Pojarul statului. În focar de rujeolă, copiii sunt daţi cu răchie şi îmbrăcaţi în roşu

Strada Viitorul se desprinde din artera principală ca o tulpină îngustă, badijonată cu un strat proaspăt de piatră măcinată, pe care copiii calcă nesiguri și uimiți – e prima dată când pământul pe care se joacă a fost împodobit astfel.

Aproape toți au avut rujeolă. Acestei statistici ad-hoc i se adaugă, în ultimul an, și un copil mort din aceeaşi cauză.

Suntem în cartierul Măgura din oraşul bănăţean Bocșa. În 2016, aici a izbucnit epidemia de rujeolă din județul Caraș-Severin. Care continuă și astăzi, nederanjată de nimeni.

Cartierul Măgura din Bocșa, Caraș-Severin, anul 2017.

La finalul lunii martie a acestui an, Organizația Mondială a Sănătății declara România ca fiind cel mai mare focar de rujeolă din Europa.

În acelaşi timp, Direcțiile de Sănătate Publică arătau cu degetul spre Ministerul Sănătății, incapabil să trimită în ţară miile de doze de vaccin ROR necesare şi cerute.

Am mers la Bocșa ca să aflăm cum arată o comunitate care devine focar de rujeolă, în ce condiții trăiesc oamenii și dacă epidemia din ultima perioadă are ca sursă campania anti-vaccinare de pe diverse canale media.

Am descoperit o sărăcie cruntă, peste care se adaugă, în straturi groase, lipsa de educație, nepăsarea administraţiei locale și un fel de banalizare a răului. E un domino de eșecuri ale instituțiilor publice care au în centrul activităţii lor tocmai protejarea unor astfel de oameni.

În ciuda programelor naționale, a raportărilor, a statisticilor și a declarațiilor politice, în comunităţile sărace din România continuă să se moară de la o îmbolnăvire de pojar, o boală a copilăriei pe care, într-un oraş civilizat, părinţii o tratează cu zâmbete şi cântecele despre bubiţe.

Administratoarea pensiunii la care oprim în Bocșa cască ochii mari când o întrebăm cum să ajungem în Măgura. "Acolo?!"

Acolo.

Ne spune mândră că n-a mai călcat prin cartierul ăla de ani de zile, fiindcă oamenii nu-și spală hainele, doar le înlocuiesc cu altele, primite. Şi îşi aruncă gunoiul direct pe geam, lângă râu.

Cu imaginea asta în minte, ajungem în Măgura − o comunitate de romi lipită de oraşul Bocșa. Are un drum principal, de asfalt, de la care se răsfiră străduțe de pământ unde copiii se joacă desculți printre balegi, câini vagabonzi, găini, vite şi cai.

În apropierea serii, ulițele forfotesc de viață.

Pe drumul-tulpină trec cârduri-cârduri cu bicicletele. Vreo cinci băieți de 10-11 ani ne fac o demonstrație cu kendame, în schimbul unor caramele. "Costă 95 de lei, doamna, și se iau de la mall de la Reșița!"

La cotitură, pe străduțele de pământ, mizeria vine spre noi din toate părțile, sub formă de culori, mirosuri și o peliculă subțire de pământ care se depune în gât.

De dimineață, ar urma să ne întâlnim cu primarul din Bocșa, așa că-mi fac o listă de întrebări, cu ochii la casele din Măgura și copiii ei desculți care se joacă printre gunoaie.

Primul anunț care te întâmpină pe site-ul Primăriei Bocșa se referă la un program de sterilizat câini şi pisici.

În biografia sa online, primarul Eugen Cismăneanțu, PMP-ist aflat la al doilea mandat, și-a trecut atribuții care mai de care mai serioase: "Asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor" sau "Ia măsuri pentru prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență".

Eugen Cismăneanțu. Foto: Facebook

L-am contactat la începutul săptămânii, pentru a stabili o întâlnire.

A acceptat, la telefon, dar nu înainte de a ne cere imperios, așa, cam ca un baronaș local, numele angajatului de la Direcția de Sănătate Publică din Caraș-Severin care a afirmat că la Bocșa ar fi fost cazuri de rujeolă.

