Rectorul Academiei de Informaţii: "Trecem toate tezele prin softul antiplagiat. Dacă se constată plagiatul, propun retragerea titlului"

Profesorul universitar Adrian Ivan a preluat în octombrie 2017 funcția de rector al Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul” (ANIMV) și a declarat de la bun început că vrea să facă reformă.

În ultimii ani, presa a devoalat o serie de nereguli din interiorul acestei universităţi militare, aflată în subordinea SRI.

Pentru 11 teze de doctorat susţinute la ANIMV au fost aduse puternice dovezi că sunt plagiate.

Un concurs a fost aranjat pentru ca generalul Florian Coldea, fost prim-adjunct al directorului SRI, să obţină gradul de conferenţiar universitar.

Actualul ministru al Finanţelor, Eugen Orlando Teodorovici, a primit diplomă de absolvire a Colegiului Naţional de Informaţii (CNI), care face parte din ANIMV, deși el nu a trecut niciodată pragul instituţiei.

Acestora li se adaugă dezvăluiri legate de rețeaua de plagiatori ai lui Gabriel Oprea sau despre politicienii care au dat buzna să facă doctorate la Academia SRI.

Singurele măsuri concrete luate până acum au fost suspendarea activității CNI și emiterea unui verdict de plagiat.

Într-un amplu interviu pentru PressOne, profesorul Ivan, fost şef al departamentului Studii Internaționale și Istorie Contemporană de la Universitatea „Babeş-Bolyai”, a exprimat o seamă de intenţii:

*

Ofertat de adjunctul directorului SRI

− Domnule Adrian Ivan, ați preluat conducerea Academiei Naționale de Informații într-un moment în care imaginea instituției era grav afectată de acuzații de încălcare a eticii academice și de plagiat în teze de doctorat. Ce ați găsit când ați ajuns la ANIMV?

− Eu am preluat conducerea Academiei în 2017, însă știți că venisem aici în calitate de consultant, în 2016. Am constatat niște lucruri legate de o reformă începute chiar înainte, sub mandatul predecesorului meu.

Academia și-a revizuit toată politica referitoare la deontologie şi la etică. Noi am introdus, poate înaintea celorlalte universități, un Cod nou de etică la toate programele, de la licență la școala doctorală.

Până în 2017 m-am ocupat cu prioritate de școala doctorală. Am propus și în Senatul Academiei s-a votat un nou regulament. Am încercat să creez, și sper că am reușit, o nouă abordare în ceea ce privește tezele de doctorat.

Și, în același timp, am încercat să creez o nouă cultură referitoare la statutul conducătorului de doctorat, pentru că avem în Academie conducători tineri, cu CV-uri foarte bune.

Imaginea pe care trebuia să o dea această nouă elită academică de intelligence a fost umbrită de dezbaterile din spațiul public privind anumite teze de doctorat, ca să nu spun toate tezele de doctorat.

− Cum se face că un profesor de la Cluj ajunge rectorul Academiei din subordinea SRI?

− În primul rând, Legea educației naționale prevede posibilitatea ca cineva din afară să poată candida la conducerea unei universități.

Noi suntem universitate militară, suntem o universitate subordonată SRI și, din acest punct de vedere, avem niște reguli.

Rectorul Academiei trebuie să fie și ofițer al SRI. Înainte de a candida, am parcurs toate procedurile cerute de SRI. Vreau să vă spun că am avut unele rețineri când am venit în calitate de consultant.

− Nu ați fost tocmai consultant, ați fost șeful Școlii Doctorale.

− Nu am fost, și vă pot explica. Știți foarte bine că ne-am întâlnit aici la o reuniune (deschiderea anului universitar doctoral în 2016 – n.r.), la care a participat și domnul director Eduard Hellvig, și la care s-a lansat ideea de a restarta politicile Școlii Doctorale în Academie.

Eu am fost invitat de domnul director să mă ocup de această reformă a Școlii Doctorale și a activității doctorale.

− Dar dumneavoastră ați fost prezentat atunci ca director al Școlii Doctorale.

− Eu am cerut atunci, și am cerut și după aceea, să nu se pună în dreptul numelui meu acea denumire de director al Școlii Doctorale.

De ce? În primul rând, legea nu îmi permitea. Ca să fii director într-o școală doctorală, trebuie să fii membru în școala doctorală respectivă, iar eu nu eram.

Primul lucru pe care l-am cerut domnului Iancu, rectorul de atunci, a fost să nu se pronunțe în ceea ce privește statutul meu de director.

La discuția pe care am avut-o la Cluj cu domnul Bizadea, când a venit și mi-a făcut oferta…

− Domnul Bizadea, adjunct al directorului SRI, este cel care v-a convins?

− Da, este cel care m-a convins să particip la acest proiect. Am discutat foarte clar şi i-am spus atunci că vin pentru a participa la concursul pentru postul de director la Consiliul Studiilor Universitare Doctorale (CSUD).

Directorul CSUD are rang de prorector al ANIMV, este prorectorul care se ocupă efectiv de activitățile doctorale. Sigur, domnul Bizadea coordonează activitatea Academiei.

Sarcina de a pune în practică aceste demersuri îi revenea domnului Iancu. Domnul Iancu știa cum stau lucrurile, de aceea a și renunțat de a mă numi directorul Școlii Doctorale.

