Opinie înainte de cele mai importante alegeri din ultimii 35 de ani: „Romii nu mai pot fi trecuți cu vederea. Cerem ca țara să ne vadă”

Bogdan Burdușel

M-am născut în Ferentari. La marginea orașului, dar și la marginea atenției. Europa, pentru noi, era o imagine curată într-un colț de ecran. În realitate, zidurile școlii crăpau, blocul n-avea apă caldă, iar speranțele erau puține și fragile. 

Am fost unul dintre norocoși. Am avut oameni, pe lângă familie, care au crezut în mine. Am avut acces la o bursă. O oportunitate. Dar n-ar trebui să fie nevoie de noroc ca un copil rom să ajungă departe. 

În turul doi al alegerilor prezidențiale, vorbim despre frică — și nu fără motiv. Vedem cum o formă de extremism bate tot mai puternic la ușă, purtând numele lui George Simion și promisiunea unei „purificări naționale”. Dar dincolo de discursuri, se ascunde ceva și mai periculos: iluzia că cineva ca el vine cu soluții. 

Ce nu se spune destul de des e că România este, conform Eurostat, țara cu cea mai mare rată a riscului de sărăcie și excluziune socială din Uniunea Europeană: 32%. O treime dintre români. Mulți dintre ei sunt romi. 

Pentru noi, cifrele sunt și mai crude. Aproape jumătate dintre copiii romi nu merg la grădiniță. Peste 56% dintre tinerii romi nu sunt în școală, nici la muncă. Doar 22% finalizează liceul. Iar dintre adulți, mai puțin de 41% au un loc de muncă formal. (sursa: OECD, Eurostat, Comisia Europeană) 

Dar când se vorbește despre romi în campanie, nu apar aceste cifre. Nu se vorbește despre decalaje, despre lipsa accesului la servicii publice, despre abandon. Se vorbește despre „voturi cumpărate”, suntem antagonizați și batjocoriți. 

Și totuși, în loc să analizăm cauzele, e mai ușor să disprețuim alegătorul. Să ne dăm ochii peste cap și să zicem: „iar au fost manipulați.” Dar poate ar trebui să ne întrebăm de ce statul nu și-a făcut treaba. De ce Europa n-a ajuns în toate curțile. De ce promisiunile de reformă n-au ajuns și la noi. 

Simion și alții ca el profită de acest gol. Se infiltrează în lipsă, în frustrare, în abandon. Nu le pasă de oameni. Le pasă de furie. Pentru ei, romii nu sunt cetățeni — sunt decor. O etnie bună de demonizat, de pe urma căreia să se profite de fapt. 

Dar vreau să spun clar: romii nu mai pot fi trecuți cu vederea, nu dacă vrem să păstrăm traiectoria europeană a României. 

Și totuși, nu doar extremiștii ne-au folosit. Partidele mari ne-au tras de mânecă în campanii, ne-au chemat la poze, ne-au promis strategii, consilii, incluziune — și apoi au uitat. Mulți dintre cei care ar fi trebuit să ne apere interesele au devenit complici tăcuți ai marginalizării noastre. Au tăcut când s-au făcut planuri fără noi, au votat bugete fără o linie pentru educația romilor, și-au păstrat scaunele, dar nu și conștiința.

În spatele fiecărui „protocol de colaborare” semnat cu comunități rome s-a ascuns o mare lipsă de voință. A fost mai simplu să ne folosească pentru voturi, decât să ne sprijine ca parteneri. Iar această trădare repetată a clădit exact sentimentul care azi ne face vulnerabili în fața urii și a populismului: sentimentul că nu contăm pentru nimeni. 

Bogdan Burdușel. foto: arhiva personală

Romii nu sunt problema. Suntem parte din soluție. Avem cei mai mulți tineri din România. Avem antreprenori, muncitori, artizani, artiști, lideri locali. Dar suntem invizibili în politicile publice. Lăsați în afara deciziilor. Reduși la clișee. 

România are nevoie de o viziune care ne include. Avem nevoie de investiții reale în educație, care să aducă copiii romi la școală și să îi țină acolo — cu profesori pregătiți, sprijin psihologic și burse reale, nu simbolice. 

Joaca „de-a soldații”. Tineri pasionați de reconstituiri istorice sunt racolați de extremiști pe internet și ajung să participe la acțiuni ale Armatei Române

Tineri pasionați de reconstituiri istorice sunt racolați de extremiști pe internet și ajung să participe la acțiuni ale Armatei Române.

Opinie. Mi-e teamă că în România lui George Simion aș putea să fiu bătută pe stradă

E o diferență majoră între felul în care s-a făcut politică până acum și modelul-naționalist de tip AUR.

Avem nevoie de centre de formare profesională în cartierele și satele noastre, unde tinerii romi pot învăța meserii utile și cerute — construcții, agricultură, IT. România are o criză de forță de muncă. Răspunsul e chiar aici, în comunitățile noastre, dacă cineva se uită cu adevărat. 

Avem nevoie de sprijin pentru antreprenoriat rom, acces la credite, la consiliere, la capital. De programe care investesc în cultura și arta romă — nu ca decor exotic, ci ca mijloc de a combate ura și de a construi punți. 

Avem nevoie de comunități reziliente la dezinformare și la cumpărarea votului. Asta înseamnă educație civică, presă locală, lideri autentici. Și mai presus de toate: avem nevoie de romi pe listele electorale, nu doar în discursuri. Ca votanți, dar și ca reprezentanți. 

Și da — credem în Europa. Credem că România poate fi o țară care își respectă toți cetățenii. Dar Europa trebuie să ajungă și la periferie. Și la Pata Rât. Și în Ferentari. Europa care vine doar până în centrul orașului e o minciună. 

Turul doi nu e despre un om. E despre un drum. Despre dacă vom merge înainte împreună — sau dacă vom rămâne fiecare în colțul lui, cu fricile, prejudecățile și furia lui. 

Eu vreau o țară în care un copil rom nu are nevoie de noroc ca să meargă la liceu. O țară în care romii cu oportunități nu mai sunt o excepție, ci o normalitate. O țară care se construiește cu fiecare dintre noi. 

România e și a noastră. Și n-o lăsăm să cadă.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€