Operațiunea cartea. O mână de oameni se încăpățânează să salveze o librărie, sufletul micului oraș Băile Herculane

O campanie de donații inițiată de comunitate ar putea opri de la închidere singura librărie, veche de aproape jumătate de secol, din orașul Băile Herculane.

Situația are toate ingredientele pentru a deveni un thriller fantastic, fiindcă cel puțin cadrul, personajele și intriga (quest-ul) ne duc într-acolo: e vorba de o librărie veche forțată să se închidă, într-un oraș uitat dintr-un capăt de României, care obișnuia să strălucească în urmă cu 100 de ani, fiindcă era o destinație imperială.

Cei care se luptă acum să păstreze deschisă singura librărie din orașul Băile Herculane, se luptă, de fapt, cu timpul și cu istoria, dar și cu lipsa de vocație a celor care administrează patrimoniul construit și spiritual al unei comunități. 

Vrem să putem relata în profunzime despre evenimentele care afectează viața de zi cu zi a românilor. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.Redacția PressOne

Citește și:

Herculane Project: studenții arhitecți din Timișoara salvează o clădire de patrimoniu

Oamenii orașelor viitorului (II): Herculane Project, lupta pentru a readuce la viață „cea mai frumoasă stațiune de pe continent„

„Tatăl meu nu mai este printre noi din 2010. Eu am găsit cea mai veche atestare a faptului că tatăl meu era directorul librăriei din Băile Herculane, pe atunci Librăria Nr. 1, din 1975. Mama mea a fost angajată librar la aceeași librărie, înaintea tatălui meu”, îmi spune Mirela Opreanu. 

E proprietara acestei librării, care cu inima grea a agățat de luni bune în vitrină un anunț definitiv: Librăria Sabin Opreanu se închide. Nu pentru preluarea mărfii. Nu pentru reorganizare. Nu pentru renovare.

Ci, pur și simplu, pentru că nu mai este nevoie de o librărie într-un astfel de oraș abandonat. 

„Librăria merită salvată deoarece este un simbol atât pentru comunitatea locală din Băile Herculane, cât și pentru comunitatea tranzitorie și anume turiștii. Este un loc care a promovat spiritul cultural al Băilor Herculane și care a fost creat cu pasiune. Ca organizație care promovează cultura, considerăm că este inadmisibil ca într-un loc cu o istorie bimilenară să nu existe o librărie, o galerie de artă, un muzeu sau un spațiu care să promoveze valori ce transced generații”.Herculane Project 

După ce a anunțat că a depus armele, Mirela Opreanu a întors plăcuța de la intrare cu ÎNCHIS și a învârtit cheia. Aproape instantaneu s-a simțit abandonată. Nu neapărat de oameni, îmi spune, ci de pasiunea pentru a sluji cărțile, de vocația ei de librar. E un sentiment cu care se războiește în secret de multă vreme, fiindcă o librărie nu e în niciun caz o afacere. Ci o misiune. 

„Energia mea nu mai merge într-acolo, sunt aproape epuizată și stoarsă, am niște frustrări, iar atunci când ești gol pe dinăuntru, nu mai ai ce dărui și atunci nu mai ai ce căuta în acest sistem. 

Anul trecut, când începusem deja retururile, era un haos în librărie și un călător fidel a intrat la un moment dat înăuntru. Eu, pustiită fiind, i-am spus că a dispărut magia, asta e, închidem. Nu a fost de acord cu mine și mi-a spus exact problema care mă preocupa: că îmi pierdusem sensul, iar asta e foarte păgubos pentru un om. Asta era preocuparea mea intimă în acel moment. Și el a folosit exact acest cuvânt: Doamnă, nu abandonați, aveți sens! Mi s-a părut incredibil, fiindcă eu nu spusesem nimănui. Se întâmplă lucruri mai departe de noi și deasupra noastră.”

Când spune „călător fidel”, Mirela Opreanu nu se gândește la un turist. Ci la un cititor pe care l-a ghidat, în timp, în tot soiul de destinații miraculoase, prin lecturile pe care i le-a recomandat sau cărțile cu care a plecat de acolo în geantă. Călătorii fideli în lumea cărților s-au împuținat și pot fi numărați pe degete.