Nu am fost niciodată directorul Școlii Doctorale. Nu am semnat niciun act în calitate de director al Școlii Doctorale, și vă spun și de ce.

Cunosc foarte bine Legea educației Naționale și știam că pot fi acuzat de incompatibilitate între funcția mea de director de departament de la Cluj și cea de director de Şcoală Doctorală, asimilată funcției de director de departament.

Ca urmare, mi s-a dat o însărcinare, printr-o hotărâre a Senatului Academiei și prin decizia rectorului, de a coordona activitățile de doctorat.

Ceea ce nu însemna că sunt directorul Școlii Doctorale. Mai mult decât atât, am fost numit membru în CSUD, pentru că legea îmi permitea și pentru că îndeplineam condițiile.

Am participat la concursul pentru director CSUD, pe care l-am și câștigat. Nu am semnat niciodată actul managerial, pentru că Academia, la plecarea domnului Iancu, rămăsese fără rector. Ca urmare, se deschidea posibilitatea să pot candida la funcția de rector al Academiei Naționale de Informații.

În momentul acela am avut o discuție cu conducerea SRI, pentru că era normal să am o discuție, și atunci am zis − Da, voi candida.

Mi-au zis: „Sigur, atunci trebuie să parcurgi toate procedurile legate de SRI”. Și m-am apucat şi le-am parcurs.

− Cu cât timp înainte de a candida la funcția de rector ați devenit ofițer SRI?

− Am devenit ofițer SRI după ce am fost validat de Ministerul Educației ca și câștigător al funcției de rector al ANIMV. Procesul de încadrare în SRI este anevoios, durează câteva luni.

În momentul în care am câștigat concursul pentru funcția de director CSUD, am început un proces de verificare, specific Serviciului. Verificările au fost aprofundate după ce am câștigat funcția de rector.

− Ce grad aveți?

− Nu vă pot comunica, pentru că asta ține de secretul de serviciu. Puteți intui doar.

„Am cerut noii Comisii de Etică să ia toate tezele și să facă o analiză”

− Domnule Ivan, până în 2017, la ANIMV au fost susținute 84 de teze de doctorat.

− Sub mandatul meu a mai fost susținută o teză.

− Atunci vorbim despre 85 de teze, în momentul de față. Despre 11 teze de doctorat, în spaţiul public au apărut informații că sunt plagiate. Comisia de Etică a ANIMV nu s-a pronunțat, până la numirea dumneavoastră în poziția de rector, asupra niciuneia dintre aceste teze, cu toate că, potrivit Legii Educației, Codului Studiilor Doctorale și Codului de Etică al Academiei, ar fi trebuit să facă lucrul acesta.

− Aici, o mică precizare. Comisia s-a pronunțat pe teza de doctorat a doamnei Florica Diaconescu, pe care a și prezentat-o după aceea, către Ministerul Educației Naționale, cu propunere de retragere a titlului.

− Bun, vorbim despre 11 teze cu probleme și doar pentru o singură teză există un verdict din partea Comisiei de Etică. După ce ați devenit rector, conducerea ANIMV a pus în discuție verificarea acelor acuzații apărute în presă?

− La propunerea mea s-a schimbat inclusiv regulamentul Comisiei de Etică, pentru că erau inadvertențe legate de expertiza pe care poate să o ofere.

Eu m-am inspirat după universitățile mari din România − Universitatea din București, Universitatea de Vest din Timișoara, care au dat posibilitatea angajării de experți pe lângă Comisiile de Etică.

În acest moment, există o situație prezentată de Consiliul Științific al Academiei, care a hotărât să treacă toate tezele prin softul antiplagiat.

Acel soft constată doar similitudinile. Urmează să vină o comisie de experți să analizeze foarte bine teza, să spună dacă e plagiat sau nu și să își asume decizia prin semnătură.

De la venirea mea s-a întâmplat următorul lucru: am cerut noii Comisii de Etică să ia toate tezele, în baza acelei analize făcute cu softul antiplagiat, în ordinea susținerii lor, și să facă o analiză pe baza lucrurilor descoperite și pe baza unei comisii de experți.

Acolo unde ei constată că s-a încălcat legea, am cerut în mod expres să își recruteze imediat comisii de experți și să ne dea o soluție. Unele soluții le voi avea cât de curând și, dacă se constată că este plagiat, voi face propunere de retragere a titlului de doctor.

− Spuneți că ați trecut toate tezele printr-un soft antiplagiat. Lucrul acesta se face extrem de ușor. La 85 de teze, un soft antiplagiat poate să emită rapoarte de similitudine în două zile. Dacă spuneți că aveți acest raport, în câte teze sunt probleme semnalate de rapoartele antiplagiat?

− Nu o să vă dau un procent.

− Dați-mi un număr, nu un procent, un număr de teze.

− Sunt teze care au procente de similitudine aflate într-o zonă roșie, dar nu dau niciun număr, pentru că se găsesc în procedură de analiză și ar fi un abuz din partea mea să induc o idee…

− Când va fi finalizat procesul?

− Aș impune un termen-limită, însă sunt grevat de acele comisii de experți cărora nu le pot cere de azi pe mâine să facă o analiză și să dea un punct de vedere. Sigur, vom discuta cu fiecare comisie despre un termen rezonabil în care să emită raportul.

Știți prea bine că este vorba despre a aduce profesori din afara instituției, care au și ei jobul lor, mai ales că nu pot să-i angajez în regim de plată cu ora sau alt regim salarial.

