Părinților
Când pleacă la chef, copilul e fericit. Întâlnirea, posibilitățile, ceilalți, muzica, uitarea.
Când copilul îi pleacă la chef, părintele e îngrijorat. Anturajul, incertitudinea, ispitele, inocența, uitarea.
Să ai încredere – să protejezi? Să nu retezi aripile – să fii liniștit? Să fii empatic – să rămâi precaut? Să îți amintești de trecut – să îți amintești de viitor?
Să trăiască – să moară. Niciodată nu va sta doar în puterea ta. Orice l-ai învăța, oricât ai încerca să găsești echilibrul, nu poți să-l salvezi nici de el însuși, nici de toți ceilalți. E alt om.
Părinții responsabili ar merita bătrânețe. Sau inimă de schimb. Sau copii care nu pățesc nimic.
Cum să-ți moară copilul de 15 ani în brațe? Ce mai rămâne după ce auzi – „Mami, nu o să mor, nu?”
Moare tot. Moare și mami, moare și tati. Din această secundă eternă, ea nu va mai fi „mami”, el nu va mai fi „tati”.
Unele cuvinte iau vieți.
Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.
Și nu există niciun răspuns. Nu întreba „de ce” și, mai ales, nu te sili, tu, străinul, să răspunzi „de ce”.
Le-au murit copiii și noi, cei vii, avem explicații?
Le-au ars copiii și noi avem trufia supremă de a fi logici? De a ști cauze? De a deduce din muzică, din versuri, din relații, din pasiuni, din viețile lor?
Cum se văd din satelit cartierele-dormitor care au răsărit lângă cele mai scumpe orașe din România, Cluj și Brașov
Brașov și Cluj-Napoca sunt astăzi cele mai scumpe orașe din România pentru cei care visează să-și cumpere o casă sau un apartament. Drept urmare, locuitorii celor două orașe au preferat în ultimii 15-20 ani să se orienteze către locuințe mai ieftine construite în localități limitrofe. Haosul imobiliar generat de migrația lor a dat naștere unor struțo-cămile urbanistice care sunt vizibile din satelit.
Reportaj: „Bă, ce ușă groasă!” Rezerviștii boomeri ai Armatei Române, care s-au antrenat pe tunuri sovietice, fac cunoștință cu HIMARS. General: „Să zicem că încă 10 ani ne mai putem baza pe ei”
E o dimineață plăcută de septembrie, iar soarele începe deja să încălzească oasele amorțite de viață și necăjeli ale bărbaților de 40-50 de ani, pe care Ministerul Apărării i-a chemat sub arme pentru o zi, în cadrul unui exercițiu de mobilizare organizat la poligonul Coada Izvorului, din Prahova.
Ceva?
Roagă-te și taci. Ajută și taci. Dăruiește și taci. Taci și taci.
Și dacă, de acolo, din neștiut, copiii își aleg părinții înainte de a se naște, atunci părinții rămași fără copii se vor întoarce la ei.
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
Atunci nici anturajul, nici ispitele, nici logica nu le vor mai stăpâni gândurile. Atunci vor fi bătrâni și își vor lăsa copiii să plece de acasă, oricând, un pic mai liniștiți că au inima de schimb la îndemână.
Avem nevoie de ajutorul tău!
Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this