Pentru cei mai buni dintre cei buni, succesul are întotdeauna un preț

Alex Enăşescu

Redactor

Nu știu de unde mi se trage, dar în ultima vreme sunt fascinat de documentarele gastronomice. Poate fiindcă bucătarii buni sunt genul de oameni pentru care nu „merge și așa”, chiar dacă în joc e doar un aluat de plăcintă sau un piure de mazăre.

Capodopera genului este documentarul Jiro Dreams of Sushi, care prezintă un maestru japonez al gătitului de sushi. De-a lungul vieții sale, Jiro Ono, în vârstă de 85 de ani, a muncit pe brânci pentru a-și desăvârși meșteșugul.

La un moment dat, în prima parte a filmului, maestrul își amintește că, atunci când era tânăr, pleca de acasă la 5 și se întorcea la 10 seara, astfel încât nu apuca să-și vadă copiii. Într-una din rarele duminici când a rămas acasă, unul dintre copii i-a spus mamei că a găsit un străin care doarme în casă.

Această scenă arată care poate fi prețul succesului într-un domeniu atât de competitiv.

Seria Chef’s Table, produsă pentru Netflix de regizorul documentarului Jiro Dreams of Sushi, pune și mai mult în evidență compromisurile dure făcute de bucătari.

Fiecare episod este portretul unui chef care conduce unul dintre cele mai bune 50 de restaurante din lume. Ce au în comun oamenii ăștia, pe lângă pasiune, creativitate și dexteritate, este o ambiție intensă.

Fie că sunt bărbați sau femei, francezi, ruși sau indieni, toți bucătarii de elită au ceva de demonstrat. Ei vorbesc despre gătit ca despre o obsesie, o nevoie viscerală de a se impune la cel mai înalt nivel.

Singurul care face excepție este bucătarul neo-zeelandez Ben Shewry, care și-a dat seama că sunt lucruri mai importante în viață decât stelele Michelin:

„Eram super-ambițios, voiam să fiu faimos și să câștig premii. Îți spui ție însuți: «Voi face tot ce-mi stă în putere ca să fiu cineva». Parcă eram turbat, voiam să realizez atât de multe. (…)

Dacă ești un tip foarte ambițios și vrei să realizezi multe, la un moment dat riști să faci rău multor oameni. Restaurantul devine viața ta. Nu este o slujbă normală, de 8 ore pe zi. E o slujbă de 24 de ore pe zi.

Copiii au nevoie de sprijin, de prezența părinților lor. Iar eu nu le-am fost alături în primii ani de viață. Și mă doare să spun asta.

Cea mai mare teamă a candidaților la Cotroceni. 3 lucruri pe care ar trebui să le înțeleagă viitorul președinte al României despre droguri

Candidații la președinție se feresc să abordeze cu adevărat problema drogurilor și se ascund în spatele unor răspunsuri vagi, deși susțin că înțeleg problema cu care se confruntă România.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Când eram acasă, eram ca un zombie. Stăteam cu copiii, ei vorbeau cu mine, dar nu-i auzeam. Mă îndepărtasem de soția mea. Îmi uram munca, ceea ce nu mi se mai întâmplase.

Îți dai seama că e ceva în neregulă cu viața ta. Și începi să reflectezi, să te întrebi dacă merită. «Chiar merită tot ceea ce fac?»

Când eram mai tânăr, eram foarte interesat să ajung pe culmile succesului, să câștig multe premii, să fiu recunoscut de colegii mei de breaslă.

Pe măsură ce îmbătrânești, îți dai seama că lucrurile care contează cu adevărat sunt prietenii și familia. Pentru ei nu e important dacă restaurantul meu e pe locul 33 în lume sau nu. Lor nu le pasă decât că sunt un om cumsecade și că-mi tratez cu respect copiii, soția, familia și prietenii”.

*

Oricine vrea să exceleze în meseria sa este pus în fața acestei alegeri. Într-un articol mai vechi din New Yorker, autorul american David Sedaris scrie despre teoria celor patru ochiuri de aragaz.

Imaginați-vă viața ca pe un aragaz simbolic cu patru ochiuri − familia, prietenii, sănătatea și munca.

Potrivit acestei teorii, pentru a avea succes trebuie să oprești unul dintre ochiuri, iar pentru a izbândi la cel mai înalt nivel vei fi nevoit să oprești două dintre cele patru ochiuri.

Într-o cultură ca a noastră, care fetișizează succesul profesional, este important să recunoaștem că „devotamentul perpetuu față de ceea ce un om numește afacerea sa poate fi susținut doar prin neglijarea perpetuă a multor alte lucruri”, așa cum observa scriitorul Robert Louis Stevenson.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€