− Câte astfel de comisii de experți ați întrunit până acum?

− Până în acest moment, în mandatul meu s-a întrunit o comisie de experți.

− Adică cea pentru doamna Florica Diaconescu.

− Nu.

− Deci pentru o altă teză.

− Da, pentru o altă teză.

„Ardeleanul zice așa: eu pot, și vreau, și mă pricep, dar de ce atâta grabă?”

− Nouă doctori ai ANIMV, printre care și fostul premier Mihai Tudose, au cerut să renunțe benevol la titlul de doctor în martie 2016. Față de șase persoane există dovezi categorice de plagiat. Alte trei persoane au cerut retragerea, iar eu presupun că și acele persoane știu că au plagiat. Există o analiză a tezei de doctorat a domnului Mihai Tudose?

− Da, există, și ea este în proces la CNATDCU. Noi am trimis un punct de vedere care a fost stabilit pe baza unei comisii de experți. Nu vă pot spune rezultatul, pentru că procedura este în derulare. Dar noi avem un punct de vedere înaintat la CNATDCU.

− Deci, a doua comisie de experți despre care vorbeați este pentru teza domnului Tudose.

− Da, este pentru teza domnului Mihai Tudose.

− V-a cerut CNATDCU punctul de vedere sau l-ați oferit benevol?

− Am fost sesizați de CNATDCU pe teza domnului Tudose.

− Deci nu l-ați oferit benevol.

− Totul se petrecea în toamnă, când eu eram proaspăt ales rector. A coincis într-un fel demersul făcut de CNATDCU cu venirea mea la conducerea Academiei.

Dar vreau să vă spun ceva: aceste teze, despre care vorbiți dumneavoastră, sunt în proces de analiză, ca, de altfel, toate celelalte teze, și s-a ținut cont și de ce a apărut în spațiul public.

− În august se împlinesc trei ani de când am făcut o serie de dezvăluiri despre tezele plagiate la ANIMV. De trei ani nu există nici măcar o verificare măcar a tezelor asupra cărora…

− Există, stați puțin.

− Nu există un verdict…

− Asta e altceva, dar există verificări. S-au făcut verificări și în perioada când eu coordonam activitatea de doctorat și au continuat verificările, cu o intensitate mai mare, după venirea mea în calitate de rector și comandant.

− Ce vreau să spun este că se lasă senzația că ANIMV încearcă să acopere neregulile și chiar ilegalitățile.

− Dumneavoastră sunteți din breasla mea, pentru că sunteți și lector universitar. Eu le spun studenților mei că în istorie există două abordări în ceea ce privește înnoirea unei instituții.

Există abordarea făcută de Iosif al II-lea, cu reformismul de tip iluminist, încet, pe etape, cu construcții instituționale foarte serioase, și există cealaltă abordare, a Revoluției Franceze.

Eu sunt ardelean. Dumneavoastră, dacă ați fi în cazul meu, pentru ce ați opta? Firește că pentru cea iluministă.

− Dar au trecut, totuși, trei ani de zile.

− Doamna Șercan, eu sunt ardelean.

− Câți ani trebuie să așteptăm ca să vedem niște rezultate?

− Prima dată mi-am făcut temele, după aceea am creat instituțiile în cadrul Academiei, am dat regulamentele necesare, și acum aștept ca ele să producă consecințe.

− Puteți să ne dați un orizont de timp pentru când vor exista verdicte măcar în cazul celor șase teze pentru care presa a făcut munca în locul ANIMV?

− Nu știu dacă sunteți ardeleancă sau nu, dar sigur ați făcut o facultate în Ardeal. Ardeleanul zice așa: eu pot, și vreau, și mă pricep, dar de ce atâta grabă?

− Știu bine și această glumă, mama mea este ardeleancă, dar întrebarea este: când?

− Dar de ce atâta grabă?

− Dați-mi un orizont de timp. Un an, doi, trei? La ce să ne așteptăm?

− Știți de ce nu vă dau un orizont de timp? Pentru că eu cred în procese făcute conștient, legal și duse până la capăt.

Atunci când vor fi verdictele acelea, fiți sigură că ele vor fi făcute cu respectarea legii. Eu am această credință, această conștiință individuală, că trebuie să o fac conform legii.

− Dar nu vă cere nimeni să încălcați legea.

− Sunt procese care durează, doamna Șercan, nu le putem face de azi pe mâine. Pentru dumneavoastră e mai simplu.

De ce? Vă duceți la bibliotecă, vedeți o teză de doctorat, comparați toate paragrafele care vă sunt suspecte și după aceea veniți cu un articol de presă și spuneți „ăsta e plagiat”.

Mi-ar plăcea să pot face lucrul acesta. Dar, într-o instituție militară, e vorba de proces, e vorba de proceduri.

Sunt reguli, eu nu sunt ayatollahul acestei instituții, eu sunt rectorul ei, iar asta înseamnă și de a duce lucrurile într-un sens de respect față de cetățean și față de lege.

− V-a cerut CNATDCU să elaborați rapoarte de analiză și pentru alte teze de doctorat, în afară de teza domnului Tudose?

− Nu. Și pentru că ați amintit tezele suspectate în spațiul public, CNATDCU spune că nu mai are nicio procedură pentru a face o sesizare.

