Polonia: cea mai agresivă campanie electorală de la căderea comunismului. „Dezinformarea este pretutindeni”

Răzvan Filip

Reporter

Polonezii spun că au trăit cea mai dificilă, manipulată și polarizată campanie electorală din ultimii 30 de ani. Presa confiscată politic a contribuit din plin la asta: în funcție de agenda electorală, polonezilor le-au fost prezentate realități paralele.

Scena politică din Polonia a fost dominată în ultimii 8 ani de Partidul Lege și Justiție (acronimul din limba poloneză este PiS), un partid de dreapta care, de când este la putere, a impus asupra societății poloneze o agendă ultraconservatoare: anti-avort, anti-LGBT și, într-o oarecare măsură, anti-Uniunea Europeană. 

De cealaltă parte a baricadei politice se află fostul președinte al Consiliului European, Donald Tusk, și a sa Platformă Civică, un partid liberal, de centru-dreapta, care a condus Polonia între 2007 și 2015. Alegerile parlamentare de anul acesta au avut după doi ani de pandemie, doi ani de criză a migranților la granița cu Belarus și un an și jumătate de război ruso-ucrainean. 

În timp ce marile partide se acuză reciproc că sunt prea blânde cu imigranții din țările musulmane și de fraternizare cu Rusia, ambele sunt prinse din urmă de o nouă forță politică - Confederația, o formațiune de extremă dreapta care se opune atât programelor sociale implementate de PiS, cât și agendei (oarecum) liberale propuse de Platforma Civică. Mai mult, partidul este portavocea sentimentelor anti-ucrainene din societate, reușind să împingă inclusiv partidul de guvernare - unul dintre cei mai apropiați parteneri ai Ucrainei din timpul războiului - să adopte o retorică mai dură în privința livrării de armament. 

PressOne a stat de vorbă cu Katarzyna Bąkowicz, expertă în mass-media și comunicare în cadrul Universității de Științe Sociale și Umaniste din Varșovia (SWPS) și cercetătoare a Observatorului central-european al mass-mediei digitale. Am discutat despre peisajul politic polonez actual și despre felul în care partidele au denaturat adevărul în timpul campaniei pentru a câștiga alegători. 

Katarzyna Bąkowicz, expertă în mass-media și comunicare în cadrul Universității de Științe Sociale și Umaniste din Varșovia (SWPS) și cercetătoare a Observatorului central-european al mass-mediei digitale

PressOne: Care au fost subiectele principale de dezbatere din timpul aceste campanii electorale?

Katarzyna Bąkowicz: Mi-aș fi dorit să avem un subiect principal de dezbatere. Dar mai mult avem antagonism, polarizare și o luptă între liderii principalelor partide. Desigur, pot vorbi despre migranți, despre inflație, dar într-o campanie electorală ai nevoie de o viziune asupra țării tale, ai nevoie de argumente pentru anumite programe. Teoretic, fiecare partid are un program politic, dar nu este central în discursul public.

Este mai rău decât de obicei?

Câteva lucruri pe care ar trebui să le știi înainte să comanzi de pe Shein și Temu

Pe fundalul scumpirii costului vieții aproape peste tot în lume, cei doi giganți chinezi, Temu și Shein, au avut parte de o creștere masivă, datorată, în mare măsură, unor strategii agresive de preț. Însă în spatele prețurilor mici se ascund câteva detalii importante, pe care ar trebui să le știm cu toții înainte să comandăm.

Știri din cealaltă Românie. La Băile Tușnad, guvernul maghiar a donat autorităților locale o vidanjă, iar la Sibiu o directoare și-a pus aer condiționat în birou din banii pentru copii

Știri din cealaltă Românie e o revistă a presei locale concentrată pe comunități și viața lor reală, separată de ce se întâmplă la București sau chiar în marile orașe. Iată ce-am găsit săptămâna asta.

În ultimii 30 de ani, de când a picat comunismul și am început să construim o țară democratică, fiecare campanie electorală a fost și mai agresivă, și mai polarizată. Acum cred că este cel mai rău. Ne aflăm într-un moment dificil și important din istoria noastră: avem o criză a migrației, războiul din Ucraina, ne confruntăm cu inflația și schimbările climatice. Sunt multe lucruri la care trebuie să ne gândim. Și acum simt că există mai multe emoții negative decât de obicei, mai multă polarizare, mai multă dezinformare. 

La ce vă referiți când spuneți că există mai multă dezinformare decât de obicei?

Dezinformarea este pretutindeni în campania asta și se manifestă într-un mod foarte sofisticat. Politicienii și mass-media știu perfect care este adevărul și unde se află granița dintre minciună și realitate. Așa că dezinformează prin manipulări, adevăruri alternative. 