Apoi, pătruns de importanța atribuțiilor sale, a intrat în concediu fix în ziua în care stabiliserăm că ne vom întâlni.

L-a lăsat în locul său pe viceprimarul pesedist Olimpiu Brie, un tip relativ tânăr care, între două ţigări fumate în biroul său, ne explică de ce nu are cum să ne dea informaţii despre îmbolnăvirile din cartierul Măgura. Fiindcă, ce să vezi, nu e medic de specialitate și nu poate spune, astfel, nimic.

Câte cazuri au fost înregistrate?

De ce a izbucnit acolo epidemia?

Sunt vaccinaţi copiii din Măgura?

Ce măsuri a adoptat administrația locală în ceea ce privește focarul de rujeolă?

La fiecare dintre aceste întrebări, viceprimarul Brie reia, ca pe o mantră, lipsa studiilor medicale și, deci, imposibilitatea de a ne răspunde ceva relevant.

La solicitarea noastră, ne trimite la șefa asistenței sociale din oraş.

În fața Primăriei din Bocșa, un soldat de piatră scoate cuiul unei grenade...

Pe drumul către Serviciul Social, șoferul viceprimarului explică sec:

Ei, doamnă, de ce fac copiii rujeolă?! Ați văzut ce e acolo?! Nu are condiții, nu se spală, e mizerie...

Curios, nici el nu are studii medicale.

La asistența socială, ca-ntr-o secvenţă intrată în buclă, şefa serviciului, Emanuela Iovanov, ne primește cu un sictir demn de un secretar de stat.

Aroganța senină din vocea ei spune ceva şi despre felul în care, de vreo 10 ani, presa locală nu mai contează în România. După insistențe, Iovanov admite că la Măgura ar fi fost un caz de rujeolă. Un singur caz.

Apoi se răzgândeşte. Spune că ar putea fi mai multe, dar ea – ați ghicit − nu e doctor și nu are de unde să știe. N-ar fi mai bine să ne adresăm unui medic?

Cerem date despre școlarizarea copiilor din cartierul Măgura. Ne răspunde iritată că nu vede ce legătură are școlarizarea cu rujeola.

Apoi decide că, în fond, nici măcar nu e obligată să ne dea informații. Ne invită să revenim în săptămâna următoare, să poată centraliza anchetele sociale.

Până atunci, nicio informație nu pleacă din Primărie fără acordul primarului. Care, azi, e în concediu.

Nimic despre romi

În 2017, primăria din Bocșa are un buget de peste 25 de milioane de lei, dintre care circa 7 milioane au fost alocate pentru capitolul Investiții.

La recensământul din 2011, 573 dintre cei aproape 17.000 de locuitori s-au declarat de etnie romă.

În Strategia de Dezvoltare a orașului, un document stufos și împănat cu statistici, nu există nici măcar un paragraf despre comunitatea de romi din Bocșa.

Cartierul Măgura din Bocșa, Caraș-Severin, anul 2017.

Ne întoarcem în cartierul Măgura, de data asta pe o vreme mohorâtă. Urcăm pe strada Viitorul, și, încă de la prima casă, o femeie dublează din start statistica oferită de Primărie: are doi copii, și amândoi au făcut rujeolă în ultimul an.

Ancuța Vasile are 22 de ani, stă la poartă și, din vreme în vreme, mută un băiețel de pe un umăr pe celălalt. Cu cel mare, de 4 ani, a stat o lună în Spitalul de Boli Infecțioase de la Reșița, din cauza rujeolei.

Copilul a fost și în comă. "A făcut confuzie de-aia...", zice mama lui.

Ambii copii ai Ancuței Vasile (în stânga) au făcut rujeolă. Niciunul n-a fost vaccinat vreodată.

Ancuţa l-a tratat cum a știut – după metoda învățată de la femei din cartier.

"Am încălzit răchie, i-am dat cu răchie. Și trăbuia învălit în roșu. După aie, ne-am dus cu el la spital, colo sus, la Reșița, la Boli Infecțioase. Acolo o stat până i-o trecut!"

Reporter: Dar învelitul ăsta în roșu ajută?

- Da. Îl învălești cu roșu, și cu răchie. Ardea, mai puneam apă...