M-am așteptat întotdeauna, mai ales de la venirea mea − mă aștept, de fapt, și acum −, să mi se trimită o sesizare pe anumite teze. Ei spun − „Domnule, noi am trimis cândva”. Acel „trimis cândva” sigur că mă privește.

− Adică, CNATDCU a trimis către Academie niște sesizări cândva, la un moment dat.

− Da, știți când? Atunci când persoanele respective și-au exprimat dorința de a renunța la tezele de doctorat și au intrat sub incidența acelei Ordonanțe de Urgență, iar până s-a dat decizia Curții Constituționale, a existat o perioadă moartă.

− Bun, și atunci Academia ce a făcut cu acea sesizare primită de la CNATDCU?

− Nu a făcut nimic și, știți prea bine, pentru că dumneavoastră ați primit răspunsul conducerii Academiei de atunci, că au intrat sub incidența altei legi și nu mai pot să deruleze proceduri.

− Deci, în acest moment, vreți să spuneți că CNATDCU nu mai poate să facă absolut nimic?

− Așa spun cei de la CNATDCU. Întrebați CNATDCU. Haideți să vă spun ceva. Eu, în ciuda faptului că nu am mai primit nicio sesizare, am supus toate tezele, inclusiv cele despre care vorbiți dumneavoastră, analizei Comisiei de Etică și a comisiilor de experți pe care are dreptul să le angajeze.

− Dumneavoastră faceți parte din Comisia de Științe Sociale a CNATDCU și aveți destul de multă experiență de lucru în CNATDCU. Vi se pare normal blocajul sau lipsa de acțiune de la Secția de Științe militare?

− Eu sunt vicepreședintele Comisiei de Științe Sociale. Eleganța mea academică mă obligă să nu comentez ceea ce fac colegii mei de la celelalte comisii de specialitate. Întrebați-i pe ei.

− Inacțiunea lor vă avantajează pe dumneavoastră, ca rector al Academiei Naționale de Informații.

− Nu mă avantajează deloc.

− Le-ați făcut o solicitare?

− În baza a ce?

− În baza faptului că sunteți rectorul Academiei Naționale de Informații. Nu puteți să le cereți să vă trimită acele sesizări care au fost făcute la ei la momentul 2016?

− Să fac o solicitare să mi se spună ce? Am avut discuții în sensul acesta, dar ei îmi spun că nu le permite legea să mai facă încă o dată o sesizare pe același subiect.

Doamna Șercan, nu mă feresc de nicio sesizare, venită de oriunde, de la presă, din mediul academic, în ceea ce privește cele 85 de teze.

Știți de ce? Asta impietează efectiv asupra activității Academiei, care nu are ca țintă neapărat doctoratul, ci are ca țintă pregătirea ofițerilor de informații.

„Sub mandatul meu nu s-a făcut o anchetă referitoare la Gabriel Oprea”

− Tezele susținute începând cu 2011, care reprezintă majoritatea în ANIMV, prevăd depunerea unei declarații pe propria răspundere privind falsul în acte publice, prin care conducătorul și doctorandul, în egală măsură, își asumă originalitatea tezei. Doamna judecător Florica Diaconescu are verdict de plagiat. Va depune ANIMV plângere penală împotriva doamnei Diaconescu și a domnului Gabriel Oprea, conducătorul dumneaei?

− Să vă explic cum funcționează raporturile în cadrul SRI. Demersurile în acest sens sunt normale și sunt prevăzute de lege, dar noi avem nevoie întotdeauna și de un acord din partea „Juridicului” de la noi.

Vom vedea ce vor spune cei din departamentul Juridic, dacă ne îndreptăm sau nu ne îndreptăm împotriva doamnei Diaconescu cu plângere penală.

− Dar nu ați făcut un asemenea demers până acum.

− Am anunțat Departamentul Juridic. La noi, se anunță conducerea SRI și toate celelalte departamente implicate.

− Deci, în momentul de față se evaluează situația.

− Da, se evaluează situația acestui caz, și nu numai.

− Dacă vor exista și alte cazuri, să ne așteptăm să se facă plângeri?

− Exact, se vor face toate demersurile necesare. Dar noi funcționăm ca o organizație unitară: Serviciul depune, nu neapărat Academia.

− Domnul Gabriel Oprea a fost angajatul Academiei Naționale de Informații?

− Din ceea ce cunosc, domnul Gabriel Oprea a fost conducător de doctorat în Academia Națională de Informații. Fiecărui conducător de doctorat i se face un contract de plata cu ora.

De obicei, și potrivit legii, contractul este pe un an de zile și se reînnoiește în fiecare an. Din câte știu sigur, el nu a fost niciodată profesor titular în Academia Națională de Informații.

− Potrivit unui răspuns primit în 2015 de la ANIMV, în 2008 domnul Gabriel Oprea și-a transferat în cadrul Academiei atât atribuțiile de profesor universitar, cât și pe cele de conducător de doctorat, în baza unei hotărâri a Senatului Academiei. Dumneavoastră știți că Legea Educației interzicea transferul. S-a făcut o anchetă internă în ANIMV referitoare la acest aspect?

− Sub mandatul meu nu s-a făcut anchetă, pot să v-o spun. Eu am avut alte subiecte, mult mai arzătoare pentru consolidarea Academiei, ca să mă mai uit și la cazul acesta.

