REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios

Ajută-ne să existăm. Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Donează

Pentru sugestii de materiale sau colaborări, scrieți-ne la adresa: contact@pressone.ro.

Pentru parteneriate media, proiecte sau dacă doriți să fiți partenerul nostru și să susțineți PressOne: marketing@pressone.ro.

Capra pe care am făcut-o cadou redacţiei HotNews. Foto: Voicu Bojan

Purtătorul de cuvânt al BOR, despre campania "Trăiască Capra Vecinului!": "Niciuna dintre statui nu poate fi considerată idol satanist"

Cum e bine, să ignori răul care ţi se face sau care ţi-e pus în seamă, presupunând că oamenii raţionali vor înţelege, ori să iei poziţie, să te aperi, să te justifici, doar pentru a auzi încă o dată – „cine se scuză se-acuză”?

Lucrurile s-au petrecut aşa.

Campania noastră împotriva invidiei − intitulată „Trăiască Capra Vecinului!” − a început prin publicarea unui studiu realizat pe un eşantion reprezentativ din populaţia urbană digitală a României.

Au urmat o scurtă animaţie care comprima rezultatele studiului, un documentar despre câteva rivalităţi faimoase din ultima sută de ani şi un interviu cu istoricul care pregăteşte un volum pe tema invidiei.

Apogeul campaniei l-a reprezentat amplasarea a cinci statui în faţa unor redacţii din Bucureşti, ca o formă de a spune că respectăm munca acelor colegi şi că ei ne inspiră să fim mai buni în ceea ce facem.

Statuile sunt realizate de sculptori profesionişti după imaginea binecunoscută a mamei din „Capra cu trei iezi”.

Fiecare Capră a fost concepută pentru specificul redacţiei care urma să o primească: purtând microfoane la radio Europa FM, cu role pentru ştiriştii de la HotNews, râzând la Times New Roman etc.

Ideea campaniei a fost bine primită atât în presă, cât şi în breasla celor care se ocupă de publicitate şi PR. Ne-au felicitat nu doar cititori fideli, ci şi oameni care nu auziseră până atunci de PressOne.

După vreo două zile însă, s-a dezlănţuit absurdul.

Un blogger cunoscut pentru sarcasmul său a scris un text – ilustrat chiar cu fotografiile publicate de noi – în care spune că „sataniştii de la PressOne au marcat cu semnul fiarei şi statuia lui Baphomet, demonul, atât pe ei înşişi, cât şi pe aliaţii lor”.

Mai mult, tot pentru a testa prostia omenească, el a creionat peste harta Capitalei o presupusă pentagramă care ar uni cele cinci redacţii unde fuseseră amplasate statuile.

Postarea sa a fost preluată, fără modificări, de grupuri anonime de pe Facebook, dar şi de câteva site-uri conspiraţioniste, dintre acelea care pretind că apără credinţa ortodoxă.

Unul dintre aceste site-uri, cel mai vehement, îi aparţine unui fost deţinut de drept comun, cunoscut ca având probleme psihice, un individ care, ascunzându-se sub pseudonim, alimentează constant ura anti-occidentală sub pretextul identităţii ameninţate a credincioşilor români.

Pe scurt: un text care lua peste picior cultivarea panicii a fost folosit pentru cultivarea panicii.

Precum una dintre acele profeţii care se auto-confirmă.

Şi, ca la un semn, pe pagina de Facebook a PressOne s-a pornit o avalanşă de comentarii viscerale (şi deseori agramate), majoritatea fiind postate de pe conturi false.

Câteva exemple:

„Ăştia chiar cred că oamenii nu au auzit de Baphomet şi nu ştiu de ce vor să facă ei prin Capra asta. Păstraţile voi”.

„Aţi fost plătiţi de către satanişti să instalaţi statuile astea care aduc cu chipul lui Baphomet. Oricum doar nişte satanişti pot trăda ţara cum aţi făcut-o voi.”

„Imaginea aşa-zisei capre care e ţap = drac e ilustrativă pentru majoritatea jurnaliştilor români”.

„Îi reprezintă în totalitate. Măcar nu se mai feresc, o spun deschis”.

„Statuia voastră nu e o capră, e întruchiparea lui Baphomet. Dacă era capră, mergea în 4 picioare, nu în 2”.

Concluzia noastră? Aici nu e vorba doar despre lipsă de educaţie sau despre nevoia de ţapi ispăşitori.

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Există mii de conturi de Facebook care, la nevoie, sunt activate pentru a umple de mizerie, pentru a contracara sau deturna orice demers.

Această poveste este doar una dintre manifestările virtuale ale bătăliei politice din realitatea „reală”. Acolo este adevărata miză: pro sau contra valorilor democratice. Pro sau contra competenţei şi onestităţii.

Nu Europa ameninţă stabilitatea şi coeziunea României, ci grupuri din interior care sunt folosite pentru a întreţine spaimele şi dispreţul social.

„Asaltul acestei campanii este împotriva Invidiei şi împotriva demonului care se ascunde în spatele ei”

În fine, pentru a limpezi lucrurile din perspectivă teologică, dar şi pentru a-i linişti pe acei cititori care au fost afectaţi de cele întâmplate, i-am adresat trei întrebări purtătorului de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, Vasile Bănescu.