Cu refugiații ucraineni nu avem o problemă, pentru că este o națiune foarte similară, îi vedem ca pe frații noștri. Dar la granița cu Belarus vorbim despre refugiați din Africa, din țări arabe, despre persoane de culoare. Și asta e prima noastră problemă.

Așa că în media poloneză vei vedea, de exemplu, imagini cu migranți de la frontieră care sunt îmbrăcați în haine scumpe, care dețin smartphone-uri, ca apoi jurnaliști sau persoane publice să se întrebe, în mod retoric, despre cum au ajuns și ce caută ei aici. 

Ce partide obișnuiesc să pună problema în felul descris de dumneavoastră?

În discursul politic actual poți observa că există o „Polonia A” și o „Polonia B”. Iar diferențele între cele două se văd cel mai clar când vine vorba despre migrație, avort, Uniunea Europeană și colaborarea cu Germania.

Dar acum fiecare partid vorbește despre nevoia de a fi în siguranță și de a avea frontiere sigure. Nu există politicieni suficient de curajoși încât să spună „refugiații sunt bine bineveniți”. Ambele tabere încearcă să convingă publicul polonez că le pasă de siguranța țării. 

Nimeni nu propune însă soluții concrete. Problema e veche de doi ani, oamenii mor acolo. Premierul nostru merge la graniță, se uită în jur și zice „o, da, avem o problemă”. Și atât.

Cu refugiații ucraineni este mai ok, pentru că avem un sistem, nu unul perfect, dar putem reloca aceste persoane și putem gestiona situația. Plus că mulți ucraineni trăiesc aici de 20 de ani și nu avem o problemă cu ei. 

Donald Tusk, într-o vizită la București. Foto: Octav Ganea / Inquam Photos

În afara migrației, există alte subiecte majore care fac obiectul dezinformării? 

Acum se discută foarte mult și despre inflație, despre situația financiară a țării. În privința asta, cele mai mari lupte se dau pe programele sociale. Acum opt ani, guvernul a implementat un program, 500+, prin care familiile primesc 500 de zloți (110 euro) pentru fiecare copil. Și acum l-au schimbat la 800 de zloți (176 de euro). Este un program foarte controversat care polarizează societatea poloneză. Mulți spun că este o idee foarte bună, pentru că ajută oamenii săraci, dar altă parte a societății spune că asta înseamnă comunism, că nu putem da bani oamenilor și așa mai departe.

Cine se împotrivește acestui program? 

Este un partid radical de dreapta, partidul Confederația Libertate și Independență, care practică foarte mult discursul acesta anti-taxe, anti-ajutoare sociale. Este o organizație care îmbină libertarianismul cu naționalismul extrem, este și anti-LGBT, anti-Ucraina. Partidul Lege și Justiție, deși populist și de dreapta, are un discurs mai sofisticat, mai corect politic. De exemplu, liderii partidului nu vor spune „suntem anti-LGBT” în mod explicit. Vor spune că trebuie să protejăm familia tradițională, de exemplu. 

Sunt propagate și narațiuni false pe care le-am putea numi „pro-ruse”?

În general, în Polonia, avem un discurs anti-Rusia foarte pronunțat. Și anti-Germania. Nu văd o creștere a numărului de narațiuni pro-ruse, sunt la același nivel ca de obicei. Fermele de troli au fost mai active în timpul pandemiei și când a început războiul dintre Ucraina și Rusia, dar acum, în timpul campaniei electorale, discursul se concentrează mai mult pe situația internă. 

Cât de prezent a fost discursul anti-UE și anti-Germania în timpul acestei campanii?

În mod tradițional, partidul de guvernământ este anti-UE, anti-Germania, iar partidele de opoziție sunt pro-UE și pro-Germania. În Polonia, se pune foarte mult preț pe libertate, dar uneori pare că nu o înțelegem în profunzime, pentru că foarte des credem că libertatea înseamnă să nu respectăm reguli. 

Pentru că, în trecut, n-am fost stăpâni pe propria țară. Am fost sub control german și rusesc, apoi a venit comunismul. Și acum spunem că nu suntem liberi pentru există Uniunea Europeană, deci avem încă „un proprietar”.

Există voci din partidul de guvernământ care pledează pentru ieșirea Poloniei din Uniunea Europeană? 

Nu, doar partidul radical de dreapta despre care vorbeam, „Confederația”. Cei din partidul de guvernare spun că că Uniunea Europeană este rea și încearcă să ne ia libertatea, dar, pe de altă parte, că trebuie să rămânem în Uniunea Europeană, pentru că vrem să fim în siguranță și Uniunea este un fel de garanție a siguranței noastre. 

Am văzut că partidul de guvernare a făcut public un plan militar vechi de 12-13 ani care prevedea că, în cazul unei invazii rusești, armata se va retrage strategic din anumite zone ale Poloniei. Cum a fost instrumentată această scurgere de informații în contextul campaniei electorale?