Dar o să-l iau în seamă și o să vedem cum stau lucrurile. Din câte știu eu, el a funcționat doar în calitate de conducător de doctorat, nu și de profesor.

− Până în 2015, Şcoala Doctorală a ANIMV a funcționat ca un magnet pentru oameni politici, magistrați sau înalți funcționari ai statului, care au căutat să se împrietenească cu SRI sau care au căutat chiar protecția SRI. Luați în calcul varianta ca numai persoanele care au de-a face cu sistemul de informații să poată urma un doctorat la ANIMV?

− Potrivit legii, nu pot să fac lucrul acesta în momentul de față. Aici, doctoratul a funcționat numai în regim de fără frecvență.

Un doctorat serios, așa cum îl văd eu, trebuie să funcționeze prin permanență, prin participarea studentului zi de zi la activitățile de cercetare.

La venirea mea, s-a schimbat regula. Am introdus doctoratul cu frecvență, destinat în special ofițerilor de informații. Avem deja ofițeri în curtea aceasta care fac doctoratul și care sunt angajații ANIMV.

Prin demersurile mele, am obligat efectiv unitățile SRI să îi detașeze la ANIMV. Nu mai sunt în unitățile lor, sunt aici, și eu sunt foarte mândru de ei.

De ce? Au un CV bogat, cu masterate luate în străinătate, sunt și absolvenți de ANIMV, de la care sper că voi avea niște produse științifice pe măsură.

− În octombrie 2017, SUA au introdus doctoratul în studii de securitate la Academia Națională Militară, dar ei au limitat accesul doar pentru persoanele care lucrează în domeniu și pentru cele care au terminat un masterat în Studii de securitate sau în arii conexe.

− Să știți că și noi avem aceste condiții recomandate. În momentul în care vine candidatul, luăm în calcul licența sau masteratul pe care l-a terminat. Nu facem diferență între licența sau masteratul luat aici și cele luate la, știu eu, Universitatea din București.

− S-a luat în calcul vreo secundă, la nivelul conducerii SRI și a ANIMV, desființarea sau închiderea Școlii Doctorale?

− Da. Am discutat foarte serios asta cu conducerea SRI. Mi-am pus chiar eu problema: ce fac cu ea, o închid și deschid alta? O închid definitiv și nu mai fac nimic în domeniul acesta?

Nu ține neapărat de hardcore-ul nostru, decât în măsura în care această Școală poate să aducă produse științifice care să îmbunătățească activitatea SRI.

După dezbaterile acestea, am zis − este o școală înființată, este greu să înființezi o școală doctorală, iar în momentul acesta legislația este foarte neclară. Putem înființa domenii de doctorat, dar nu și școli doctorale propriu-zise.

Și atunci am convenit, după discuții și cu partenerii noștri din NATO, și mai ales cu partenerii noștri din America. Mai ales că nu avem, în spațiul Europei de Est, o altă școală doctorală în studii de securitate și intelligence.

Ce pot să fac eu, și asta mi-o pun zilnic ca problematică, este să fac o școală doctorală funcțională, și de aceea pot să spun că am puțini conducători de doctorat în momentul acesta, dar sunt specializați în Studii de securitate și intelligence.

De la venirea mea, am cerut celorlalți conducători care se mai găseau aici să își facă o analiză foarte serioasă pe tezele pe care le aveau în susținere, pe CV-urile doctoranzilor, pe demersurile lor, și să vină cu propuneri.

Celor care nu au putut să facă lucrul acesta le-am strâns mâna prietenește. Unii au cerut singuri plecarea din Școala Doctorală, și nu este vorba despre cei pe care îi știți dumneavoastră.

Înainte de venirea mea, conducătorii de doctorat din această Școală au câștigat, într-un consorțiu format din mai multe universități din afara României, un program de doctorat care se numește Esențial, un program Marie Curie.

Faceți o analiză asupra universităților românești, asupra programelor de doctorat și spuneți-mi în câte universități mai găsiți un program de genul acesta. Aprobat de Comisia Europeană.

Încă dinainte de a deveni rector, am făcut toate demersurile necesare ca să schimb Hotărâri de Guvern care ne grevau organizarea studiilor de doctorat pentru civili. Am reușit.

Acum avem trei studenți străini în curte, iar anul viitor o să mai avem încă trei studenți străini. Ei sunt coordonați în co-tutelă de profesori din ANIMV și de la universități din Malta, din Gröningen.

Dacă reușesc cu cei trei să fac teze de doctorat serioase, am pus o cărămidă la Școala doctorală de Studii de securitate, așa cum o visez eu.

„Eu am lansat studiile de securitate la Cluj în premieră”

− Remarc că ați spus „teze de doctorat serioase”. O să schimb foarte puțin registrul. Ce rol ați avut în numirea fostei dumneavoastră doctorande Maria Nistor la șefia Editurii Pedagogice, editură desemnată să se ocupe de tipărirea tuturor manualelor școlare?

− Sper că dumneavoastră, care sunteți realmente o doamnă, o să vă cereți scuze pentru cuvintele mai puțin academice în ceea ce privește relația mea cu această domnișoară, din mesajele dumneavoastră pe Facebook.

Să vă amintesc eu? „Pupila lui Adrian Ivan” e mult. Eu țin la lucrurile acesta. Eu am avut multe doctorande, multe dintre ele sunt în poziții publice importante, dar nu am relații personale cu ele, am relații profesionale, instituționale.

