Profesoara de gusturi: "Ținem ascunsă o bogăție de tradiții"

Valentin Șchiopu

Redactor

Márta Pozsonyi se bate să introducă o oră de educație culinară în programa școlară. De aproape 10 ani, ea conduce asociația Slow Food Turda, o mișcare care sprijină producătorii locali și încearcă să le fixeze tinerilor repere legate de alimentația sănătoasă.

Márta face voluntariat în școli și grădinițe. Și-a propus să contribuie, cât poate, la formarea noii generații de consumatori, producători și bucătari.

„Cu toții ar trebui să fie mult mai responsabili. E o discuție la modă acum, legată de cum și ce mâncăm, asta ne ajută foarte mult, însă suntem încă departe de a realiza cât de important e să ai o cultură solidă în acest domeniu”.

Turdeanca are diplomă de bucătar, însă a ales să nu profeseze. Spune că n-ar putea să recomande un restaurant în orașul ei, unul la care turiștii să se bucure de o mâncare gustoasă cu specific local.

„Sigur că se fac pași mărunți în direcția bună, dar am preferat să nu-mi anulez creativitatea, pentru că, în majoritatea restaurantelor, se face mâncare pe bandă. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar meniurile erau formate numai din șnițel, mici, cartofi pai, salată de varză și așa mai departe.

Am încercat să mă implic mai mult pe partea de educație, am început să studiez turism cultural și vreau să mă specializez pe partea de turism gastronomic. E, deocamdată, ceva cvasi-inexistent la noi, deși sunt zone în România care se dezvoltă fain. Într-un fel, e ca și cum ne străduim să ținem ascunsă o întreagă bogăție de gusturi și tradiții autentice”, spune Márta.

Lucrează cu copii din școlile și grădinițele orașului de pe Arieș. Le prezintă alternative la obiceiurile lor de consum.

„Nu le spun să nu mai bea Coca Cola. Nu le impun nimic, dar le explic în ce fel îi poate afecta o mâncare nesănătoasă, ce conține, și apoi le arăt, de exemplu, modalități de a prepara băuturi naturale, alternative mai bune și sănătoase. Și credeți-mă că sunt o grămadă de feluri de a prepara o băutură naturală”.

Există voluntari ai Slow Food Turda care au colaborat cu Márta Pozsonyi încă din gimnaziu. Acum se pregătesc să urmeze profesii din domeniul gastronomiei.

„Unul termină Facultatea de nutriție, altul a optat pentru Psihologie culinară. Sunt micile mele satisfacții. Întotdeauna ceva se va mișca într-o comunitate dacă alegi să te implici. Poate că e o picătură într-un ocean, dar dacă unu din zece copii înțelege mesajul nostru, pe mine asta mă face extrem de fericită”.

Slow Food Turda a organizat în ultimii ani tabere gastronomice, iar organizația a fost prezentă în școli pentru a ține ore de „cultivare a gusturilor”. ONG-ul pe care îl conduce a lansat în școli și grădinițe un proiect ce viza întreținerea unor grădini de legume chiar acolo, în instituțiile de învățământ.

Copiii lucrau efectiv la cultivarea legumelor, din primăvară până toamna. În momentul în care Márta a lăsat proiectul doar în grija școlilor cu care a colaborat, grădinile au fost lăsate în paragină.

În prezent, e implicată într-un proiect denunit EduKitchen, alături de celelalte organizații Slow Food din țară. Programul de educație alimentară va fi implementat la Turda, Cluj, Câmpia Turzii, Iași, Aiud, Saschiz, Sighișoara și București. Scopul e de a crește nivelul de cunoștințe asupra alimentației sănătoase în școli.

„Nu poate exista o concurență între organizații care urmăresc binele comunităților. Important e să lăsăm ceva în urmă. Eu nu fac niciodată ceva pentru că trebuie. Fac voluntariat cu plăcere, familia e alături de mine. Poate că într-o zi vom reuși să privim în urmă cu mândrie”.

Povestea Lay’s pe care nu o știai: drumul cartofului, din câmp la fabrică și la „Mica Unire în bucate” (P)

„Povestea Lay’s pe care nu o știai” este o serie realizată de Amintiri Gustoase, care creează punți gastronomice între generații și se află mereu în căutarea brandurilor ce vorbesc tinerilor prin gust. Provocați de PepsiCo, am pornit pe drumul cartofului pentru a descoperi lucruri mai puțin cunoscute despre chipsurile Lay’s: sunt făcute din cartofi crescuți sustenabil, în ferme atent selecționate, iar gustul lor ajunge astăzi în 18 țări din Europa.

Pe Via Danubiana la Gostinu: o plajă care încă mai poate rămâne sălbatică

La doar o oră de București, departe de haos și agitație, stă ascunsă o plajă sălbatică, la malul Dunării. Plaja Gostinu, poziționată la doar 20 de kilometri distanță de orașul Giurgiu, se află la capătul satului cu același nume, străjuită de o limbă lungă și răcoroasă de pădure prin care te poți aventura în zilele toride.