Pelicam pentru animale bolnave

Daniel Iftene

Redactor

„Eating Animals” / „Mâncăm animale” (2018). Regia: Christopher Dillon Quinn; Scenariul: Christopher Dillon Quinn și Jonathan Safran Foer; Narator: Natalie Portman. Premiul pentru cel mai bun documentar din partea Asociației presei pentru mediu, 2019.

„When Lambs Become Lions” / „Când mieii devin lei” (2018). Regia: Jon Kasbe. Premiul pentru cel mai bun montaj de film documentar la Tribeca Film Festival 2019; Nominalizat pentru cel mai bun film documentar la Camerimage și Zurich.

Dacă te frământă ceea ce se întâmplă cu lumea din jurul tău, felul în care am transformat viața pe Pământ și soluțiile de a cârpi sau de a ține barca pe linia de plutire, cu siguranță „Pelicam – Festivalul de film despre mediu și oameni” de la Tulcea e locul în care, dacă poți, ar trebui să fii în perioada 20-23 iunie. Un program plin de filme, workshopuri și dezbateri care culminează cu selecțiile dintre cele trei categorii, „Lungmetraj”, „Black Sea Docs” și „Fresh Perspectives”, din care vă recomandăm cel puțin două producții despre relația maladivă pe care omul și-a construit-o cu celelalte specii animale.

Când își punea pe hârtie celebrul „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii”, Yuval Noah Harari plasa animalele domesticite de „o maimuță purtătoare de bici” în categoria celor mai mari perdanți ai Revoluției agricole. Succesul lor evolutiv, măsurat prin numărul impresionant de exemplare, e o glumă în raport cu „suferința individuală” la care sunt supuse miliardele de ființe care ne asigură confortul și ne gâdilă zilnic papilele gustative.

„Mâncăm animale”, documentarul realizat de Christopher Dillon Quinn după cel de-al treilea volum, dar primul nonficțional, al scriitorului american Jonathan Safran Foer („Totul este iluminat”, „Extrem de tare și incredibil de aproape”), propune o variantă moderată de lobby pentru înlocuirea, treptată, a exploatării industriale a animalelor cu forme etice de creștere și consum și, de ce nu, așa cum a făcut-o Foer însuși, cu renunțarea completă la consumul de carne sau de produse de origine animală.

Narat și co-produs de actrița Natalie Portman, filmul încearcă să traducă pe înțelesul tuturor atât istoria cu rădăcini într-un accident rizibil și dominația economică actuală a creșterii și valorificării industrializate a animalelor.

Cu toate că documentarul ar fi putut fi un spectacol macabru de la un capăt la celălalt, dacă e să luăm în calcul tot ce au reușit activiștii din această zonă să înregistreze în ultimele decenii în legătură cu relele tratamente aplicate animalelor, realizatorii izolează oroarea doar în câteva momente și se concentrează spre o formă investigativă care să conducă spre posibilele soluții.

Bineînțeles, nu lipsesc nici imaginile animalelor îmbolnăvite voit de om pentru a li se crește randamentul economic, nici plasarea clară a acestei forme de creștere a animalelor printre cele mai mari amenințări asupra mediului în acest moment. Totuși, poveștile micilor fermieri sau activiștilor care încearcă să schimbe regulile jocului, câteodată chiar cu riscul propriilor instabilități financiare sau emoționale, ies la suprafață la final, din nevoia explicită a realizatorilor de a pune degetul nu pe rană, ci pe soluție.

Dacă în cazul exploatării industriale a animalelor, rezolvările, chiar dacă radicale, par evidente, mult mai confuză e lumea braconajului în țările lumii a treia, care face subiectul unui documentar de neratat în selecția Pelicam din acest an. „Când mieii devin lei” arată cinematografic atât de bine, cu un decupaj precis și o imagine impecabilă, încât nu poți să nu te întrebi, pe anumite porțiuni, dacă regizorul și directorul de imagine Jon Kasbe, aflat la primul lungmetraj pe care îl semnează singur, nu a depășit granițele documentarului.

