Parcagiul de București câştigă cât un ministru

După 10 ani în care bucureştenii au plătit taxă pentru orice petic de parcare găsit în centrul Capitalei, în Parlament a fost depus un proiect legislativ privind pedepsirea penală a cerșetorilor care "păzesc" locurile libere și care le cer bani şoferilor când se dau jos de la volan.

Este prima măsură concretă care este propusă după ani de reclamații, zeci de mii de amenzi inutile și făptași bătuți sau omorâți în secția de poliție.

Parcagiii au devenit o obișnuință în peisajul bucureștean, dar, la o adică, nu știm exact cum au apărut.

Unii spun că de vină sunt anumite rețele care au acționat organizat, conștiente de vidul legislativ. Alții afirmă că fenomenul s-a născut din oportunismul primitiv al foștilor cerșetori de la semafoare, pe care Capitala îi tot ascunde sub preș, fără să le ofere vreo alternativă de integrare.

În orice caz, de teamă sau din comoditate, şoferul bucureştean îi dă bani parcagiului, iar sumele continuă să crească, în funcţie de locul unde opreşti şi de maşina din care cobori. Un parcagiu postat într-o zonă bănoasă poate câştiga, potrivit calculelor noastre, chiar şi 5 - 6.000 de lei pe lună.

De altfel, povestea de la care a pornit iniţiativa legislativă este relevantă pentru relaţia dintre parcagii şi șoferii care caută un loc liber în centrul Bucureștiului.

Proiectul a fost depus în Parlament de către deputatul PNL Ovidiu Raețchi, dar la conceperea lui a contribuit substanțial avocatul Cristian Băcanu. Acesta spune că a făcut-o benevol, văzând exasperarea colegilor săi, procurori şi judecători, care, culmea, contribuie şi ei la întreţinerea parcagiilor.

"Am vrut să scăpăm parchetele și instanțele de acești parcagii. Registrul Comerțului şi Curtea de Apel sunt instituții care ar trebui să inspire un respect pentru lege", explică avocatul Cristian Băcanu.

Uimiţi de acest tablou, ne-am deplasat la mai multe instanțe, să vedem de ce până şi oamenii legii se lasă escrocați. N-am avut de căutat prea mult.

Și oamenii legii cotizează la parcagii

Prima destinație − strada Scaune, unde se află sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pe o străduță învecinată, lipită de curtea Spitalului Colțea, un bărbat parchează pe un maidan, dar numai după ce un tânăr se dă la o parte din faţa maşinii.

Când deschide portiera, tânărul e prezent şi încasează câteva bancnote.

– De ce i-ați dat bani?

– Mă grăbesc să ajung aici, la spital, și nu aveam unde să parchez.

– Dar locul nu este cu plată.

– Ce să le faci, n-am timp să mă cert cu ei...

De partea cealaltă, tânărul care a luat banii se retrage prudent. Nu vrea să discute sau să fie fotografiat. Îl provocăm.

– Ai auzit de proiectul care îi pedepsește cu închisoarea pe parcagii?

– Da, dar nu e încă în vigoare. Niște nenorociți, de ce să ne închidă pentru asta? Noi din ce să trăim?

În fața Parchetului e liniște. La ieșirea din clădire, un parcagiu adevărat taie o chitanță, iar puțin mai încolo, doi bărbați în uniformă stau de vorbă în timp ce scrutează zona.

Două doamne care fumează ne spun că parcagiii de ocazie nu vin niciodată până în fața clădirii, pentru că este păzită, dar că îi vom găsi pe străzile adiacente. Acolo, victimele lor sunt cei care nu mai găsesc loc în parcarea instituţiei.

Luăm la picior acele străduțe până când ajungem la Tribunalul București. În spatele clădirii impunătoare de pe Bulevardul Unirii se află două parcări cu plată, una publică, a instituției, alta care aparține unui hotel din vecinătate.

Șoferul unui BMW găsește cumva, între ele, un loc liber de orice obligație, dar nu scapă de plată. După ce coboară și își aranjează costumul, îi dă câțiva lei cerșetorului parcagiu care se instalase în fața lui.

– De ce i-ați dat bani?

– Nu mi-a cerut, să știi, i-am dat eu, că am vrut.

După ce se scuză suspicios, tânărul se îndreaptă către clădirea Tribunalului.

Paznicul hotelului, în schimb, ne povestește că scena la care am fost martori este una obișnuită în zonă și că parcagiii profită de pe urma locurilor gratuite, îndemnând șoferii chiar din bulevard să vină să parcheze.

Următoarea destinație este Curtea de Apel București, aflată pe Splaiul Independenței. În fața ieșirilor laterale, mai mulți bărbați în robă fumează la umbra copacilor.

Evită să comenteze cu privire la parcagii, dar ne direcționează conspirativ către zona din spate, unde se află, de asemenea, două parcări: una publică și una privată.

Am ajuns într-un fel de paradis al parcagiilor. Şapte-opt persoane dau indicaţii pentru locurile libere aflate în spatele clădirii.

"Fac ăştia la bani pe aici, 200-300 de lei pe zi. Acum mai puțin, dar seara și în weekend e teritoriul lor. Sunt împărțiți pe familii, vin cu nevastă şi cu copii tocmai de prin Lacul Tei", ne dezvăluie paznicul parcării private.

Încercăm să stăm de vorbă și cu paznicul parcării publice. Nu vrea să discute despre concurență, ba, mai mult, pleacă repede să avertizeze un parcagiu din apropiere despre scopul vizitei noastre.

