O mamă nedreptățită de statul român și-a găsit o parte de dreptate la CEDO: „O femeie în România este singură și slabă, statul n-o poate ajuta și nici nu vrea”

Oana Moisil

La patru ani după ce Mihaela State, o mamă din București, s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) pentru modul în care statul român a eșuat în a-i proteja cei doi copii, femeia a câștigat procesul. Hotărârea CEDO în cazul femeii mai arată, însă, ceva: în sistemul românesc, victimele violenței domestice riscă să devină și victime ale statului. 

Evaluare copy-paste pentru copii diferiți 

În 2020, PressOne a scris despre cum Mihaela State, profesoară și mama unei fete și a unui băiat, a fost nedreptățită de statul român în timpul procesului de divorț de tatăl copiilor, pe care îl acuza de abuz. 

Articolul arăta cum Katrinel Armășelu, o psiholoagă care în 2019 lucra la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Sector 4, a plagiat raportul psihologic care ar fi trebuit să ilustreze situația familiei State în urma unor ședințe de consiliere.  

PressOne a prezentat atunci cum documentul depus la dosarul de divorț al soților State nu era fidel realității, întrucât în el se regăseau pasaje întregi copiate din dosarul altei familii. 

EFSA: 5 metode ninja pentru shopping responsabil

Știi câtă hrană irosește România? În jur de 180 de kilograme pe cap de locuitor, anual. Pare mult, dar e și mai mult, dacă ne gândim că media din Uniunea Europeană e de aproximativ 130 de kilograme.

SECRETISTAN. Bărbatul cu mâna la gură

PressOne a analizat zeci de imagini disponibile de la ședințele CSAT convocate din iulie 2023 încoace, în care generalul Răzvan Ionescu, director interimar al SRI, își acoperă parțial chipul cu o mână sau ambele, în contextul în care publicul din România nu l-a văzut niciodată pe omul care conduce Serviciul Român de Informații, iar pe site-ul instituției nu există nici măcar o fotografie cu acesta.

Cea care și-a dat seama de asta a fost chiar Mihaela State. Femeia a investigat singură plagiatul, după ce-a văzut că, în locul numelui ei, apare numele altei familii. 

Mai mult, deși Mihaela are o fată și un băiat și doar fiica a fost consiliată psihologic, în raportul semnat de Katrinel Armășelu din aprilie 2019 și care stă la baza procesului de divorț apar cuvintele „minorele” și „ele”, în loc de „minorii” sau „ei”. 

Concluzii raport familia Ilie - psiholog Katrinel Armășelu (2017)

Concluzii raport familia State - psiholog Katrinel Armășelu (2019)

Mărturii despre violența tatălui, de negăsit în evaluarea psihologică

Între concluziile copiate de la celălalt caz se regăsea chiar și acuzația că Mihaela State și-ar fi îndepărtat fiica de tată prin manipulare. 

Ce nu se regăsea în raportul psiholoagei Armășelu? Mărturiile fiicei care i-ar fi povestit angajatei de la DGASPC că a fost supusă unor agresiuni verbale, fizice și sexuale de către tatăl său. În aceeași perioadă cu această consiliere, minora era audiată de poliție și „relata exact aceste lucruri”, își aduce aminte mama ei.

Fără mărturiile fetei din raportul depus de Armășelu, divorțul dintre Mihaela State și soțul ei s-a finalizat, inițial, cu stabilirea domiciliului ambilor copii la tată. 

Asta chiar dacă exista și un certificat medico-legal care arăta că fetița a fost abuzată fizic de acesta, așa cum a susținut și în fața poliției când Mihaela a depus plângere pentru „loviri și alte violențe”.  

„În decembrie 2018 i-a sucit mâna, au fost doi martori, iar el (fostul soț n.r.) a fugit până să vină poliția”, povestește Mihaela într-un interviu pentru PressOne din iunie 2026, imediat după aflarea hotărârii CEDO.

În ciuda hotărârii autorităților ca ambii copii să locuiască la tatăl lor, fetița care astăzi are 16 ani a refuzat și a stat cu Mihaela.

Băiatul, care este mai mic cu șase ani decât fata, locuiește și în prezent în casa tatălui, la câțiva ani de când le-a spus autorităților că acesta îl pedepsea fizic: „mă bate la fund dacă fac prostioară”, apare în transcrierile din hotărârea CEDO. 

Raportul plagiat și sentimentul că este nedreptățită de autoritățile din țară sunt motivele pentru care Mihaela s-a adresat, în iunie 2022, Curții Europene a Drepturilor Omului. 

Patru ani mai târziu, justiția europeană i-a dat dreptate. Hotărârea nu obligă, însă, la rejudecarea cauzei. 