Mama sa, care are 49 de ani, stă și ea la poartă cu o vecină: "La nora mea, amândoi o avut. O fost cu toți la Reșița".

Urmează acest dialog:

- Și doctorul v-a spus ceva, cum să-i ajutați să nu se mai îmbolnăvească?

- Nu ne-o spus nimică. O fost boală de-aia... Și acuma este, sus la casă este, și la Valea o făcut aseară un copil.

- De la Primărie ne-au spus că n-ați avut decât un caz în cartier.

- Un caz! Să le vină acru! Două cazuri, să le vină acru! O grămadă, doamnă, toată strada Viitorul! Uitați la poarta aia, de-acolo ies șapte odată! O avut și deces, ia, fratele ei!

Arată către o fată de vreo 9-10 ani cu codițe lungi și lipicioase. Fata nu înțelege ce i se spune.

- Ați avut pojar de-ăla!, îi explică, și fata aprobă din cap. Că cine caută de noi... Nimea-n lume nici nu-ntreabă. Acuma ați venit dumneavoastră. Nu vine să ne întrebe, numa' la votat vine. Nici alocație dublă, nici nimic. Cât e dă beteag, nu i-a dat! Iasă alea pă el, vânățăște, să sparge... Ăstalalt a făcut confuzie, ăstalalt de 4 ani...

*

Băiatul de 4 ani nu vorbește. Se uită în gura întunecată a aparatului foto și se sperie. N-a fost niciodată vaccinat, dar are o mulţime de internări.

"Tăt același tratament le dă, sirop d-ăla care-i mama cu copilul pe el, argint de ăla... vai și-amar de noi. N-au niciun efect, nimic n-are", adaugă mama lui, cu resemnare.

Cum se aude vorba despre pojar, un pâlc de femei își iau copiii în brațe și se lipesc de grup, ascultând și completând.

Una dintre femei ni-l arată pe băiatul ei. La 3 ani și 2 luni, nici el nu are vreun vaccin făcut vreodată. S-a îmbolnăvit de pojar înainte de ziua lui, iar medicul de familie a aflat abia după:

"Am fost io să-i spun că are pojar. Dacă meream la spital, murea copilu' de la ce-i făcea doctorul. Noi am fost la urgență cu el în seara aia, nu știam că avea pojar.

Și la urgență o vrut să mi-l interneze, da' nu știam că are pojar, mi-o zis că-l internează că are mult roșu-n gât. Și i-am zis: «Domnu' doctor, io nu internez copilu', că n-o mai fost niciodată în spital».

Și avea pe spate niște bubuluțe, da' mi-o zis − «Stai liniștită, noi n-avem de un' să știm că e pojar». Când am ajuns seara acasă, deja copilul avea febră mare dă tot, patruzeci avea copilu'..."

Reporter: Și i-ați dat medicamente, aveați cu ce să-l tratați?

- Normal! I-am dat cu răchie, cum să spune aicia, pă la noi. I-am dat supozitoare, i-am băgat! Și dup-aia am fost la medic și-am luat o trimitere, și-am fost la pediatru la Reșița, i-a făcut raze, l-am dus la ORL, tot i-o făcut. Mi-o dat un sirop, nu mai țin minte, îl am și-acasă...

Copilul pe care-l ţine în brațe nu a fost vaccinat niciodată. La fel ca toţi ceilalți.

"Mi-o fost frică, doamnă, că s-o fost copii care o rămas paralizați din cauza la vaccin. Și atunci eu, ca oricare mamă care știe să îngrijească copilu', nu vreau să aibă copilu' nimic. Nu i-am făcut niciun vaccin la copil până în prezent".

*

La poarta Ancuței Vasile e deja vânzoleală, femei de toate vârstele care spun ce știu. Au murit copii?

"Dă la pojar? Da, o murit! Pă Vale o murit, avea pojar și l-o trimis la Timișoara și o murit copilu'. Avea un an și 7 luni și-o murit. Da' ăia n-o fost în stare să aibe grijă de copil, să-i dea ce trebuie să dea pe el.

Io am avut noroc, c-am știut să mă descurc. Trebuie căldură la copii... nu orice copil scapă dă la pojar. Dacă lași în voia sorții copiii, îți moare copiii din cauza lu' pojar. Păi ce să zic, aproape toți, toată Măgura o avut pojar!"