Mirela Opreanu are ceva dintr-un oracol antic și vorbește în cimilituri și chiar și asta e ceva special, fiindcă cine mai are răbdare să dezlege mistere în această lume grăbită? Îmi spune că e „foarte atentă la cuvintele pe care le folosesc oamenii”.

Cuvintele ascund stări. Și știe asta cel mai bine de la tatăl ei, visătorul Sabin Opreanu. „Cumva viața e făcută din vise și materializarea lor, adică din poezie și proză. Tatălui meu îi plăcea mai mult poezia, decât proza, sunt oameni care trăiesc mai mult în poezie și poate nu se pricep, îi lasă pe alții să aducă poezia în proză. De aceea am spus mereu că tatăl meu era cerul și mama pământul.” 

Sabin Opreanu – cel care dă astăzi numele Librăriei numărul 1 din Băile Herculane – cum o identificase de prin 1975 Centrul de Librării Reșița – era un pasionat al cărților. Pare un lucru banal când îl scrii pe internet, dar era o vreme când a deține o bibliotecă era un lucru mare. Nu tapetele cu cotoare de cărți despre care am citit că s-au cumpărat în număr mare de când stăm în conferințe de Zoom, ci cărți adevărate, cu pagini îngălbenite, care foșnesc, uneori pătate de cafea și cu miros de tipar vechi. Orice ban primit devenea o carte cumpărată, spune fiica poetului Opreanu, iar așa a ajuns să crească într-o bibliotecă impresionantă. 

„Există mai multe cărți cu care am dormit, la modul propriu, sub cap. Și pe atunci aveam o cameră cu o ușă, care în partea de sus avea un mic gemuleț și în cazul în care țineam lumina aprinsă să citesc până târziu, venea mama – pământul, care te aduce cu picioarele în realitate – și spunea închide, că mâine mergi la școală! Sub plapumă, cu lanterna, citeam.”

A citit Legendele Olimpului ale lui Alexandru Mitru, Misterul Camerei Galbene de Gaston Leroux, cărți care croiesc un univers intrigant pentru un copil în căutare să dezlege cheia universului. Mirela Opreanu spune că autorii pe care i-a dus în geantă ani la rând erau „ca aerul: peste tot și vii”. 

Trăind toată viața printre cărți a ajuns însă să înțeleagă lumea din jur mai bine sau și-a cimentat doar un scut în fața realității? „Ar fi o minciună să nu recunosc că eu chiar mă retrag aici pentru a înțelege ce se întâmplă în afara mea. E modul meu de reculegere și de acceptare.”

Dar, mai spune ea – și asta e interesant – lumea are nevoie de astfel de observatori detașați, fiindcă ei au avantajul clarității și al empatiei, atunci când dezvoltăm orice fel de construcție, pe care ne clădim opiniile și crezurile.  

„Librarul slujește cartea și deservește omul. E o definiție din care fiecare înțelege ceea ce dorește, nu e o judecată. În viață trebuie să învățăm că nu e nimic greșit. Suntem chiar datori cu o greșeală. Librăria face parte din acest lanț educațional, e categoric. Iar asta obligă librarul să fie înaintea fiecărui călător din librăria sa. Că nu-mi place să-l numesc client. În momentul în care dumneavoastră intrați în librăria mea, vreau să descoperiți și altceva, un alt univers, o altă latură, o altă percepție”, spune Mirela Opreanu. 

Librăria a avut probleme financiare dintotdeauna, au debutat cu începutul, glumește fiica poetului. În anii 1992 Sabin Opreanu avea două opțiuni, să închidă librăria, după desființarea centralei de la Reșița, sau să facă demersurile necesare pentru a o transforma într-o librărie privată. „Asta implica efectiv și o mare sumă de bani la acel moment. Tatăl meu a vândut o mare parte din bibliotecă, a făcut rost de acea sumă de bani vânzându-și bunul cel mai de preț”, spune fiica. 

O vreme, Librăria din Băile Herculane a funcționat într-o colaborare cu o societate care aducea reviste și diferite tipărituri din Franța. Era localizată la aceeași adresă unde fusese înființată 30 de ani mai devreme, pe terasa cazino-ului din oraș, o clădire cu toate mărcile romantice ale începutului de secol XX.