Avocatul care a reprezentat-o pe Mihaela State în fața tribunalului internațional de la Strasbourg, Alexandru Dumitrescu, spune că, prin această hotărâre, „statului român i se naște o obligație pozitivă de a evalua serviciile publice de asistență socială și de protecție a copilului. (...) Statul trebuie să ia absolut toate măsurile, inclusiv pentru buna funcționare a administrației, astfel încât cetățenii săi să fie protejați și drepturile lor să fie protejate”.

În ceea ce privește plagiatul din raportul psihologic depus la dosarul soților State, avocatul de drept administrativ și contencios administrativ spune că a avut „nenumărate cazuri” în care s-a mai întâmplat asta. 

PressOne a contactat-o din nou pe Katrinel Armășelu, care a spus – la fel ca în 2020 – că nu vrea să comenteze hotărârea CEDO. Întrebată unde lucrează acum, după ce în 2020 Corpul de Control al DGASPC Sector 4 ar fi demarat o anchetă în ceea ce o privește, aceasta a închis telefonul.

Am sunat-o și pe Mihaela Stoica, directoarea instituției, pentru a afla dacă psiholoaga Armășelu mai lucrează la DGASPC Sector 4. Aceasta a spus: 

„Îmi pare rău, dar nu vă pot furniza această informație la telefon. Nu știu cine sunteți și nu am cum să vă răspund. (...) În opinia mea, informațiile în legătură cu persoane sunt informații cu caracter personal. Și vreau să verific și eu cu ofițerul nostru GDPR să văd dacă și în ce fel e posibil să pot să vă ofer informația asta sau nu. Dar rugămintea este să-mi trimiteți un mail”. 

Potrivit unor surse PressOne care au dorit să rămână anonime, psiholoaga Katrinel Armășelu continuă să lucreze în sistem, ea fiind doar mutată de la DGASPC Sector 4 la DGSAPC Sector 3.

O bucurie tristă

La data la care Mihaela State s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului, procesul ei de divorț era încheiat, însă investigația violențelor împotriva copiilor, cât și a abuzului sexual împotriva fiicei, era deschisă de patru ani. 

Femeia nu mai avea speranță că autoritățile române îi vor face dreptate ei și copiilor ei. 

În timp ce rememorează tot ce s-a întâmplat de la începutul procesului de divorț și până la victoria de la CEDO, Mihaela izbucnește în plâns de mai multe ori. 

„Au revenit toate durerile. Acum merg către muncă și îmi vin în minte absolut toți pașii pe care i-am făcut ani de zile. Poliție, psiholog și câte lucruri am mai făcut. Citesc acele documente de la CEDO și resimt umilința”.

Cel mai greu îi este să povestească despre cele trei audieri la care a fost chemată fiica ei să spună aceleași lucruri: cum a fost abuzată de tată.

La prima anchetă, fata avea doar opt ani și tocmai îi fusese sucită mâna de către tată, motiv pentru care a primit câteva zile de îngrijiri medicale. 

„A fost interogată singură, m-au lăsat pe mine în altă cameră. Au ținut-o mult, două ore și ceva. Și atunci ea le-a spus nu numai că a fost lovită, ci chiar și lucrurile rușinoase”. 

Mihaela se referă la faptul că fostul ei soț avea obiceiul de a umbla doar în chiloți prin fața fiicei sale, că se întindea lângă ea gol când credea că doarme, dar și că intra peste ea în baie să o privească, indiferent ce ar fi făcut aceasta. 

Mărturiile fetei cu privire la comportamentul tatălui se regăsesc și în transcrierile din hotărârea CEDO, așadar sunt luate din documentele oficiale ale autorităților. Aceleași autorități care au decis că relatările fiicei Mihaelei „nu puteau fi considerate suficient de credibile”, pentru că aceasta nu-și amintea, la câțiva ani distanță, ziua și locul exact al celor întâmplate, reiese din aceeași hotărâre. 

„Pe ea au supus-o la două expertize psihologice la INML, pe el la niciuna”, explică Mihaela. Își mai amintește și că, atunci când fiica ei a dat prima declarație la poliție, o privea pe un monitor și a văzut cum polițistul și avocatul din oficiu, amândoi bărbați, „lăsau privirea în jos, de rușine că un copil spune lucrurile astea”.

Cinci ani de „lipsă totală de implicare sau de interes”

De la plângerea penală în care Mihaela denunța abuzurile tatălui copiilor și până când autoritățile au decis să nu înceapă urmărirea penală, au trecut cinci ani. 

În ciuda perioadei îndelungate pe care au avut-o la dispoziție, anchetatorii au audiat doar șapte martori între 2019 și 2021. 

„Aceste interviuri nu justifică durata urmăririi penale, mai ales că dosarul nu a fost deosebit de complex, iar presupusele victime nu au contribuit în niciun fel la durata acesteia”, se arată în hotărârea CEDO. 

