Pastorul din Sibiu care a creat un centru special pentru educația și sprijinul ucrainenilor: „Durerea nu are granițe”

Ana Tepșanu

Colaborator

La peste un an de de la invazia Rusiei în Ucraina, refugiații ucraineni încă au nevoie de sprijinul românilor, iar la Sibiu comunitatea nu ezită să-l ofere. Pe lângă școala primară ucraineană - care a fost înființată de asociația „Sus inima” - un pastor baptist a deschis, în martie 2022, doar cu ajutorul voluntarilor, „Centrul Educațional de Zi ProUcraina”, unde copiii pot merge la grădiniță și pot învăța limba română, și unde și adulții și copiii primesc atât consiliere gratuită, cât și o masă caldă pe săptămână. 

Centrul educațional de la Sibiu „ProUcraina”. Foto: Sorin Cigher, arhiva personală

Din 24 februarie 2022 și până pe 20 martie, 3.578.177 cetăţeni ucraineni au trecut granițele țării noastre, din care 742.221 sunt minori.

Pe data de 27 decembrie 2022, un total de 106.542 de refugiați din Ucraina erau prezenți în țară și 101.641 de refugiați înregistrați pentru protecție temporară în România, conform datelor Guvernului României. 

Femeile și copiii reprezintă 80% din populația de refugiați. Dintre aceștia, peste 2000 sunt la Sibiu.

Un proiect social început în 2015

Sorin Cigher are 46 de ani, iar în urmă cu 20 de ani a terminat seminarul baptist din București. Mai târziu, a fost ales pastor în Apuseni, unde a slujit timp de zece ani la Biserica Baptistă din Abrud. Apoi s-a mutat la Sibiu, unde, din 2011, este pastor al Bisericii Baptiste Sion din oraș. Aici locuiește alături de soția lui, Daniela, și cei patru copii ai lor. 

Pastorul este implicat activ în sprijinirea refugiaților ucraineni încă din 2015, când președintele Fundației Umanitare Elpis din Dej l-a rugat să participe alături de biserică într-un proiect social. „A început războiul din Estul Ucrainei și împreună am gândit un plan de susținere a refugiaților”, povestește el despre proiectul pe care l-au numit ProUcraina - nume care se păstrează și astăzi. 

Infrastructura a fost creată fără ca fondatorii să prevadă invazia la scară largă care urma să aibă loc șapte ani mai târziu, dar logistica de atunci a fost folosită și după 24 februarie 2022. „Structura era pregătită, iar noi nu am întrerupt legătura încă din 2015. Imediat după izbucnirea războiului, am pregătit bani, alimente, haine, saltele și multe alte bunuri, pe care le-am trimis echipelor noastre din Cernăuți - ucraineni care fac parte din ProUcraina”, adaugă Cigher.

În echipa ProUcraina, precizează pastorul, sunt mai mulți reprezentanți ai bisericilor, cât și a unor organizații de profil. Toți s-au mobilizat, „lumea a fost foarte deschisă și darnică. Nu a fost greu să facem proiecte care să fie susținute, iar oamenii din biserici și-au dorit să sprijine refugiații.”

Câteva lucruri pe care ar trebui să le știi înainte să comanzi de pe Shein și Temu

Pe fundalul scumpirii costului vieții aproape peste tot în lume, cei doi giganți chinezi, Temu și Shein, au avut parte de o creștere masivă, datorată, în mare măsură, unor strategii agresive de preț. Însă în spatele prețurilor mici se ascund câteva detalii importante, pe care ar trebui să le știm cu toții înainte să comandăm.

Știri din cealaltă Românie. La Băile Tușnad, guvernul maghiar a donat autorităților locale o vidanjă, iar la Sibiu o directoare și-a pus aer condiționat în birou din banii pentru copii

Știri din cealaltă Românie e o revistă a presei locale concentrată pe comunități și viața lor reală, separată de ce se întâmplă la București sau chiar în marile orașe. Iată ce-am găsit săptămâna asta.

Centrul Educațional de Zi, un spațiu multifuncțional 

Centrul Educațional de Zi funcționează în incinta Bisericii Sion și a fost deschis în martie 2022. Pastorul povestește că inițial nu au primit fonduri pentru proiect și nu știau că vor pune bazele unei lucrări atât de extinse. „Oamenii au lucrat pe proiecte. Am avut nevoie de conserve, au adus conserve. Am avut nevoie de mese calde pentru copii, s-au mobilizat. Apoi au donat bani pentru derularea proiectului, activ și în prezent. Am avut parteneri implicați (Integra, Elpis, Bearing Fruit, UNICEF, OIM, Crucea Roșie etc.) și toți au contribuit la mobilarea spațiului”, completează Cigher.

În activitatea centrului, au mers încă de la început în două direcții, mai spune pastorul: de a-i susține pe ucrainenii care au rămas pe front (le-au trimis ajutoare, transporturi de alimente) și de a avea grijă de refugiații rămași la noi în țară, mutați la Sibiu.

La ora actuală, centrul oferă mai multe servicii pentru ucraineni, toate gratuite și pe bază de voluntariat. Există o grădiniță cu 36 de copii, cu vârste între 3-6 ani, cu program de la 8:00-17:00; aici copiii primesc două gustări pe zi și o masă caldă, dar au și un spațiu special amenajat unde dorm la prânz. 