Avem mai mult succes la parterul unui bloc din apropiere, unde câțiva locatari și angajați ai firmelor chiriașe comentează pe marginea parcagiilor.

Ne confirmă că, într-o zi de "muncă", 300 de lei se scot ușor la Curtea de Apel, având în vedere că majoritatea șoferilor sunt avocați și procurori cu dare de mână.

"E o problemă de educație aici. Dacă nu le-am da, nu ne-ar deranja, dar vezi procurorul cum aruncă în el cu 20 de lei. Normal că se întoarce.

Acum, parcagiii de aici fac și scandal dacă le dai mai puțin de 10 lei. Cu așa bănet, se reprofilează. Umblă pe aici unul, Șchiopu, care a avut o fată la produs pe Mătăsari și, după ce aia a murit, s-a apucat de parcări", comentează un locatar.

În cele din urmă, suntem reperați, înjurați și amenințați de cei cărora le-am stricat vadul prin curiozitatea noastră. Totuși, niciunul nu se apropie, ba chiar se pierd printre mașinile parcate.

Poate am fost noi, poate au fost, totuşi, cei doi polițiști care patrulează.

Cum a fost posibil?

Pe scurt, parcagiii au împânzit centrul Capitalei pentru că nu are cine să îi pedepsească. Cea mai aspră pedeapsă din legislația actuală este amenda contravențională.

Polițiștii recunosc însă că, deşi semnează lunar sute de asemenea amenzi, nimeni nu le plătește.

Închisoarea contravențională pentru neplata amenzilor a fost eliminată din lege în 2000, iar munca în folosul comunității – alternativa celor care nu-și plătesc amenzile – se desfășoară în localitatea de domiciliu.

Şi, pentru că parcagiii din București sunt veniţi din toată țara, această pedeapsă nu se aplică niciodată.

"Parcagiii sunt organizați foarte bine. Există situații în care banii sunt colectați de o rețea, similară cu cele de prostituție. Doar că, în aceste cazuri, DIICOT și MAI nu pot face nimic, pentru că fapta nu reprezintă infracțiune", susține avocatul Cristian Băcanu.

Așadar, tot cu munca speră avocatul să îi descurajeze pe parcagii. Proiectul de lege conceput de el şi de Ovidiu Raeţchi prevede ca, la prima abatere, făptuitorul să presteze 50 de zile de muncă în folosul comunității.

"Într-o primă fază, am încercat să facem în așa fel încât să nu aglomerăm instanțele. Dar dacă cel pedepsit refuză să facă muncă în folosul comunității sau dacă repetă greșeala, merge la închisoare", spune Cristian Băcanu.

Potrivit proiectului, pedeapsa poate ajunge la 2 ani de închisoare cu executare în cazul persoanelor care cer bani de parcare fără să aibă autorizație, și până la 7 ani, pentru eventualii exploatatori aflaţi în umbră.

"Zvonistica spune că ar exista exploatare în rândul acestor parcagii. Este exact ca în cazul corupției, până în 2005. Se zicea că există, dar nu fusese nimeni condamnat pentru așa ceva. Eu cred că este și o dramă a lor, nu numai a noastră", adaugă avocatul Băcanu.

Purtătorul de cuvânt al Poliției Locale a Municipiului București, Răzvan Popa, susţine însă că instituția pe care o reprezintă nu are probe în acest sens:

"Sunt organizați în grupuri de prieteni și în familie. 80% sunt din afara Bucureștiului și există mereu noi sosiți: vin, ocupă un teritoriu, adică niște locuri de parcare pe care le administrează, în timp ce alții pleacă. Uneori se mai nasc și conflicte între ei."

Şi Ana Mohr – reprezentanta asociaţiei Carusel, care se ocupă cu sprijinirea grupurilor vulnerabile – afirmă că parcagiii pe care i-a întâlnit în proiectele acestui ONG ieșeau la cerșit pe cont propriu.

"Majoritatea sunt asistați social. Sunt oameni fără venituri, unii dintre ei cu cazier, care nu au multe șanse să își găsească un loc de muncă. Am documentat inclusiv cazuri de oameni care au fost bătuți crunt la secțiile de Poliție", spune Ana Mohr.

De cealaltă parte, purtătorul de cuvânt Răzvan Popa susține că, în ultimii 5 ani, nu a fost înregistrată nicio plângere în care un șofer să susțină că a fost bruscat de vreun parcagiu sau că i-ar fi fost zgâriat automobilul.

"Dacă zgârie mașina, ei știu că fapta intră la distrugere, că devine infracțiune, și nu fac asta, pentru că nu vor să aibă probleme. De aceea cred că, în final, totul ține de educația oamenilor. Poți face o grămadă de legi, dar, atâta timp cât îi umpli de bani, ei vin la job.

Trebuie să înțelegem că aceștia sunt oameni care profită de pe urma bucureștenilor pe care îi sperie sau îi impresionează, ca să scoată venituri de până la 4.500 de lei pe lună, muncind câte trei zile pe săptămână, și nici acelea întregi", explică Răzvan Popa.

Opinia purtătorului de cuvânt al Poliţiei Locale este împărtășită de sociologul Mircea Kivu, care consideră că acest fenomen a fost posibil pe fondul unor caracteristici ale românilor, precum lipsa de considerație pentru spațiul comun:

"În România, mulți se consideră îndreptățiți ca în fața casei lor să nu lase pe nimeni să parcheze sau să ocupe spațiul din fața magazinului, deși este public.

Este normal atunci ca acești oameni să considere legitime și pretențiile parcagiului care a ocupat un anumit teritoriu. Cu alte cuvinte, spiritul civic este învins de individualism".