"O țară de vis, în care, dacă vrei să faci bine, trebuie să ai acordul celui rău"

Valentin Șchiopu

Redactor

Un medic renunță în noiembrie, după 10 ani, la postul de asistent universitar din cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca. Pentru că efectiv se săturase. Apoi, ca efect, e dat afară de la spitalul la care lucrează de aproape un deceniu, chiar cu două zile înaintea Revelionului.

Explicația vine de la doctori care muncesc de ani buni în orașul universitar. Șefii structurilor academice guvernează lumea medicală. Sunt inamovibili. Vrei să predai? Ei decid în ce condiții. Vrei să lucrezi? Nu te poți baza doar pe profesionalismul tău. Vrei să promovezi? Trebuie să adopți poziția struțului și apoi să le porți recunoștință pentru totdeauna. Vrei să-i înfrunți? Ești declarat nul. Mai mult, sistemul te înfundă.

În apărarea medicului demis au sărit colegii și părinți ai micuților pacienți pe care medicul dat afară i-a tratat de-a lungul timpului. Ultimii au lansat o petiție pe internet care a adunat peste 500 de semnături și au cerut o audiență la managerul spitalului. Pare o cauză pierdută, și totuși…

A renunțat la 5.000 de euro pe lună pentru a lucra la spitalul clujean

Medicul se numește Simona Tătar, iar instituția care a concediat-o – Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii din Cluj. E specialistă în pediatrie, a lăsat în 2010 un salariu de 5.000 de euro pentru a reveni după doar un an din Franța în România.

Peste câteva zile va împlini 39 de ani.

La 29 decembrie, Simona Tătar avea să scrie pe Facebook:

„Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii se simte relaxat și fericit… a scăpat de o povară…

Status update: Medic șomer sau Prețul Patriotismului

Dragă Spital de copii clujean,

Te-am slujit vreo 10 ani… Dar nu, nu e poezie

Cea mai mare teamă a candidaților la Cotroceni. 3 lucruri pe care ar trebui să le înțeleagă viitorul președinte al României despre droguri

Candidații la președinție se feresc să abordeze cu adevărat problema drogurilor și se ascund în spatele unor răspunsuri vagi, deși susțin că înțeleg problema cu care se confruntă România.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

E povestea mea, un medic naiv care s-a încăpățânat să revină în România, de la un salariu de 5.000 de euro în Franța. Și asta ignorând recomandările de consult psihiatric date de prieteni.

Eu vreau să tratez copii români, le-am spus.

Doar că lucram și în UMF. După 10 ani am zis gata! Îmi dau demisia din UMF (nici măcar nu vreau să întind o poveste despre motivele pentru care am făcut-o). Lasă că rămân doar medic, cu jumătate de normă la Spitalul de Copii, și îmi dedic de acum timpul doar pediatriei.

Dar nu, nu faci ce vrei, într-o lume cu legi și ordine absurde și interpretabile, în care ai două contracte, pe perioadă nedeterminată, unul cu Spitalul și altul cu UMF. Te trezești că demisia dintr-un post didactic vine cu bonusul desfacerii contractului de medic pediatru. Cu niște justificări cel puțin aberante.

Și uite așa, m-am trezit fără loc de muncă în țara mea dragă. O țară de vis, în care, dacă vrei să faci bine, trebuie să ai acordul celui rău.”

Simona Tătar, medicul concediat de la spitalul la care lucra după ce și-a dat demisia de la UMF.Foto: Arhiva personală

Să încercăm să clarificăm lucrurile. În momentul în care ești angajat la UMF, cu normă întreagă, ți se face așa-numita integrare clinică, adică ți se pune la dispoziție un post cu jumătate de normă într-unul dintre spitalele universitare.

Așa a ajuns Tătar la Spitalul de Copii în urmă cu 10 ani. Există însă un avertisment în lumea medicilor:

„Dacă ieși din UMF, pierzi și postul din spital”.

Legea nu reflectă însă această cutumă. În contractul Simonei Tătar cu spitalul nu există nicio clauză care să coreleze demiterea ei de momentul renunțării la activitatea didactică.

Nici măcar realitatea n-o susține. Există multe cazuri în care medici care renunță la activitatea didactică profesează în continuare chiar cu normă întreagă, dacă șefii de secții sunt de acord.

O scrisoare către manager și o petiție online

Colegii Simonei, 34 la număr, i-au scris managerului de la Spitalul de Copii, Cornel Aldea, cel care a concediat-o. Aceștia vorbesc despre o greșeală și cer repunerea în funcție a medicului. Iată justificarea.

„Considerăm că s-a făcut o eroare prin desfacerea contractului de muncă al colegei noastre ca și consecință a faptului că aceasta a demisionat din funcția didactică pe care o ocupa în cadrul Universității de Medicină și Farmacie «Iuliu Hațieganu» Cluj-Napoca.