− Ce rol ați avut în numirea doamnei Nistor?

− Singurul meu rol, probabil, este că am fost conducătorul ei de doctorat. Doamna Nistor este un personaj care a confirmat în business-ul autohton.

Și-a deschis mai multe firme, a lucrat în mai multe think thank-uri în ceea ce privește analizele pe Studii de securitate și Relații internaționale. Este un absolvent merituos.

A absolvit ca șefă de promoție Facultatea de Litere, secția germană-engleză, din Cluj. După aceea, Facultatea de Comunicare și Relații publice, a făcut masteratul de Relații internaționale la departamentul pe care eu l-am condus până în 2017 la Cluj și doctoratul pe Relații internaționale.

Are stagii de doctorat în Canada și în Germania. Vorbește fluent și engleză, și germană. Este un produs foarte bun al școlii clujene.

Eu nu pot să răspund pentru traseele profesionale ale studenților mei. I-am ajutat pe foarte mulți dintre ei. I-am ajutat să ajungă în diferite corporații. I-am recomandat de foarte multe ori.

− Ați făcut lucrul acesta și cu doamna Nistor?

− Am recomandat-o și pe doamna Nistor, sigur.

− Pentru poziția de șef al Editurii Pedagogice?

− Nu neapărat, nu direct. Mi s-a cerut un punct de vedere prin intermediul unor colegi din Cluj. Am dat mai multe nume, sincer vă spun. Am dat nume de profesori celebri de la Facultatea de Psihologie și Științele informației, dar și numele domnișoarei Nistor.

Ministerul a ales-o pe domnișoara Nistor. Nu am nimic să îmi reproșez aici, sincer. O tânără cu școli făcute în mod serios, responsabilă. Sper să facă lucruri bune la Editură. Dar nu mă mai privește pe mine.

− La departamentul de Studii Internaționale și Istorie Contemporană de la Cluj ați dus să predea foarte mulți ofițeri activi. De ce?

− Doamna Șercan, eu am lansat studiile de securitate la Cluj în premieră, dacă nu mă înșel în 2007-2008.

Am început printr-un masterat care se numește până astăzi Managementul activității de securitate în societatea contemporană. Nu era prima inițiativă de genul acesta.

Universitatea din București avea, la Facultatea de Sociologie, un Master de Studii de securitate care funcționează foarte bine. Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu avea studii de licență și masterat în domeniul studiilor de securitate.

Noi avem programe de Relații internaționale. În preocupările pe care le-am avut a existat și această aplecare spre studiile de securitate.

Primirea într-un departament, asocierea la un departament se fac, cel puțin în cazul departamentului de Relații internaționale și Istorie contemporană, printr-o comisie numită de Consiliul facultății și de decanul facultății, care face selecția de dosare.

Având în vedere că e vorba despre un program de Studii de securitate, era normal să mă adresez unor specialiști din domeniu. Nu poți face studii de securitate numai cu specialiștii pe care îi ai în facultate.

Și atunci m-am adresat Universității Naționale de Apărare și Academiei de Poliție. M-am adresat zonelor de securitate națională.

Dacă vreți, așa, în premieră − dar nu cred că este o premieră pentru dumneavoastră −, cunosc foarte multă lume din sistemul de securitate națională. Dar asta nu înseamnă că am înțelegeri de alt tip cu ei, înțelegeri care să depășească cadrul unor performanțe universitare.

Cu mulți am dus proiectul până la capăt, cu alții s-a încheiat mai repede. A fost în funcție de aportul pe care îl aduceau la programul de Studii de securitate. Nu am cu cine lucra.

Nici astăzi nu ai cu cine lucra în România. Vreau să spun că astăzi am foarte mulți cercetători, profesori, care sunt din pepiniera noastră de Studii de securitate.

− Dar să ajungi ca 75% dintre cei care predau acolo să provină din structuri de forță ale statului…

− S-a făcut o analiză neprincipială și, aș spune eu, incorectă. Toate programele acestea trec printr-o acreditare ARACIS și trebuie să îndeplinească următoarea condiție: să aibă 70% profesori din universitatea respectivă, repet, din instituție.

Lumea confundă, lumea crede că un departament poate să facă un program de licență sau un program de masterat.

Americanii au ceea ce se numește Smart Department, au foarte puțini angajați și foarte mulți experți din afară. Mi se pare normal, mai ales pentru programe profesionale, să ai experți. Și dumneavoastră aveți experți la Jurnalism din afara instituției.

Luați toți profesorii de la UBB, pentru că acolo nu era vorba doar despre Studii de securitate. Ai nevoie de profesori de relații internaționale, ai nevoie de profesori de drept, ai nevoie de profesori de economie, ai nevoie de profesori de sociologie. Toți aceștia sunt din UBB.

Dacă faceți un calcul foarte precis, atunci o să constatați că peste 70% sunt din UBB, și nu din afara UBB-ului. Colega care a scris atunci nu era de specialitate, ea nu și-a dat seama.

„Domnul Coldea este un apropiat al rectorului Ioan Aurel Pop”

− În ce condiții a fost dus domnul Florian Coldea să predea la Cluj?

− La Cluj predau mai mulți profesori din Academia Națională de Informații. Acum trei ani de zile am avut inițiativa, împreună cu domnul Iancu, să facem la Cluj un masterat de Intelligence competitiv.