„De asemenea, împreună cu Grădinița Samariteanul, o grădiniță în limba română, care funcționează în aceeași incintă, avem proiecte comune de socializare și integrare a copiilor”, adaugă pastorul. Nu lipsește nici programul de integrare al ucrainenilor adulți, cursurile de limba română și engleză (atât pentru adulți, cât și pentru copii), dar și faptul că în fiecare săptămână, refugiații care le trec pragul au parte de o masă caldă gratuită. „Sunt înscriși 115 refugiați pentru masă, adulți și copii”, spune Cigher.

Pastorul vorbește și despre cum, alături de voluntari, au încercat să ajute refugiații ucraineni și dincolo de zidurile centrului: acolo unde au avut nevoie, i-au însoțit la biroul de imigrări, bănci, poliție, spital, școală etc. „Le-am oferit haine de la diferiți donatori, încălțăminte, bunuri de igienă, alimente, servicii medicale, control oftalmologic etc. La centru avem și cabinet de consiliere gratuită, dar și patru medici care oferă servicii medicale pro bono (pediatru, oftalmolog, stomatolog și medic școlar). În plus, dispunem și de o bucătărie, unde-și pot pregăti de mâncare pentru întâlnirile lor de socializare.”

Când te întorci acasă doar ca să îngropi un om drag

Sorin Cigher povestește că n-ar fi ajuns atât de departe fără comunitatea sibiană, unde spiritul de solidaritate a fost puternic. „Fluxul de refugiați a fost și este unul destul de mare, iar fără suport din partea organizațiilor, autorităților, persoanelor fizice și bisericilor nu am putea rezista și nu am putea face față nevoilor lor. Durerea nu are granițe și nevoile împărțite sunt dovada umanității reale”, spune el.

Pentru Sorin, durerea n-a avut granițe nici atunci când a ajutat o educatoare din Ucraina să revină la Cernăuți, pentru a-și îngropa logodnicul. „Aveau nuntă peste câteva luni, dar a fost împușcat de ruși. Ore întregi nu a putut comunica cu noi, era în stare de șoc, iar noi nu o puteam ajuta cu nimic. A fost cel mai dureros moment”, spune Cigher.

„Ucrainenii au fost surprinși de ospitalitatea românilor, dar și suspicioși”

Pastorul baptist spune că refugiații care au venit la noi în țară sunt „oameni normali, care au suferit o traumă. Fiecare, în funcție de gradul de suferință pe care l-a avut sau pierderile pe care le-a suferit în Ucraina, a venit cu un bagaj emoțional. Au fost surprinși de ospitalitatea românilor, dar și suspicioși, nu s-au așteptat să primească un bine pe gratis. Nu au avut încredere deplină de la început, nu știau ce urmăresc românii.” 

Cigher mărturisește că mulți și-au pierdut membri ai familiei în război, în timp ce alții au fugit din calea lui și au lăsat în spate oameni dragi. „S-au așteptat ca războiul să se termine repede și să poată reveni acasă, dar așteptarea s-a prelungit, iar acum se gândesc la cum să-și construiască un viitor într-o țară străină”, adaugă el.

Tocmai pentru că au crezut că vor pleca rapid de aici, spune pastorul, nu s-au integrat încă de la bun început, iar procesul este, oricum, unul lent și de durată. În timp, mulți au acceptat ospitalitatea și amabilitatea românilor și au decis că vor să rămână în România, să muncească, să învețe limba și să-și ducă copiii la școală.

„Este o diferență uriașă de cultură, de limbă, educație. Suntem conștienți că avem de-a face cu un segment de oameni traumatizați și vulnerabili și depunem un efort în plus pentru a depăși diferențele dintre noi”, explică el.

„Satisfacția a fost și rămâne când îi văd zâmbind”

Pastorul crede că oamenii care au ajutat fără interes, de la început, nu s-au schimbat, ci continuă să o facă, cu perseverență și cu pasiune. „Dar cred că mulți au obosit și nu mai au resurse de niciun fel; ei au încetat să se mai implice”, spune el. Cu toate astea, Cigher rămâne neclintit în misiunea lui: spune că cea mai mare satisfacție a lui este atunci când îi vede zâmbind. 

„Starea lor de mulțumire, optimismul lor în ciuda realității triste, toate ne fac să ne implicăm și mai mult în ajutorarea lor. Progresul lor se vede de la o zi la alta, iar când încep să spună cuvinte în limba română, mă emoționează”, adaugă el. 

Sorin Cigher spune că ucrainenii au nevoie de multă acceptare și multă dragoste. „Vom continua să îi ajutăm, să le fim de folos în orice ni se cere. Atâta vreme cât avem resurse materiale, o vom face necondiționat. Însă mereu vom avea în inimile noastre o resursă inepuizabilă: un zâmbet, o mână întinsă spre ei sau o vorbă bună”, încheie el.

Acest material face parte dintr-o serie de articole susținută de Asociația Zi de Bine, care urmărește să documenteze provocările întâmpinate de refugiații ucraineni în România, dezinformarea cu privire la acest fenomen, dar și soluțiile de integrare pe termen lung sau modelele punctuale de succes.