Primiți cu Capra?

În ultimele săptămâni am tot vorbit aici, pe PressOne, despre invidie. Și ne-am lămurit că nu e de glumă: ranchiuna și pizma consumă energie, parazitează relații, și, ce-i mai rău, alungă bucuria din sufletul omului.

Deci, gata cu vorbele! A venit momentul să acționăm.

Marți, 6 noiembrie, împreună cu Trevor și cu Mihnea, am făcut un tur pe la cinci redacții din București, cărora am ales să le mulțumim dăruindu-le câte o Capră.

Caprele noastre sunt statui înalte cât omul − seamănă cu Mama din „Capra cu trei iezi” −, confecționate din fibră de sticlă și cu armătură metalică pe dinăuntru.

Pe soclu au câte un text adaptat pentru cele cinci instituții pe care le-am ales în cadrul acestei campanii, intitulată „Trăiască capra vecinului!”.

Pentru a le răspunde din start celor care se plâng de cacofonie, ea e intenționată: haideți să nu mai căutăm nod în papură, să nu mai vedem doar micile greșeli care ne enervează, ci și − sau poate mai ales − marile realizări ale celor din jurul nostru, cu precădere ale celor la care ne raportăm zi de zi.

În anul Centenarului, în loc de fasole cu cârnați și tăiat de panglici, am găsit cu cale să sărbătorim altfel: premiindu-ne rivalii, celebrând concurența, oamenii pe care îi urmărim și de la care avem ce învăța.

Cu ajutorul minunatei noastre echipe tehnico-tactice (mulțumim, Trevor, Cosmin, Cristi și Marius), am creat și un site pe această idee, sperând să genereze o emulație și să rodească ceva bun.

Ideea centrală a campaniei este să vă provocăm să vă gândiți cine dintre cei pe care îi invidiați v-a ajutat să fiți mai buni sau mai competitivi. În general, să ne apreciem mai mult unii pe alții, în loc să ne ocupăm sufletele cu biata capră din ograda vecinului.

Vorba lui Mihnea: Am ajuns să ne recunoaștem public valorile doar dacă au murit sau dacă au emigrat.

De prea multe ori îi ignorăm pe cei vii de lângă noi, cei care ne inspiră și ne ajută să creștem.

Să încercăm, deci, să fim ceva mai mulțumitori față de celălalt − vecinul, concurentul sau chiar rivalul nostru.

Și, pentru că facem presă, am început, așadar, cu breasla noastră, în speranța că vom crea o undă de șoc care să se propage cât mai departe.

Am pornit turul de forță al dezvelirii celor cinci Capre-Statui dis-de-dimineață, la Europa FM.

Capra lor e una elegantă și ține în echilibru două microfoane de radio. Povestea a ieșit cam așa.

După aerul corporatist din Pipera, am ajuns în centrul Capitalei și am dat de o redacție pe cât de serioasă, pe atât de primitoare la Hotnews.

Capra lor e pe role, în viteză, și în spate poartă un stilou-rachetă. E o apariție după care oamenii întorc capetele pe trotuar.

Nu departe se află sediul Recorder. Autointitulați „tineri în viață și bătrâni în meserie”, colegii noștri de aici încearcă să facă un jurnalism onest și pasionat, pus în serviciul public.

Ar trebui să-i invidiem pentru asta, măcar puțin, fiindcă la fel încercăm și noi. Ca să-i stimulăm, le-am dăruit o Capră-Cameraman.

Le dorim să o stăpânească sănătoși și să o hrănească încontinuu cu subiecte mișto.

După prânz ne-am dus mai departe la colindat, în fieful re-inventatorilor de umor pur dacic: Times New Roman.

Cum afară era răcorică, băieții au apărut cu faimoasele lor cușme și au tras un live pe Facebook tremurat de emoție.

Deși sloganul lor e „Doamne, ocolește-i pe români”, noi nu i-am ocolit, ba chiar le-am dăruit o Capră zâmbitoare, pozitivă, care stă flexată, picior peste picior, pe un scaun înalt.

A cincea dezvelire s-a petrecut la sediul Pro TV, unde ne-a întâmpinat echipa emisiunii ‘„România, te iubesc” , pe care o iubim și noi sincer, fără brumă de invidie, fiindcă reportajele lor au curaj și substanță.

Capra lor întruchipează o Statuie a libertății, în brațe cu un tv pe al cărui ecran scrie: „Gândește liber”. A fost o întâlnire sinceră și extrem de tonică.

Caprele-Cadou vor sta o vreme în fața celor cinci redacții, apoi se vor muta mai spre loc de verdeață în Parcul Herăstrău, pentru a fi admirate de trecători. Liber la selfies.

Și, cine știe, poate vor pleca și într-un turneu prin țară, să-i inspire și pe alții să se iubească, în loc să se „invidiască”. Na’, așa s-a potrivit rima de încheiere…