsa de educație”, spune președinta de secție, fostă educatoare în sat, prin mâinile căreia au trecut mulți dintre tinerii care au mers astăzi la vot.
În sat e liniște. Căldura din iunie își spune cuvântul. Oamenii sunt în case, unde, pentru mulți, pereții de lut ai caselor le țin răcoare. Rar, câte o mașină traversează șoseaua principală de-a lungul satului. Din când în când, din colțuri diferite de sat, liniștea e întreruptă de muzică.
„Punga cu bani și sacul cu făină”
La câteva case de secția de votare, pe șoseaua principală, aproape de capătul satului, un senior de 90 de ani stă pe banca de la poartă. Se sprijină într-un baston și privește oamenii care trec pe stradă. Afară sunt peste 30 de grade, dar spune că nu-l sperie soarele. A mers la viața lui cu oile pe câmp și spune că e rezistent la căldură. Pielea creață, plină de pete maronii, îi confirmă amintirile.
Cum e viața la 90 de ani? „Potrivită, mulțumesc lui Dumnezeu”, spune el. „Mă spăl, fac mâncare, îmi aduc apă. Merg la biserică când e slujbă”, povestește acesta. A mers de dimineață la vot, „am fost primul”, dar nu crede că se va schimba ceva. „Am pus (n.r. ștampila) și eu așa, să fie. Vom vedea diseară și mâine ce o ieși”, spune el.
Nu știe că a votat și oameni care ajung în Parlamentul European și crede că oricum „pentru dânșii intră, nu pentru mine”, pentru că „le place punga cu bani și sacul cu făină. Asta-i îndeamnă”, spune el. „Nu-mi deschide nimeni poarta, decât Dumnezeu”. Nu are nicio nevoie de la primar. Își dorește doar sănătate.
Vot la nimereală
Spre seară, oamenii se îndreaptă din nou spre șes, acolo unde discută, din nou, despre alegeri, despre pensii, despre cât de mult s-au scumpit toate sau de cât de cald e afară, despre cum, la toamnă, nu vor rămâne nici jumătate din vacile care pasc la câțiva metri de ei, pentru că cei din sat au îmbătrânit, tinerii au plecat, iar cei rămași în putere nu mai cresc animale.
O fată de 24 de ani se alătură și ea oamenilor care au venit să-și ia animalele acasă. Sarcina asta îi revine, de obicei, fratelui ei, dar acum a plecat la liceu la Huși, acolo unde majoritatea copiilor din sat merg să își continue studiile după ce termină învățământul gimnazial în sat.
Și ea o să-i predea curând sarcina mamei ei, pentru că își dorește ca pe vară să meargă să muncească sezonier la Constanța. Apoi, din toamnă, speră să-și găsească ceva de muncă în Vaslui. Tot mama ei a convins-o să meargă și la vot.
Nu știe că au loc și europarlamentarele și e surprinsă de numărul mare de foi cu care s-a trezit în brațe. „Mi-au dat 5 foi din alea. Am pus și eu la nimereală, n-am mai stat să citesc, că era o grămadă scris. Oricum care o ieși, tot nu face nimic”, crede ea.
Dacă ar face ceva totuși, și-ar dori tot aceleași lucruri la care speră și consătenii ei mai în vârstă: să termine de asfaltat tot satul, să dea drumul la apă sau la gaze. Dar ar mai vrea ceva în plus: „Să ne facă și nouă un parc frumușel cum e la Huși. Să mergem duminica, când nu avem ce face.”
„Pentru noi nimic nu se schimbă”
A doua zi după alegeri, primii care află cine a câștigat alegerile sunt oamenii care își duc vacile la păscut. La șase dimineața, în sat e mai liniște ca oricând. Omul de 90 de ani a ieșit la poartă să-și bea cafeaua, așa cum face în fiecare dimineață. Curios, întreabă cine a ieșit primar. Cineva îi răspunde că a rămas același primar, din partea PSD. Nu răspunde nimic înapoi.
Cei trei bărbați care adună vacile în fiecare dimineață și seară sunt deja pe șes. Trec repede peste subiectul alegerilor. „Mai dă-i în plata lui Dumnezeu”, spune unul dintre ei. „Avem alegeri, dar nu se schimbă nimic. Pentru noi nu se schimbă nimic”, completează un altul.
Potrivit datelor oficiale, județul Vaslui a avut cea mai scăzută prezență la vot la alegerile locale din 9 iunie.
Avem nevoie de ajutorul tău!
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this