Pe urmă, în 2012, clădirea a fost retrocedată și vândută, iar Librăria nu a reușit să își concesioneze spațiul. Așa a ajuns într-o clădire unde cineva, un antreprenor de după Revoluție, deschisese și apoi falimentase un club de noapte.  

„Mi s-a tăiat curentul, am strâns cărțile atunci în frig și în întuneric, fiindcă era iarnă și se întunecă de la 3-4 și sub terasă era întuneric de-a dreptul. Nici eu, nici fratele meu nu am vrut să plecăm din centrul istoric.

Locația actuală a fost singura găsită pe foarte repede înainte. La momentul acela, nu mai fusese de ceva timp folosită, era cineva care încercase să facă un club de noapte, pereții erau văruiți în negru și roșu, era ceva sinistru, geamurile erau acoperite cu o folie neagră ca să nu se vadă nimic înăuntru.

A trebuit să dăm 3-5 rânduri de alb peste negrul ăla, fiindcă era gheață în interior, atât de frig era și nu puteam încălzi, curgea vopseaua de pe pereți. A fost un coșmar”, își amintește Mirela Opreanu. 

În ultimii zece ani, Librăria Sabin Opreanu a devenit un loc de referință mai ales pentru turiștii, lăsați fără argumente în fața minunatei și deplorabilei arhitecturi din Băile Herculane. Un soi de hub, de adăpost al normalității, populat cu citate din cărți și muzică și perne. 

Cei din Asociația Locus, o organizație non-guvernamentală, se luptă de ani de zile să salveze ce se mai poate din patrimoniul Băilor Herculane în cadrul unui proiect unic, Herculane Project. Ei sunt cei care au declanșat campania publică de strângere de fonduri pentru a salva Librăria Sabin Opreanu. Ar fi nevoie de 70.000 lei. În jur de 14.000 de euro.

Ca fapt divers și numai, pentru a ne raporta la aceste ordine de mărime, micul oraș Băile Herculane se află în județul Caraș Severin, singurul județ din România condus de doi CEO de companii majore: Primarul Ioan Popa la Reșița, fondatorul imperiului Monte Banato și președintele Consiliului Județean Romeo Dunca, fostul acționar al uneia din cele mai mari firme de transport rutier din România, Dunca Expediții. 

„Banii necesari reprezintă datorii acumulate de către librărie, chiria spațiului și re-achiziționarea stocului de cărți. Stocul de cărți a fost dat înapoi în ultimele luni și, în cazul în care reușim să atingem targetul, e necesar să fie re-comandate cărțile.

Totodată, spațiul necesită niște mici lucrări de amenajare, deoarece constant ploua în interior și este frig. Herculane nu are încălzire centrală, totul e pe baza de lemn și trebuie și aceste costuri acoperite”, explică reprezentanții Herculane Project. 

„O cunoșteam foarte bine pe doamna Opreanu. Ne-a ajutat și pe noi de foarte multe ori cu cărți, povești. Este un membru activ al comunității din Herculane. Și ne-a întristat și, cumva, și șocat vestea asta cu închiderea librăriei, fiindcă nu știam situația reală, nu știam cât de greu este și nu știam chiar toate problemele din spate.”Oana Chirilă, președinte Herculane Project, pentru Radio Reșița

„Mereu am adus bani din afară pentru dotarea librăriei, fiecare dintre noi a mai făcut altceva pe lângă, nu ne-am hrănit, nu am trăit din profitul făcut de librărie. Nici nu am știut că poți cere ajutor cuiva. 

E o lecție pe care o învăț astăzi și e generația tânără care mă învață, care mi-a provocat un conflict interior și un blocaj emoțional fiindcă nu mă simt tocmai confortabil. Dar sunt absolut recunoscătoare. 

În particular am înțeles din prima zi a campaniei că sunt deja câștigătoare, și numai fiindcă discutăm despre carte, care e factorul declanșator al butonului magic din fiecare dintre noi. Librăria nu e în conștiința oamenilor așa cum au numit-o legiuitorii – magazin neesențial”, încheie Mirela Oprean.