Prefectul Capitalei, Speranța Cliseru. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
16/08/2018
Prefectul Capitalei a dispărut în ceața gazelor lacrimogene
Prefectul Capitalei, Speranța Cliseru, care a dat ordinul de evacuare a Pieței Victoriei în seara de 10 august, se ascunde de aproape o săptămână în spatele purtătoarei sale de cuvânt, al portarilor și polițiștilor care păzesc instituția. Își ține telefonul închis și nu dă declarații presei.
Pe lângă acest refuz de a comunica public, Speranța Cliseru nu a trimis nici ordinul de intervenție care i-a fost solicitat de Parchetul Militar în cadrul anchetei privind evenimentele de vinerea trecută.
Luni, 13 august, m-am dus prima dată la sediul Prefecturii Capitalei, aflat la Casa Presei, să-i cer doamnei Cliseru trei minute pentru un scurt interviu.
Am vorbit cu paznicul de la intrarea în clădire, care m-a trimis la Registratură. De la Registratură am fost trimis la etajul 4, unde este biroul prefectului.
Acolo, o angajată a Poliției locale mi-a luat datele de buletin și m-a rugat să aștept la ușă.
Câteva minute mai târziu, a apărut Mariana Stancu-Țipișcă, purtătoare de cuvânt și consilier pentru afaceri europene al prefectului Cliseru. A urmat acest dialog:
− Doamna prefect nu este în instituție, are o altă agendă. Dacă aveți o solicitare de presă, transmiteți-o pe adresa de mail care este afișată pe site-ul instituției.
− Aș vrea să vă întreb de ce doamna prefect a dat ordinul de evacuare în seara de 10 august.
Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.
− V-am răspuns: dacă doriți un răspuns, vă rog frumos, pe adresa care este afișată pe site-ul instituției, transmiteți solicitarea dumneavoastră.
− Aș vrea, totuși, un răspuns acum. Interesul public pentru aceste întrebări este foarte mare, iar oamenii au nevoie de un răspuns acum, nu peste o lună de zile.
− Vă repet încă o dată: transmiteți această solicitare de presă și, în termenul legal, în termenul cel mai scurt posibil, vă transmitem informația asta.
„Nouă cine ne plătește pensia?” Două potențiale soluții
În România și Europa de Est, scepticismul legat de viabilitatea sistemului public de pensii este în creștere, în special în rândul tinerilor, din cauza problemelor demografice și a creșterii speranței de viață.
Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran
325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.
− Aș prefera să o aștept pe doamna prefect. Sigur nu vine?
− Haideți că nu confirmăm agenda doamnei prefect astăzi.
− De ce, nu sunt informații publice? Dumneavoastră ar trebui să facilitați relația dintre presă și instituția pe care o reprezentați, iar în momentul acesta faceți fix opusul, îmi pare rău să vă spun.
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
Acrită de această observație, doamna Țipișcă s-a întors pe ușa de unde venise.
„Ați intrat pe furiș”
Un sfert de oră mai târziu, mi-a cerut din nou socoteală, de data asta ajutată de un paznic.
− Rugămintea mea este una sigură, a spus paznicul. Trebuie să înțelegeți omenește, să vă duceți jos și să fiți înregistrat. Ați intrat pe furiș.
− Nu am intrat pe furiș, m-am dus la paznicul de la ușă, l-am întrebat unde e biroul doamnei prefect, mi-a spus să merg la Registratură, iar de la Registratură m-a trimis la etajul 4, aici.
− Nu ați vorbit cu mine.
− De unde să știu că trebuie să vorbesc în mod special cu dumneavoastră?
− Ați vorbit cu celălalt băiat.
− Am vorbit cu cine era la ușă.
− Cu omul cu mustață, da?
− Da.
− Eu m-am identificat, mă cheamă Buică. Pe dumneavoastră Matei…
− Așa?
− V-ați înregistrat jos în caiet?
− Nu, m-a înregistrat doamna polițist de pe acest palier.
− Vă rog să mergeți jos să vă înregistrați.
„Caietul e numai pentru etajul 3”
Am mers la parter, unde, surpriză, am descoperit că paznicul respectiv nu avea legătură cu Prefectura:
− Vă rog să-l treceți pe dânsul, a spus paznicul care mă însoțise.
− Nu am eu nicio treabă, i-a răspuns colegul.
− Păi ai caietul aici.
− Caietul e numai pentru etajul 3. Îl trece doamna Sofica, de la 4, pe registru.
− M-a trecut deja, am zis eu.