Știu că partidul aflat la guvernare a folosit acest lucru ca pe o armă împotriva partidului de opoziție, împotriva Platformei Civice. Și în 2010, când a murit președintele în acel accident aviatic din Rusia, s-a instrumentat politic subiectul. Pentru că atunci prim-ministru era Donald Tusk, liderul opoziției de astăzi, iar Partidul Lege și Justiție a dat vina pe el, acuzându-l de legături cu Rusia. De asemenea, cu niște ani în urmă, s-a spus despre Tusk că avea un bunic în Wehrmacht, în armata nazistă (n.r. de fapt, a fost înrolat în armata germană preț de câteva luni, după ce a fost prizonier în lagăr). Pentru că, în general, e o problemă dacă ai legături cu germanii și rușii. 

În România, extrema dreaptă a crescut foarte mult și încă crește prin răspândirea de narațiuni false despre vaccinuri și alte subiecte. În Polonia cum este?

În timpul pandemiei, am avut un fenomen. L-am numit „infodemie”, deoarece a fost o situație în care era un haos informațional foarte mare, lumea nu știa ce este adevărat și ce nu, pentru că eram asaltați de știri false și de dezinformare. 

Dar cine răspândea aceste informații false?

Știu că a existat un moment în care fermele rusești de troli erau active, dar acum orice informație despre COVID care era dezinformare a fost anulată, ca să zic așa.

În mainstream media, însă, aceste narațiuni nu au avut prezență. Mass-media a luat o decizie de a nu discuta, de exemplu, despre activitățile anti-vaccinuri. În platourile televiziunilor erau invitați doctori, specialiști în medicină și alți experți, dar nu exista acea latură anti-vaccinuri. Instituțiile media au hotărât să nu le ofere o platformă. Cred că a fost o decizie bună și am trecut cu brio acest examen. 

Cum s-au comportat televiziunile în timpul campaniei electorale?
Când vorbim despre mass-media, ne referim la un ecosistem foarte mare. Dar rolul principal în construirea discursului public îl are televiziunea. Și avem trei televiziuni principale. Televiziunea publică este mai mult de partea guvernului, apoi există TVN, care este mai degrabă de partea opoziției, iar în final avem Polsat, care este undeva la mijloc. Știi din start de ce narațiuni vei da pe fiecare televiziune și nu doar în timpul campaniilor electorale, e un lucru care se întâmplă de opt ani.

Este un proiect finanțat doar de ascultători. 

Deci nu este chiar ca în Ungaria lui Viktor Orban, unde Fidesz controlează astăzi mare parte din mass-media. 

Da, este mai echilibrat. Desigur, media publică constituie o mare parte din întregul sistem. Dacă îmi amintesc bine, 60 sau 65% din întreaga mass-media din Polonia se află în mâinile polonezilor. Sunt și canale private mari, deținute de mari corporații, din punctul ăsta de vedere peisajul media este destul de divers și de internațional. Dar nu putem spune că este o presă independentă, pentru că în fiecare instituție ai o influență, uneori este guvernul, alteori sunt companiile private.

Și cât de evident este partizanatul pro-guvernamental de la televiziunea publică?

De opt ani există această memă că discursul televiziunii publice seamănă foarte mult cu ce vezi în China sau în Coreea de Nord. Uneori vezi o realitate complet diferită, pornind de la aceleași fapte ca restul lumii. Asta este periculos, că vezi aceleași fapte, dar într-un context complet diferit.

Și dacă îmi amintesc bine, 20% au probleme cu conectarea la internet.

Unde trăiesc acești 40%, despre ce fel de oameni vorbim?

Este vorba despre orașe mici și sate unde nu există infrastructura necesară. Dacă dorești să ai televiziune prin cablu, trebuie să o achiziționezi privat, să cumperi un satelit și așa mai departe. Dacă locuiești în orașe mari precum Varșovia, Cracovia, Gdańsk sau altele, este normal să ai televiziune prin cablu, deoarece ai mulți utilizatori. 

Mulți specialiști arată că partidul de guvernământ este mai popular în orașele mici și în sate, deci chiar în locurile unde există această problemă. Sunt cam aceleași zone în care a dispărut și transportul public. Deci unde oamenii nu au transport public, nu au televiziune prin cablu, foarte des există sărăcie. Și ei sunt cei care, de regulă, votează cu partidul de guvernare. Nu are legătură cu inteligența lor sau cu ce școli au terminat, ci cu mediul în care sunt nevoiți să trăiască.

Și ce face partidul de guvernare pentru ei?

Știi ce este interesant? Mai nimic. Au primit bani prin programul social 500+, acum 800+. Și atât. Nimic în legătură cu transportul în comun, de exemplu.