Queen of Hearts: exerciții de interpretare

Sebastian M. Ceolca

Colaborator

Filmul regizoarei May el-Toukhy își îndreaptă aproape în totalitate atenția către interpretarea actriței Trime Dyrholm (Anne).

Dezinvoltura interpretării ei constituie principala atracție a fiecărui cadru în care e prezentă, dacă nu chiar a întregului film. Nenumărate scene ne-o prezintă – cel puțin în prima jumătate a metrajului – ca pe o femeie ce tot pare să cugete la situația excepțional de delicată în care s-a băgat.

Există o lungă serie de astfel de demonstrații care au legătură mai degrabă cu gestionarea situației grave decât cu motivele care au condus înspre ea. Li se adaugă o altă serie de momente în care aventura ei cu fiul vitreg Gustav începe și se termină cu diferite exemple care construiesc o suită de stări diferite – stări pe care ba și le împart, ba și le rezervă separat.

Acestea par să fie prioritățile filmului. Existența relației lor pune totul într-un con de umbră – inclusiv relevanța prezenței unor personaje sau evenimente cu un rost mai mult sau mai puțin discutabil. 

După câteva cadre introductive care conțin scurte momente ale vieții ei alături de Peter (soțul) și de cele două fiice gemene, aflăm despre Anne că este o avocată care apără tinere abuzate. Meseria lui Anne nu pare să aibă vreo relevanță în ceea ce va urma.

Lipsită de importanță pare să fie și prezența în film a unei astfel de tinere. La scurt timp după acest montaj care face un rezumat al vieții lor, intră în scenă Gustav – fiul minor al soțului din prima căsătorie. Începe să se producă o tensiune sexuală încă de la prima vedere. Tensiunii ăsteia i se adaugă o detensionare – reprezentată prin dispariția unor obiecte din casă, aparent rezultatul unei intrări prin efracție.

Mai târziu, filmul se va folosi de acest eveniment, dar în momentul semnalării, atenția lui se află în cu totul altă parte. Mai asistăm apoi la activitatea ei profesională, completată de activități casnice. (Din nou, acestea sunt doar simple paranteze narative.)

Însă, nu foarte târziu, filmul își trasează prioritățile. Continuă, altfel zis, ceea ce începuse – și anume maniera în care se reia jocul erotic al celor doi. Din acest punct încolo (după ce Anne începe să-și dezvolte tot felul de curiozități în ceea ce-l privește pe Gustav), nepotrivita aventură începe să devină o constantă între pereții casei. 

Filmările în interioare sunt foarte generoase cu spațiul disponibil. May el-Toukhy le urmărește aventura folosindu-se exclusiv de lumina naturală care pătrunde, prin geamuri imense, în toate cotloanele casei.

Camera de filmat urmărește îndeaproape relația asta fizică explicită, venită din plictiseala lui Anne care, oricum, se va afla întotdeauna în control. Totul pornește din propria ei curiozitate, dintr-o insecuritate sexuală – s-ar putea lesne spune –, îndreptându-se spre un final din care Gustav nu va ieși prea bine.

Iar regia e acolo să semnaleze și să încadreze detaliat, din unghiuri diferite, filmate de la distanțe diferite, fiecare privire, fiecare gest. Ei sunt în centrul atenției filmului o bună bucată de vreme – soțul (și gemenele) există uneori doar pentru ca să aibă de cine să se ascundă. Această alegere a filmului de a căpăta forma unuia care-și concentrează întreaga atenție pe o relație spontană, în care cei doi par, pur și simplu, să se trezească, nefiind nimic neapărat planificat, pierde ușor prin felul în care se raportează la celelalte personaje.

De fapt, cu excepția câtorva exemple (unul de o majoră însemnătate), celelalte personaje (dintre care unul nevăzut, ci doar rostit), ajung să fie doar simple accesorii scenaristice. Regizoarea co-scenaristă tinde să creeze niște cârlige care complică astfel povestea; distrag inutil de la scopul ei inițial.  

În ciuda acestor neajunsuri, printr-o multitudine de mișcări fizice și expresii faciale, Trime Dryholm captează perfect sentimentul de izolare a lui Anne. Ea se află într-o contiună stare de tăcere – nu știm ce gândește, în ce fel o face, și-n ce parametri urmează să gestioneze inevitabilele urmări.

În sprijinul interpretării ei excepționale, vine și remarcabila performanță a lui Gustav Lindh (Gustav). În vreme ce toată greutatea filmului pare să fie dusă în spate de interpretarea lui Dryholm, tânărul Lindh înțelege perfect personajul naiv și confuz ce servește ca un înveliș corespunzător pentru toate problemele și restricțiile individualistei și ferocei Anne.

Lindh îl joacă pe Gustav ca și cum ar fi o carte deschisă aflată mereu la dispoziția ei – o carte de care ea se folosește pentru a sparge ziduri simbolice ce-o separă de ea însăși și de ceilalți din jurul ei.  

Povestea Lay’s pe care nu o știai: drumul cartofului, din câmp la fabrică și la „Mica Unire în bucate” (P)

„Povestea Lay’s pe care nu o știai” este o serie realizată de Amintiri Gustoase, care creează punți gastronomice între generații și se află mereu în căutarea brandurilor ce vorbesc tinerilor prin gust. Provocați de PepsiCo, am pornit pe drumul cartofului pentru a descoperi lucruri mai puțin cunoscute despre chipsurile Lay’s: sunt făcute din cartofi crescuți sustenabil, în ferme atent selecționate, iar gustul lor ajunge astăzi în 18 țări din Europa.

Pe Via Danubiana la Gostinu: o plajă care încă mai poate rămâne sălbatică

La doar o oră de București, departe de haos și agitație, stă ascunsă o plajă sălbatică, la malul Dunării. Plaja Gostinu, poziționată la doar 20 de kilometri distanță de orașul Giurgiu, se află la capătul satului cu același nume, străjuită de o limbă lungă și răcoroasă de pădure prin care te poți aventura în zilele toride.

În cele din urmă, e vorba despre un protector care este, deopotrivă, și agresor. Queen of Hearts este intenționat inconfortabil. Nu este nici primul și probabil nu va fi nici ultimul film care discută abuzul sexual din perspectiva unei protagoniste.

Criticul Ionuț Mareș observă în cronica sa dedicată filmului că regizoarea polemizează cu convențiile cinematografice obișnuite, aflate și întâlnite adesea din poziția unui protagonist (gata să facă orice pentru a-și apăra statutul profesional și personal). Așa este, asta face.

Unghiul de discuție nu suferă mari schimbări totuși; constat că nu acesta este centrul de greutate al filmului. El se regăsește doar într-o simplă schimbare de perspectivă. În rest, această mișcare de inversare ajunge să fie la fel de zdruncinătoare ca și opusul ei – cel puțin în acest caz. Un singur lucru face filmul – și-l face foarte bine –, favorizează două interpretări deosebite. 

Queen of Hearts e disponibil, din 25 noiembie, pe TIFF Unlimited.