− Eu trec numai ce-i la mine, la etajul 3, a insistat paznicul de la intrare.
I-am lăsat să discute care pe ce etaj are autoritate și m-am întors să o caut pe doamna Cliseru. Fără noroc, însă.
Am așteptat câteva ore, până s-a terminat programul de lucru, așa că am fost nevoit să plec.
„Gândim răspunsul, în sensul că-l documentăm”
A doua zi, am trimis întrebările pe mail, menționând că am nevoie de răspunsuri cât se poate de repede. Nu le-am primit nici până acum, la aproape o săptămână de la protest.
Telefonul Speranței Cliseru e tot închis. Așa că am sunat-o pe purtătoarea de cuvânt, Mariana Stancu-Țipișcă.
− Dacă aveți de adresat întrebări doamnei prefect, transmiteți solicitările dumneavoastră pe adresa de mail.
− Am trimis acest mail și am nevoie de informații.
− Verificăm. Pentru a vă furniza un răspuns documentat, am nevoie să faceți dumneavoastră o cerere. Vă rog frumos, aceasta este procedura.
− Procedura spune că purtătorul de cuvânt nu poate să răspundă la telefon?
− Rațiunea de a fi purtător de cuvânt este să informeze corect și să răspundă la întrebări. Potrivit procedurii interne, gândim răspunsul, în sensul că-l documentăm, și-n cel mai scurt timp posibil, pentru informarea dumneavoastră și a cetățenilor, vă transmitem răspunsul.
− Când îmi răspundeți la mail?
− În timpul prevăzut de lege, potrivit legii, și-n cel mai scurt timp posibil. Atunci când avem toate informațiile și putem să întocmim un răspuns documentat, tocmai pentru a veni în sprijinul informării corecte a cetățeanului. Vă mulțumesc pentru înțelegere, la revedere.
Mi-a închis telefonul în nas.
„Am fost la fața locului împreună tot timpul”
Până la acest moment, singurele declarații privind ordinul de evacuare semnat de prefectul Capitalei au venit din partea Jandarmeriei.
Potrivit maiorului Laurențiu Cazan, cel care a coordonat operațiunile din seara de 10 august, prefectul Speranța Cliseru a fost tot timpul în Piața Victoriei, împreună cu responsabilii de la Jandarmerie.
„Am discutat personal cu prefectul și i-am spus că, dacă lucrurile vor degenera, dacă nu reușim să avem un moment când tensiunea aceasta, când atacurile forțelor de ordine nu încetează, vom ajunge la restabilirea ordinii publice în zonă.
Dânsa a spus că este pregătită să intervenim pentru restabilirea ordinii publice, i-am adus în atenție acest lucru, am fost la fața locului împreună tot timpul, am văzut despre ce este vorba.
Și atunci pot să spun că s-a luat decizia pentru a avea un ordin de restabilire a ordinii publice. (…) Ce vă povestesc aici a fost în jurul orelor 20. Sunt documente operative, se poate verifica”, a declarat maiorul Laurențiu Cazan pentru postul Digi24.
Declarația maiorului Cazan o contrazice pe cea a lui Marius Militaru, purtător de cuvânt al Jandarmeriei Române. Acesta spusese, sâmbătă, că prefectul Capitalei a emis ordinul ca Jandarmeria să evacueze Piața Victoriei la ora 23.11 a zilei de 10 august.
Imagine de la instalarea Speranței Cliseru în funcția de prefect. Sursa foto: b.prefectura.mai.gov.ro
Cine este Speranța Cliseru
Constănțeancă de origine, Speranța Cliseru a absolvit Academia de Studii Economice din București în 1986, iar în 2002 a terminat un masterat la Universitatea Maritimă Constanța.
A fost manager comercial al unor firme din domeniul maritim din 1996 în 2001, apoi director al unui trust de presă (Cuget liber) din Constanța.
Din 2004 în 2011, a fost director executiv în Primăria Voluntari, care e condusă din 2000 de Florentin Pandele.
În 2012-2013 a fost consilier parlamentar al senatoarei Gabrielei Firea, iar în 2013-2014, prefect de Ilfov. Între 2016 și iunie 2018 a fost consilier al aceleiași Gabriela Firea, devenită între timp primar al Capitalei.
Potrivit CV-ului publicat pe site-ul Prefecturii, Speranța Cliseru urmează un master la Academia Națională de Informații, cu titlul „Intelligence competitiv pentru administrația publică”.
Avem nevoie de ajutorul tău!
Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this