Paris, Roumanie!

Valentin Șchiopu

Redactor

Pe Rue de l’Exposition, strada pe care se află ambasada României la Paris, câteva zeci de conaționali formează o coadă. Așteaptă întunecați în fața a trei ghișee, ca să rezolve câteva dintre problemele fundamentale ale omului: certificatul de naștere, actul de căsătorie și cel de deces.

De afară, dintr-o mașină cu geamul deschis, se aude un cântec despre moartea tuturor dușmanilor. Dușmanii sunt ceilalți.

Intri într-o coadă, ca într-un fel de transă colectivă, și-ți aminteşti brusc de România. Copiii nu mai au răbdare, sunt cel puțin șase cărucioare a căror dispunere formează un labirint spre ieșire.

Părinții se agită, iar cineva își amintește că românii trebuie să stea la cozi chiar și atunci când votează.

„Păi în 2014 a fost puhoi de lume. Umpleam Champs-Élysées numai cu românașii noști. Bătaie de joc și atunci. Am stat câte 7-8 ore să votăm la Paris.”

În același timp, premierul Dacian Cioloș, îmbrăcat în tricoul naționalei de fotbal, participă la o recepție, în grădina Ambasadei, alături de oficiali ai Federației Române de Fotbal.

Un prilej, printre discursuri plictisitoare, de a observa un mic fior de plăcere la Răzvan Burleanu, o ușoară tresărie a buzelor de fiecare dată când premierul amintește despre „tinerețea și determinarea” șefului de la FRF.

„Choloș Simeone” se abține când e rugat de reporterii români să ofere un pronostic, dar se pronunță pentru presa franceză: „România va câștiga cu 2-1”.

Cei din coadă habar n-au că la câțiva pași se ciocnește șampanie pentru sărbătoarea faptului că România joacă peste o zi la meciul de deschidere al Euro2016.

Premierul nu știe nimic despre existența lor. Îi desparte un zid.

"Relaţia cu Julieta Constantinescu reprezintă adevărata sfinţenie a lui Arsenie Boca"

Arsenie Boca e una dintre personalitățile cele mai interesante ale României din secolul XX, spune Tatiana Niculescu.

Lanțul împuternicirilor la Academia SRI. Trei ani de provizorat și ilegalități la instituția care pregătește ofițerii serviciilor de informații

Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul” (ANIMV), instituția de învățământ a Serviciului Român de Informații (SRI), a încălcat ani de zile legea învățământului superior, funcțiile cheie de conducere din instituție fiind ocupate, în mod repetat, de persoane împuternicite sau desemnate.

Parisul te poate strivi în toate felurile: un scuter în traficul odios, o perspectivă monumentală din grădinile Tuileries, senzația de stupefacție când, la ieșirea din Galeriile Lafayette – unde sunt adăpostite, la prețuri ridicol de mari, toate „rafinamentele” lumii -, dai peste zeci de cerșetori cu fețele lipite de caldarâm și cu mâinile întinse.

De altfel, în branșa cloșarzilor, limba română e una de circulație internațională.

Pe cel mai circulat bulevard al capitalei Franței îi poți găsi pe aproape toți. Liviu vorbește la telefon dintr-un scaun cu rotile. În urmă cu câțiva ani și-a dat foc în fața primăriei din Oradea.

Câteva țigăncușe te abordează în engleză, cu un dosar în mână, ca și cum ar dori să te roage să completezi un chestionar. Când aud de România, urlă în mijlocul străzii: „Oh, my God! Romania? Ça va, România?”

În fața bisericii Saint-Phillipe du Roule îl găsim pe cel care-și spune Ludovic. I se rupe-n paișpe, deci este succesorul Regelui Soare! Nu vrea să fie pozat.

Mărturisește că își caută un câine pentru a-și tripla cifra de afaceri. Spune că nu prea mizează pe mizericordia francezilor, dar că șantajul emoțional poate funcționa dacă ești însoțit de un patruped.