Jumătate dintre profesorii de acolo, și chiar mai mult, sunt invitați de la Academia Națională de Informații. De ce? Pentru că ei sunt specialiști în intelligence.

Eu am la Cluj specialiști în Studii de securitate și Relații internaționale. Și eu sunt specialist în studii de securitate, dar nu sunt specialist în intelligence, mai ales în intelligence competitiv.

Atunci am invitat profesori de la Academia Națională de Informații. Una dintre primele decizii când am devenit rector a fost − normal, potrivit hotărârii Senatului − să îl numesc pe domnul Coldea conferențiar. Domnul Coldea este astăzi conferențiar al Academiei Naționale de Informații.

Domnul Coldea este un prieten al Clujului, cel puțin așa declară domnia sa. Este un apropiat al rectorului Ioan Aurel Pop. Este, dacă vreți, și un susținător al politicii academice pe care Ioan Aurel Pop o duce.

Mi-a solicitat dreptul de a preda la acel masterat și de a participa la activitatea de cercetare în studii de intelligence de acolo. Lucru pe care l-am făcut.

Ceea ce nu pot admite este că presa mi-a pus mie în cârcă faptul că l-am angajat. Eu pot să angajez doar în Academia Națională de Informații. În Universitatea „Babeș-Bolyai” angajează rectorul Ioan Aurel Pop.

− Evaluați programe de învățământ, sunteți rector, sunteți profesor de atâta vreme. Ați făcut parte din comisii de concurs pentru posturi didactice. Întrebarea mea este următoarea: pot fi considerate niște editoriale și niște prefețe drept articole științifice, așa cum a pretins domnul Coldea în dosarul de concurs pentru postul de conferențiar?

− Ar fi lipsit de eleganță să vă răspund efectiv despre dosarul domnului Coldea. Nu știu ce conține dosarul domnului Coldea, pentru că, în momentul când am venit, am avut decizia Senatului ANIMV. Era un concurs cu toate procedurile încheiate și rectorul are obligația, prin lege, să sancționeze, prin semnătura sa, angajarea.

Nu pot să vă dau un răspuns referitor la domnul Coldea, pentru că nu cunosc dosarul lui, nu e treaba mea să mă apuc să cunosc toate dosarele din Academie.

Ce pot să fac este să cer punctul de vedere al specialiștilor. Am avut o comisie de concurs, din care au făcut parte și profesori din alte universități. Ei au considerat că acele articole sunt științifice și, ca atare, eu am primit o decizie.

− Vara trecută, Academia Națională de Informații a anunțat că a declanșat o verificare a concursului domnului Coldea. Care este rezultatul verificării?

− Iar mă puneți să vorbesc despre lucruri din trecut. Nu am participat.

− Era sfârșitul lunii august când am publicat respectivul articol. ANIMV a anunțat atunci că va verifica. Dumneavoastră nu sunteți la curent cu o procedură în curs?

− Ba da, ba da.

− Atunci, spuneți-mi ce s-a întâmplat.

− Colegii m-au anunțat, odată cu numirea, că s-a făcut o analiză din nou pe dosarul domnului Coldea și că domnul Coldea îndeplinește criteriile. Mai multe nu pot să vă spun, pentru că nu știu.

− Mai mult decât atât, acele editoriale pretins științifice și acele prefețe care au fost trecute la capitolul „lucrări științifice”…

− Acesta este un punct de vedere al dumneavoastră.

− Da, este punctul meu de vedere, rezultat în urma documentării pe care am făcut-o. Una dintre cărțile pe care dumnealui le-a punctat are toate editorialele respective. Toate editorialele sunt publicate în acea carte. Dumnealui își punctează de două ori acele editoriale. Știți foarte bine că Legea educației interzice acest lucru. Dacă eu mi-aș publica într-o carte toate articolele științifice și m-aș duce la concurs pentru postul de conferențiar, mi-ar fi respins dosarul.

− Legea este probabil imprecisă din punctul acesta de vedere.

− Nu, legea este foarte precisă, clară. Legea spune chiar așa, și vă dau un citat: „O publicație sau citare se încadrează la un singur indicator, luând-se în considerare încadrarea cea mai favorabilă candidatului”. Legea este foarte clară. Domnului Coldea putea să i se ia în considerare o singură dată acea activitate.

− Am întrebat și eu cum s-a făcut analiza pe acest subiect de care vorbiți dumneavoastră. Există două puncte de vedere. Un punct de vedere este cel pe care îl exprimați dumneavoastră, și aveți toate argumentele, să spunem.

− Este vorba despre lege.

− Există și un alt punct de vedere, potrivit căruia se poate face o carte din foste articole, dacă are în componența ei și alte capitole, care dau un sens unui proiect pe care l-ai făcut, și apare cu un nou ISBN.

Ce am înțeles eu din acest exemplu este că domnul Coldea a menționat că și-a publicat aceste articole în carte, dar mai are și alte capitole, și că a vrut să dea un tot unitar pe un subiect pe care îl avea în lucru.

Asta este ceea ce mi-au spus colegii din Academie când le-am cerut să îmi spună ce concluzii au tras în momentul analizei acestui subiect.

− Îmi veți pune la dispoziție cartea domnului Coldea?

− De ce nu? Cartea este publică.