O femeie foarte timidă şopteşte şi ea: "A' meu, Matei cel mic, acuma are 9 luni, da' nici n-o făcut 6 săptămâni și-o avut pojar! Al mare, al de 4 ani, o luat după două luni...".

Nici copiii ei n-au fost imunizaţi împotriva vreunei boli.

Soluția? Îmbrăcați în roșu și dați cu răchie. De altfel, cel mai trist lucru pe care l-am aflat la Măgura este că femeile nu știu să descrie boala şi nici de ce e bun vaccinul: pur şi simplu, nu cunosc sensul unor cuvinte.

*

Unele mame şi-ar duce copiii la vaccinat, dar nu au medic de familie. Dar nici acelea care s-au înscris pe vreo listă nu sunt chemate pentru această procedură.

Nu e vina lor: de la începutul anului și până la mijlocul lunii mai, deci de 4 luni și jumătate, în plină epidemie de rujeolă, Ministerul Sănătății nu a fost în stare să transmită în Caraș-Severin nici măcar o singură doză de ROR, vaccinul care imunizează în fața rujeolei, oreionului și rubeolei.

ROR se administrează prima dată la vârsta de 9 luni.

Iar dacă dozele ar ajunge în judeţ, copiii din Măgura ar fi, probabil, ultimii la rând. Altfel nu se explică cum ajung la 5-6 ani fără niciun vaccin făcut.

Pavajul de pe stradă − ne spune una din femei − a fost pus foarte recent. "Alaltăieri, să și-o pună pă uăchi piatră!". Deci, a doua zi după ce îl anunţasem pe primarul Cismăneanţu că vom veni la Bocșa.

La intrarea în cartier, copiii din Măgura au o școală construită special pentru ei. Nu intră în contact cu alți elevi.

Iar dacă se duc în oraş, pe străzi își văd vecinii măturând gunoaiele.

La plecare, o mamă din Măgura strigă după noi, arătând piatra tasată peste pământul de pe uliţă:

"Fă poză la asta, zi că-i betonată! Drumuri dă aștea, copiii bolnavi... Nimenea-n lume nu vine aicea. Nu ni-s băgați în samă de nime! Dacă n-ai să dai..."

Epidemia din judeţul Caraş-Severin a pornit din Măgura

Un raport publicat săptămâna trecută de Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile certifică: județul Caraș-Severin este pe locul 2 în ţară ca număr al cazurilor de rujeolă confirmate (1044) și pe locul 4 ca număr de decese provocate de această boală – trei.

Potrivit Direcției de Sănătate Publică din Caraș-Severin, epidemia din judeţ a pornit de la un focar apărut în Măgura, în septembrie 2016, cu 26 de cazuri confirmate și 20 probabile.

Din septembrie 2016 până în ianuarie 2017 au fost confirmați doi morți: ambii sub 2 ani.

Focare de rujeolă în comunități de romi s-au mai înregistrat la granița dintre județele Cluj şi Bistrița-Năsăud, precum şi în localităţi din Alba şi Mureș.

*

Ironic, exact în 12 mai, când ne aflam la Măgura, ministrul Sănătății, Florian Bodog, anunța victorios că va trimite în țară peste 10.000 de doze de ROR. Numai în Caraș-Severin, necesarul de la finalul lui 2016 depășea 5000 de doze.

Ministrul a mai spus că a semnat un contract pentru achiziția altor 109.000 de doze de ROR.

Și, ca să rezolve problema o dată pentru totdeauna, Bodog a anunțat și formarea unui task force care să se ocupe de aprovizionarea cu vaccinuri.

Va fi o nouă structură în care vor fi cooptaţi angajați din sistemul public şi care se va adăuga șirului de miniştri, secretari de stat, directori de direcţii judeţene, primari, viceprimari, şefi de servicii descentralizate și medici de familie, toţi, până la unul, vinovaţi pentru copiii care riscă să moară, îmbrăcaţi în roşu şi daţi cu răchie, undeva, pe o stradă abia pietruită de la intrarea în Banatul istoric.

Grup statuar din Bocșa, Caraș Severin.