Din această perioadă, Mihaela își amintește un episod pe care l-a simțit ca o încercare de intimidare. 

La scurt timp după ce a făcut plângere la poliție, spune că o psiholoagă de la DGASPC Sector 4 i-a scris să se întâlnească. „Într-un parc, într-o sâmbătă, în afara instituției lor, să-mi spună că n-am nicio șansă de reușită”, își amintește femeia. 

În timp ce ancheta privind violențele tatălui a trenat ani de zile, cei doi copii ai familiei State nu au fost protejați așa cum ar fi trebuit, se mai arată în hotărârea CEDO. 

Alexandru Dumitrescu, avocatul care i-a reprezentat pro bono pe cei trei în fața tribunalului internațional, spune că a fost „o lipsă totală de implicare sau de interes” din partea autorităților române. 

„Domnul procuror de caz a audiat răzleț, când își aducea aminte, probabil ca să mai puncteze, să mai bifeze ceva”.

„Asta e ce se întâmplă în România”

Mihaela susține că și ea ar fi fost victima abuzurilor fizice ale fostului soț, dar pentru asta nu a cerut ajutorul autorităților. Pe lângă rușinea de-a recunoaște public că a fost lovită, o mai împiedica ceva. 

„Cum să zic? Când mă compar cu alte femei victime din România, mi se pare că n-ar trebui să mă plâng. Pentru că citești de femei care sunt urmărite cu cuțite, arse, lovite în cap cu toporul și, când zici violență domestică, automat te duci acolo cu gândul. Dacă cineva zice: am fost împinsă, pălmuită, trasă de păr, ți se pare că e soft. Asta e ce se întâmplă în România”, spune Mihaela printre lacrimi.

Femeia mai zice că fiica ei încă ține minte cum o vedea fugind prin casă de fostul soț, cum se încuia în baie sau în camera celor mici de frica lui.

Episoadele violente împotriva Mihaelei apar și în hotărârea CEDO, ca transcrieri din ancheta din România, povestite de fiica ei. Pe când avea 11 ani, copila a povestit în fața a trei psihiatri ceea ce avea să fie consemnat astfel:

„A indicat că tatăl ei țipa adesea la ea și că fusese martoră la bătaia mamei ei, acțiuni pe care le-a considerat nepotrivite și stângace”. 

Întrebat dacă i se pare că violența domestică este tratată superficial în România, avocatul Alexandru Dumitrescu spune că „noi nu avem niciun fel de lipsuri din perspectiva legislației. Noi avem doar o problemă de autoritate publică, de administrație publică ineficientă. Autoritățile publice nu sunt pregătite să interpreteze norme sau dispozitive europene”. 

În 2018, când fiica Mihaelei a avut nevoie de îngrijiri medicale după ce tatăl i-a sucit o mână, la nivel național se întâmplau, oficial, aproape 100 de cazuri de violență domestică pe zi. În 2025, numărul lor a fost de aproape patru ori mai mare.

Aproape 140.000 de cazuri de violență domestică au fost înregistrate, oficial, în 2025. Nu se știe câte cazuri nu au fost raportate. Mai mult de jumătate dintre cele înregistrate au fost infracțiuni de lovire sau alte violențe. În aceeași perioadă, au fost emise 15.680 de ordine de protecție, iar peste 6.000 de intervenții au fost pentru ordine de protecție încălcate. 

Tot anul trecut, 66 de femei au fost ucise de bărbați.

„Și asta înseamnă că e totul în regulă?”

Decizia CEDO are mai degrabă o valoare simbolică dureroasă pentru Mihaela, întrucât îi confirmă ce deja știa: autoritățile române nu și-au făcut bine treaba. Singurul efect tangibil pe care îl are este că obligă statul român să ofere celor doi copii despăgubiri în valoare de 15.000, respectiv 10.000 de euro. 

În ceea ce privește planurile de viitor, având în vedere victoria în fața instanței europene, avocatul Alexandru Dumitrescu speră să o convingă „să meargă până în pânzele albe, pentru că această femeie a fost chinuită de instituțiile statului român”. 

Mihaela încă nu vrea să mai facă vreun demers juridic. Nu crede că statul român va face vreodată dreptate pentru copiii ei sau pentru ea. Speră doar ca victoria de care nu se poate bucura să fie folositoare în alte cazuri ca al ei.

„O femeie în România este singură și slabă, statul n-o poate ajuta și nici nu vrea. Asta simt eu. Îmi pare rău că sunt atât de acră, dar nu vorbesc doar în numele meu, că nu am câștigat nimic cât timp copiii mei nu sunt bine. Dar vă spun că mai sunt alte cazuri ratate, pe același tipar – o femeie și copilul ei pățesc ceva, se duc undeva unde ar trebui să fie ajutați și nu sunt”.