Chiar și așa, norocul nu va face de fiecare dată aport, dar într-o zi perfectă, lăsată de la Dumnezeu, poți câștiga aproape 300 de euro. „Când nu trage, iei 10 euro, îi cumperi de mâncare câinelui și gata”, spune Ludovic.

Auzul său e antrenat să distingă între o monedă de 50 de cenți și una de 2 euro, la contactul cu paharul de cafea de la Starbucks pe care scrie Victoire și în care-și colectează mica avere.

Noaptea, Ludovic doarme în gangul unui imobil pe lângă Opera pariziană, tocmai pentru că are ureche muzicală.

După atentatele din noiembrie, controlul bagajelor se face la intrarea în orice muzeu din Franța.

În Luvru ajunge un turist la fiecare 10 secunde! Lumea se bulucește în fața statuii lui Venus din Milo. O imagine stranie: bețe de selfie-uri, o prelungire a mâinilor, pentru un cadru în care să intre și celebra statuie fără brațe.

E și un cuplu de români trecuți de 50 de ani, atraşi de un nud al lui Ares. Soțul vrea să-și așeze consoarta lângă zeul războiului, pentru o poză. Femeia nu e deloc pacificatoare. Refuză orice asociere: „Hai, că doar știi că nu-mi plac ăștia despuiații. Nu-mi plac și gata, puteau să-i facă și îmbrăcați.”

Presupun că următoarea vizită va fi la Decathlon.

În fața principalelor atracții turistice, vânzătorii ambulanți comercializează niște turnuri Eiffel în miniatură. Zăngăne de parcă ar fi cheile orașului. În oferta lor sunt și niște porumbei în culorile steagului Franței, trași cu cheia, care survolează preț de câteva secunde și apoi se prăbușesc în ciocul metalic.

Traficul din Paris e un coșmar. În București vei avea mereu varianta să o iei pe linia de tramvai. Aici, un dop (bouchon) nu poate fi destupat nici măcar de cei mai tupeiști dintre noi.

Dacă intri cu mașina în Paris la o oră de vârf, trebuie să iei în calcul faptul că îți va lua o eternitate să ajungi la destinație și încă pe atâta să găsești un loc de parcare.

Cu 4 ore înainte de startul meciului Franța–România, un drum între Turnul Eiffel și stadionul Saint-Denis (distanţă: 13 kilometri) s-a făcut în aproape 3 ore.

Dacă mai puneţi grevele de la metrou și de la RER (frecvența garniturilor a fost redusă), măsurile de securitate excepţionale şi faptul că 80.000 de oameni au trebuit să intre pe stadion, veţi avea imaginea corectă: Stade de France, fortăreață asediată.

Mai mult, două colete suspecte găsite la metrou au alertat autoritățile și au sporit starea de tensiune din jurul debutului Campionatului European.

Place de la Concorde.

Meciul în sine ne-a adus satisfacția de a ne redescoperi unele emoții reprimate, adormite în așteptarea unui nou număr 10 care să le coaguleze. Ocazia lui Stancu, din startul partidei, a oferit o alternativă: credeți în noi, într-o echipă imperfectă, în cifre banale?

În marea albastră, 15.000 de oameni îmbrăcați în galben au început să creadă. În Stancu, în Stanciu, Chiricheș, Andone, Raț sau Săpunaru.

Tătărușanu a aruncat prea repede mănușa la duelul cu Giroud, dar Stancu ne-a readus speranța cu un gol din penalty. 1-1!

La trei minute după reușita Motanului, fanii români au cântat imnul, iar francezii ne-au respectat sărbătoarea preț de 20 de secunde. A fost magnific!

Apoi s-a auzit din nou Allez les bleus. Bijuteria lui Payet, din penultimul minut regulamentar, le-a oferit francezilor șansa de a savura victoria.

Noi ne-am privit descumpăniți. Ovidiu Ioanițoaia a lovit cu pumnul în masa presei. Un părinte și-a luat puștiul în brațe, încercând să-l consoleze.

Mai târziu, în noapte, ne-am dus cu toții spre gurile de metrou. Ne-am recunoscut după tricourile galbene și după emoția redescoperită.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€