„Unii din curtea aceasta nu se simt tocmai confortabil în momentul acesta”

− Vă mulțumesc! În acest moment, activitatea Colegiului Național de Informații este suspendată, iar sursele mele spuneau recent că urmează să se producă închiderea efectivă a Colegiului. Când se va întâmpla lucrul acesta?

− Activitatea Colegiului este suspendată, dată fiind ancheta pe care o avem în curs. Vom duce la capăt analiza începută cu domnul Teodorovici.

Potrivit legii de organizare a Academiei, Colegiul Național de Informații este o structură în cadrul Academiei. Ca să îl desființez, trebuie să schimb legea.

Noi avem în intenție o reorganizare a Academiei și atunci, cu ocazia asta, ne gândim foarte serios dacă mai păstrăm Colegiul Național de Informații, dacă aduce plusvaloare Academiei sau sunt suficiente structurile pe care le avem − programele de licență, de masterat, doctorat și cele postuniversitare.

Dacă mă întrebați pe mine, eu înclin spre soluția unui curs postuniversitar pentru zona aceasta, care să aibă drept condiție esențială un certificat ORNISS. Cursantul să fie din domeniu.

Dacă este decident și vrea să se instruiască pe o anumită componentă de securitate națională, să poată veni în cunoștință de cauză și să nu fie așa, un fel de sarabandă, cum s-a perceput în mass-media, un fel de sarabandă a oamenilor politici prin Academie.

− Colegiul a funcționat ca un magnet pentru oameni politici, magistrați, funcționari publici, chiar și ziariști. Este normal ca un serviciu secret să școlească…

− Sper că nu vă găsesc și pe dumneavoastră pe listă.

− Cu siguranță, nu.

− Directorul SRI, domnul Hellvig, este foarte determinat să facă o reformă profundă, care să fie centrată pe calitate și pe performanță academică.

Asta este și dorința mea. Sunt ardelean și îmi plac lucrurile făcute în stil reformist, à la Iosif al II-lea. Voi face toate lucrurile acestea și voi veni cu anunțuri foarte precise.

Ați văzut că scoateți foarte greu de la mine anunțuri pe site-ul Academiei. Vă garantez că, în această instituție, cât voi fi eu rector și comandant, iar domnul Hellvig, director, totul se va face numai pe principiile calității academice.

− Suspendarea activității Colegiului și punerea în discuție a închiderii sale a venit după cazul Eugen Teodorovici. Câte alte cazuri „Eugen Teodorovici” ați mai descoperit?

− Sunt suspiciuni și vă rog să nu îmi cereți nume sau date până când nu este încheiat tot procesul.

− Deci sunt suspiciuni și în alte cazuri.

− Sigur că sunt suspiciuni. E normal să avem suspiciuni.

− Există și date care să confirme aceste suspiciuni?

− Nu vă pot spune, pentru că este o comisie de anchetă și ar însemna să fac un abuz de putere.

− Cât va mai dura activitatea acestei comisii de anchetă?

− Eu sper că își va încheia activitatea într-un timp rezonabil.

− În cazul Teodorovici au fost descoperite și chestiuni de natură penală?

− Ce înseamnă pentru dumneavoastră chestiuni de natură penală?

− Încălcarea legii. Dacă s-a dat o diplomă fără ca acea persoană să vină o singură secundă în Academie, să fi călcat pragul…

− A fost la admitere.

− Și după aceea i s-a dat o diplomă. Nu este nici o încălcare de lege? Trebuia să existe un examen scris sau un examen final.

− A fost, pe baza unei lucrări.

− A trimis domnul Teodorovici o asemenea lucrare?

− Există o asemenea lucrare.

− Care îi este atribuită sau chiar este făcută de domnul Teodorovici?

− Asta va stabili comisia de anchetă. Eu am constatat că domnul Teodorovici nu își merită acea diplomă, i-am retras-o şi am deschis o nouă comisie administrativă în cazul respectiv, care să îmi analizeze punct cu punct cum a fost posibilă elaborarea acestei diplome.

Când termină comisia, vin cu un răspuns, şi vreau să vă spun că unii din curtea aceasta nu se simt tocmai confortabil în momentul acesta.

− Dacă vor fi descoperite chestiuni de natură penală, ca în cazul tezelor de doctorat, se vor face demersuri?

− Da, mă adresez Direcției Juridice. Mă obligă legea de funcționare, ca unitate a SRI, să mă adresez Direcției Juridice.

− Și după aceea veți spune că totul s-a blocat la Direcția Juridică, dacă vă voi întreba din nou peste câteva luni de zile?

− Decizia majoră în această organizație o ia SRI, conducerea SRI.

− Cum a fost posibil ca atâtea cazuri de plagiat, acte de impostură sau situații șocante, cum este cea a ministrului Teodorovici, să se petreacă într-o instituție de învățământ a unui serviciu secret, care lucrează cu informația și care ar fi trebuit să știe despre lucrurile acestea?

− Sigur, este o întrebare care sunt convins că vă pune multe semne de necunoscut. Mie mi-a pus și mai multe semne de necunoscut.

Iată, doamnă, că a fost posibil. Oamenii sunt oameni, mai și greșesc, dar asta nu îi scuză și nu ne scuză pe noi, ca instituție.

Important e ca pe viitor să nu mai facem greșeli de genul acesta. Unii au greșit fie din necunoaștere, fie din ignoranță.

− Vor plăti?

− Eu sper că vor plăti în condițiile legii.