Un braconier care trăiește din vânzarea fildeșului elefanților, un ranger care apără animalele de cei care le vor moarte și un vânător cu săgeți otrăvite care răpune pachidermele se întâlnesc în peisajul sărac al Kenyei și ajung să-și pună la îndoială propriile trasee. Spre binele unui film care exploatează o suită de relații, inclusiv familiale, care-l fac pe Kasbe posibil unul dintre cei mai „norocoși” documentariști de pe Pământ, autorul alege calea observaționalului, intervenind doar cu epilogul care prelungește soarta acestui trio de western spaghetti dincolo de investigația filmică propriu-zisă.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Ce faci în ultimul weekend înainte de Crăciun în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne

Târguri de Crăciun în București, târg de designeri în Cluj-Napoca, Seri de TraIARNĂ în Timișoara și concert de colinde în Iași. Tu ce faci în weekend?

Cei trei ani de filmări i-au oferit regizorului posibilitatea de a prezenta braconajul nu din perspectiva victimelor, nici din cea a protectorilor lor, ci din cea a braconierilor, a celor care au moștenit cultural practica uciderii animalelor sălbatice, pe care au integrat-o apoi drept componentă esențială a existenței lor cotidiene.

Chiar și în ciuda finalului său, „Când mieii devin lei” nu e nici pe departe tipicul documentar despre distrugerile provocate de braconaj, ci te surprinde prin atenția etnografică pe care o acordă unei grupări de regulă brusc vitriolate.

On/Off-screen

→  Spre deosebire de Steven Spielberg care mai împunge dintr-un colț de T-Rex industria platformelor online, Martin Scorsese o îmbrățișează bine, atunci când poate.

„Rolling Thunder Revue: A Bob Dylan Story by Martin Scorsese”, cel mai recent film al său, lansat pentru Neflix zilele acestea, e un omagiu nostalgic atât marelui interpret și poet american, cât și formelor de libertate ale generației ’60-’70. Cu ajutorul interviurilor cu cei care se mai află încă în viață și a imaginilor de arhivă, regizorul american repune în picioare unul dintre cele mai interesante turnee ale lui Dylan, alături de Joan Baez, Allen Ginsberg, Patti Smith, Scarlet Rivera sau Joni Mitchell și care s-a suprapus peste împlinirea a 200 de ani de la crearea Statelor Unite.

Poate că, în ceea ce-l privește pe Dylan, mulți mai păstrează încă viu portretul pe care D.A. Pennebaker i-l făcea în „Don’t look back” (1967), după ce-l urmărise în timpul turneului din Anglia. Totuși, și versiunea lui Scorsese, care are intuiția de a păstra integral o parte dintre momentele live ale artistului, e aproape la fel de seducătoare, deși mult mai cuminte și puțin mai stângace.

→ După cei câțiva pași în spate pe care i-a făcut post-„Boyhood”, succesul internațional din 2014, Richard Linklater va reveni spre sfârșitul verii cu „Unde ai plecat, Bernadette?” / „Where’d You Go, Bernadette?”, o comedie aparent misterioasă, cu Cate Blanchett, Billy Crudup și Laurence Fishburne. Pelicula e adaptarea romanului cu același titlu al Mariei Semple, inclus de „The Guardian” pe lista celor mai interesante „10 mame pe fugă” / „Top 10 runaway mothers in fiction”.

→ De la Cannes pe Amazon. Danezul Nicolas Winding Refn („Drive”, „Only God Forgives”) a lansat săptămâna aceasta cel mai nou film al său, mini-seria „Too Old To Die Young”, producție pe care regizorul a prezentat-o, într-o variantă mai scurtă, și la Cannes, însă în afara competiției, din cauza restricțiilor impuse de francezi filmelor care nu sunt lansate în cinema.

13 ore de mister și violență trase în neonul caracteristic lui Refn, în jurul unui detectiv care se scufundă într-un pandemoniu al crimei organizate.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€