Legislația privind astfel de situații nu este clar reglementată. Există situații numeroase în spitalele din Cluj-Napoca în care personalul didactic UMF a demisionat pe linie de învățământ, dar și-a continuat activitatea medicală în cadrul spitalului în care erau încadrați în măsura locurilor disponibile, fiind încadrați chiar cu normă întreagă.

Ne alăturăm colegei noastre și vă rugăm să țineți cont de aceste lucruri precum și de ținuta umană și profesională a colegei noastre, cunoscut fiind că aceasta a desfășurat o activitate medicală de mare calitate în cadrul spitalului.

Considerăm concedierea ei o pierdere pentru Spitalul de Urgență pentru Copii Cluj-Napoca, atât pentru colegi, cât și pentru pacienți.”

De asemenea, mai mulți părinți au formulat o petiție pe internet pentru susținerea medicului. Aceasta a adunat peste 500 de semnături.

„E omul care, fără nicio obligație față de noi, răspunde la telefon la 12 noaptea, ne consultă copiii în cel mai scurt timp de când o contactăm, nu se lasă până nu află diagnosticul corect și care ne ajută de fiecare dată să trecem peste toate greutățile.

Nouă ne-a salvat copilul și mai știu atât de multe persoane care se bucură în continuare de copiii lor, datorită profesionalismului și implicării acestui medic deosebit”, spune inițiatoarea petiției, Camelia Mocan.

De la spital lua cam 1.200 de lei pe lună

Simona Tătar a fost dată afară fără preaviz din spital. Vrea să-și recupereze postul și demnitatea în instanță. Luptă pentru un salariu lunar de aproximativ 1.200 de lei, cât câștiga la Pediatrie III.

Spune că a demisionat de la UMF pentru că „a realizat între timp că nu are structura și personalitatea potrivite pentru un asemenea job”. Și-a dorit acest post didactic.

„Am dat de două ori examen. Prima oară nu am reușit, pentru că era postul «pregătit» pentru cineva. Eu totuși am insistat și am concurat și atunci, și a doua oară”, a povestit Tătar pentru PressOne.

Adaugă faptul că va merge până la capăt. S-a adresat conducerii Universității, pentru a clarifica dacă are nevoie de aviz din partea instituției de învățământ pentru a-și continua munca la Spitalul de Copii.

Universitatea a răspuns prin rectorul Alexandru Irimie.

Lui Tătar i se reproșează faptul că, prin demisia ei, a afectat „procesul de învățământ și activitatea didactică din cadrul disciplinei”.

Aceasta, deși Tătar a plecat de la UMF cu preaviz de 20 de zile. Mai mult, pediatrul lucra cu studenții de anul 5, în sistem modular. Cu prima serie a încheiat cursul în decembrie, iar următoarea era așteptată de abia în mai.

Răspunsul UMF către medic e evaziv. Conține un condițional-optativ:

„Încadrarea dumneavoastră pe funcția de medic cu jumătate de normă prin integrare clinică s-a datorat întocmai calității de cadru didactic în cadrul Universității, calitate care a încetat ca urmare a demisiei. Ca urmare a acestui fapt ar trebui să înceteze și contractul de muncă cu Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii”, se arată în adresa UMF.

Ar trebui sau trebuie?

„Există foarte clar precizat în Ordinul 865/2015 al Ministerului Sănătății faptul că, după 5 ani lucraţi ca medic cu integrare clinică, poţi să ceri normă întreagă în spital, renunţând la UMF, este foarte clar precizat că dacă te pensionezi din UMF poţi rămâne cu jumătate de normă pe spital.

Situaţia mea însă – demisionat din UMF; 10 ani lucraţi ca medic şi solicitare păstrare jumătate de normă – nu e atinsă textual în acest ordin şi atunci… s-a interpretat artistic.

Eu voi merge evident mai departe în justiţie, pentru că nu sunt în situaţia în care cerşesc un post Spitalului de Copii, ci în aceea în care doresc să mi se acorde un drept.

Mă înclin în faţa părinţilor, care mi-au dovedit o susţinere impresionantă – într-o ţară în care se vorbeşte doar rău despre medici, sunt invadată de mesaje de mulţumire, de apreciere, de revoltă, din partea părinţilor pacienţilor mei… nu înţeleg nici ei, alături de mine, absurdul situaţiei. Îmi pare rău că nu le voi mai putea acorda ajutorul necesar copilaşilor.

Mă înclin în faţa colegilor din Spitalul de Copii, care în număr foarte mare (34 de medici angajaţi), au semnat o petiţie către domnul manager, dar el este de neclintit, aplică demn legea. Nu ştim exact care lege”, a încheiat medicul primar.

Managerul Spitalului de Copii nu a răspuns la apelul redacției PressOne.

„Am dat de două ori examen.
Prima oară nu am reușit,
pentru că era postul «pregătit»
pentru cineva.
Eu totuși am insistat
și am concurat și atunci,
și a doua oară.”

(Simona Tătar – medic pediatru)

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€