Iată, în continuare, răspunsurile sale integrale.

PressOne: Există în campania „Trăiască Capra Vecinului!” vreun element, conceptual sau de imagine, care să-i jignească pe credincioşi, credinţa creştină sau Biserica Ortodoxă Română?

Vasile Bănescu: Mărturisesc, de la început, că eu însumi am venit inițial în contact cu această campanie prin intermediul unor știri foarte îngrijorate apărute în spațiul virtual, știri denunțătoare ale unei invazii subite a satanismului care a luat cu asalt Bucureștiul.

În absența cunoașterii contextului și a conținutului real al unui demers menit să ne orienteze mai binevoitor față de „capra vecinului”, deci față de vecinul/ aproapele nostru însuși, există într-o primă instanță, girată vizual doar de o neobișnuită capră antropomorfizată, riscul unei neînțelegeri.

În absența unor informații reale − pe care avem totuși datoria să le aflăm și să le verificăm noi înșine înainte de a ridica grăbit piatra criticii și înaintea exasperatului denunț public de satanism ofensiv −, trebuie să recunoaștem că această neînțelegere poate fi totuși declanșată într-o anumită zonă a imaginarului public românesc, al cărui registru religios-folcloric include și o reprezentare animalieră a diavolului.

Din această perspectivă, inițiatorii campaniei își vor asuma, desigur, tot cu umor, posibila contrariere a celor care au uitat, din păcate, ilustrarea savuroasă a poveștii „Capra cu trei iezi”, și care se lasă prea ușor dominați de ispita identificării cu orice preț a unor simboluri amenințătoare, precum și de aceea a unor interpretări pseudo-teologice ale acestora.

Vestea bună este însă cea care contează cu adevărat, anume că asaltul acestei campanii este împotriva Invidiei înseși și, indirect, împotriva demonului care se ascunde în spatele ei și, adesea, în spatele nostru al tuturor celor care îi cădem frecvent victime.

PressOne: Poate fi considerată vreuna dintre cele cinci statui recent amplasate în Bucureşti ca fiind o reprezentare demonică ori cu trimiteri malefice?

− În urma aflării conținutului real al acestui demers deloc lipsit de umor și sanificator în plan etic − nu, niciuna dintre aceste statui contrariante, dar dedicate „caprei vecinului” și nu diavolului, nu mai poate fi considerată un idol satanist.

Servicii consistente îi fac diavolului cei care își sfâșie aproapele prin invidie, cei care, lăsându-se devorați de această patimă, apelează adesea la forma de canibalism sublimat care este bârfirea aproapelui, dezmembrarea lui simbolică, uciderea lui în efigie prin ură și varianta ei doar aparent benignă, invidia.

PressOne: Ce le spuneţi oamenilor de bună-credinţă care, preluând mesajele unor site-uri obscure, se tem că Bucureştiul este ameninţat de sataniştii din presă?

− Noi toți trebuie să ne străduim să ajungem pe treapta profund onorabilă a bunei-credințe, care se manifestă mai ales prin încredere, prin creditarea apriorică a celuilalt cu buna intenție, nu cu prezumția de vinovăție.

Nu este nimic creștin în suspectarea permanentă a celuilalt, în crearea și promovarea malițioasă a unor scenarii elucubrante și a unor false judecăți de natură morală.

Creștinește și înțelept este să nu te grăbești să judeci faptele, eventual imaginare, ale celuilalt, sau să îl demonizezi, chiar când a greșit.

Răul concret, care poate lua multe chipuri, inclusiv cu aparența binelui, trebuie într-adevăr denunțat, inclusiv public. Dar nu înainte de a fi clar identificat cu maxim discernământ, o virtute spre care fiecare creștin trebuie să năzuiască și să o dobândească.

Răul autentic, oricât de bine camuflat, se autodenunță prin virulența sa împotriva surselor ordinii morale atât în plan personal, cât și social. În (post)modernitate, el ia chipul perfid al ideologiei care se situează totdeauna pe poziții contrare adevărului.

Acest rău merită într-adevăr atenția noastră maximă și trebuie denunțat pentru că are efecte dezastruoase nu doar asupra minții și sufletului nostru, ci și asupra funcționării organismului comunitar.

Diavolul rămâne maestrul suprem al deghizării și al schimonosirii adevărului.

El va fi totdeauna capabil de o subtilitate mult mai mare decât aceea de a se ascunde hâtru în spatele statuilor unor reprezentante ale subfamiliei caprinae-lor din nu chiar periculoasa familie a bovidae-lor.

Teritoriul său preferat va rămâne mereu acela mult mai vast al sufletului omenesc.

Așadar, este de departe preferabil să ne investim energia în lupta cu realele patimi care ne desfigurează moral, invidia fiind una dintre cele care fac cu adevărat ravagii în spațiul relației noastre cu ceilalți, spațiu în care ne putem mântui sau ne putem pierde.

Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, Vasile Bănescu. Foto: Octav Ganea / Inquam Photos
Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin Patreon:

Accesând https://www.patreon.com/pressoneRO

Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Poți redirecționa 3.5% din impozitul tău pe venit folosind formularul de mai jos. Dacă nu se încarcă, poți accesa acest link: https://formular230.ro/fundatia-pressone

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios