Pe urmele bisericilor de lemn din România

Ciprian Plăiașu

Azi voi încerca să îți spun o istorie în care vei descoperi cum un edict al regelui Ladislau Cumanul a făcut ca în Transilvania să fie construite nenumărate biserici de lemn de o valoare culturală inestimabilă.

Patrimoniul nostru cultural, care cuprinde peste 1.400 de biserici de lemn construite înainte de 1918, include cutuma mutării acestora odată cu mutarea vetrei satului, sau chiar practica vânzării lor de la o comunitate către alta în regiunea Olteniei. 

Ruta bisericilor 

Cel mai nou proiect de turism cultural local, România Atractivă, are în cadrul celor 12 rute propuse turiștilor și pe cea denumită Ruta bisericilor de lemn din România. 

Cei mai mulți dintre noi, atunci când spunem „biserică de lemn” închidem ochii și ne imaginăm adesea o biserică maramureșeană cu turla clopotniței zveltă ca o săgeată, gata să străpungă cerul, cu un acoperiș țuguiat asemeni caselor de munte și poate cu un mic cerdac. Această reprezentare mentală se suprapune perfect pe oricare dintre bisericile de lemn din: Budești Josani, Desești, Bârsana, Poienile Izei, Ieud, Șurdești, Plopiș sau Rogoz.

Cele 8 menționate fac parte din 1999 din Patrimoniul Mondial UNESCO și pun România într-o companie selectă. Totuși, ele reprezintă, în sensul cel mai bun al cuvântului, vârful aisbergului.

Ceea ce este cel mai interesant este faptul că ele sunt distribuite cumva uniform, deși aparent cifrele nu par să spună același lucru: 650 de biserici de lemn în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș; aproximativ 500 în Muntenia, Oltenia și Dobrogea; și doar 300 în Moldova. Numărul din Moldova pare mic, dar Moldova istorică include și Bucovina de Nord, Basarabia, Buceagul și ținutul Herța. Lucrările de documentare de la începutul secolului XX ale lui Ion Halippa, reluate mai târziu de episcopul de Hotin în 1920, indică existența a peste 700 de biserici de lemn, între care 185 îndeplineau criteriile de includere în patrimoniul național românesc. Câte au mai rămas azi, aceasta este o altă poveste.

Biserica de lemn Sfântul Ioan Botezătorul, Bărbălătești, jud. Argeș

Bisericile de lemn din România formează un grup numeros, unitar și distinct în patrimoniul cultural și istoric al umanității. Până la începutul secolului XX românii au creat și s-au manifestat preponderent într-o civilizație a lemnului, de o bogăție, o varietate și un rafinament remarcabil, în care bisericile de lemn au atins vârful lor maxim de expresie. Este o moștenire ancestrală care, spun specialiștii, urcă până la daco-geți. Dincolo de limbă, această manifestare artistică și meșteșugărească în lemn este o altă notă a unității românești. 

Biserica Adormirea Maicii Domnului, Lăpugiu de Jos, jud. Hunedoara

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Moș Gerilă vine cu racheta. Cum au furat comuniștii Crăciunul?

O săptămână am așteptat, m-am tot sucit, iar nopțile am visat la seara de Crăciun pe care urma să o petrecem la familia G. Am repetat în minte poezia de George Coșbuc, fiindcă părinții băgaseră spaima în mine că dacă nu o spui frumos, "ca pe apă", sacul Moșului rămâne ferecat.

Pentru a clarifica acest concept, voi oferi câteva exemple: dacă în zonele montane și în cele ale dealurilor subcarpatice înalte lemnul este o materie primă ușor de găsit și de prelucrat, în Dobrogea, unde clima este mult mai aridă, comunitățile românești au construit biserici de lemn în paiantă (gard de nuiele, bulgărit cu pământ și întărit din loc în loc cu stâlpi de lemn) și cu acoperiș de stuf sau olane. Aceeași tehnică se întâlnește în multe zone colinare de pe tot cuprinsul țării.

Un alt aspect este cel istoric. În Transilvania, începând cu anul 1279, regele Ladislau Cumanul legiferează ca pe întreg teritoriul Regatului Maghiar să fie interzisă construirea bisericilor de zid în rit răsăritean (ortodox). Astfel, cu excepția câtorva biserici de piatră din Hațeg ridicate anterior acestei date (Strei, Densus, Streisângeorgiu), nu există edificii în stil răsăritean până la apariția Bisericii Greco-Catolice în 1701, iar aproape toate bisericile ortodoxe de zid vor fi ridicate abia după 1918. 

Nici în restul provinciilor românești bisericile de zid nu sunt atât de numeroase, întrucât sunt costisitor de construit și imposibil de mutat. Dacă domnitorii și boierii de rang înalt pot construi biserici și mănăstiri de zid, unele dintre ele chiar cu rol militar, fiind adevărate fortărețe (cum sunt cele din zona Olteniei), comunitățile rurale preferă bisericile de lemn.

Biserica de lemn Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Dragoslavele, jud. Argeș

Biserica de lemn din Bălușeni – un exemplu de viețuire rurală

Între obiectivele propuse de Ruta bisericilor de lemn în aplicația România Atractivă se află și mica Biserică de lemn „Sf. Voievozi” de la Bălușeni, Botoșani. Amplasată în 1740 în locul în care o putem vedea și azi, biserica stă așezată pe o temelie de piatră robustă, pe tălpi de stejar, are formă de cruce și două bolți la ambele strane. Centrul cheii de boltă e cioplit dintr-un butuc de stejar gros de 90 de cm. E ca un punct de sprijin, un pilon central. 

Construcția ei inițială se pare că a avut loc pe la 1600, în cu total alt loc față de amplasamentul de azi, ceea ce este și mai interesant.

Vatra satului s-a mutat de două ori, chiar și numele și l-a schimbat din Zosia sau Zosian în Bălușeni, probabil de la boierul Ion Bașotă vel sluger, cel care a și contribuit la ridicarea bisericii pe acest loc. Vatra satului se afla câțiva kilometri depărtare, însă inundațiile puternice i-au făcut pe săteni să își părăsească gospodăriile. Oamenii s-au mutat într-un loc mai înalt luând cu ei tot, inclusiv biserica. 

Biserica de lemn Bălușeni, jud. Botoșani

Acolo, însă, apa era rea și au fost nevoiți să se mute din nou, dar pentru că nu au mai avut bani să mute biserica au cerut ajutor boierului Bașotă, care a ridicat pe cheltuiala sa biserica pe amplasamentul de azi. Piatra de pe mormânt a ctitorului se poate găsi în interiorul bisericii, pe ea fiind gravat: „Sub piatră odihnește robul lui Dumnezeu Ion Bașotă”.

O practică frecvent întâlnită la bisericile de lemn se regăsește și aici: tencuirea interiorului bisericuţei. Aceasta era o modalitate sigură de protecție împotriva frigului şi umezelii din timpul iernilor grele. Tot în interior se regăsesc, bine păstrate, câteva elemente de arhitectură deosebit de valoroase: o arcadă cu o ornamentaţie unică, ce desparte altarul de naos, dar şi cheile de boltă care sunt splendid decorate.

„Există biserici în zona Botoşanilor foarte modeste la exterior, dar foarte valoroase în interior. Lucrul acesta se explică prin faptul că ţăranul de aici nu a avut la îndemână lemnul, cum era în zona de munte, unde pădurea cădea pe om. Şi-atunci şi-a manifestat talentul în interiorul bisericilor, în cheile de boltă, în încadramentul uşilor. O astfel de biserică există la Băluşeni şi este o adevărată piesă de arhitectură veche", consideră etnograful Angela Paveliuc Olariu.

Biserica din lemn de la Bălușeni nu are turlă zveltă sau postură impunătoare, dar stă mărturie timpurilor pentru comunitatea care a creat-o, iubit-o, care s-a rugat în ea și i-a mulțumit lui Dumnezeu. Legendele din jurul ei vorbesc despre niște practici pe care le întâlnim pe tot cuprinsul țării: mutarea satelor cu tot cu biserică de lemn sau preluarea de către alte comunități a unor biserici părăsite. 

De exemplu, Ștefan cel Mare a mutat biserica de lemn de la Volovăț în cimitirul comunei Putna, unii specialiști considerând că aceasta ar putea să fie chiar una dintre cele mai vechi din Europa de Est. 

În Oltenia sunt exemple nu doar de mutare a unor biserici de lemn, ci chiar de vindere a acestora. Se practica acest lucru atunci când comunitățile erau distruse de diverse calamități și oamenii alegeau să se risipească sau să se mute la distanțe considerabile.

Aplicația de turism cultural România Atractivă te poate ajuta să descoperi astfel de bijuterii necunoscute. Ruta bisericilor de lemn din România este o propunere interesantă, dar poți să îți creezi o rută personalizată care să includă o varietate mare de obiective și de lucruri pe care vrei să le încerci.

Este un instrument util și ușor de întrebuințat. Ne vedem pe drum. 

Acest material este realizat cu sprijinul Programului Național de Turism Cultural Istoric, România Atractivă, care inițiază periodic deplasări pentru documentarea la sursă a obiectivelor turistice aflate pe cele 12 rute de turism cultural.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€