O jurnalistă britanică îi învață pe englezi istoria României: „Coronavirusul ne-a arătat cât de mult ne bazăm pe imigranți”

Laura Popa

Redactor Șef

Ștefan cel Mare a ajuns în Marea Britanie. Nu, nu e vorba de o parte a istoriei care ne-a fost ascunsă până acum, ci de un video de cinci minute în care jurnalista Tessa Dunlop le explică britanicilor, în limba lor, cine a fost Ștefan cel Mare. Sau Regina Maria, George Enescu sau Mihail Sebastian. Totul într-un documentar intitulat „Who is Romania”.

Tessa Dunlop a venit pentru prima oară în România în 1992, ca voluntar într-un orfelinat din Siret, Moldova. Acum, aproape trei decenii mai târziu, are propria sa familie românească. Este jurnalistă la BBC, scriitoare și istoric trecut prin Oxford. Deține un doctorat în istoria relațiilor româno-britanice de la începutul secolul XX și, de mai mulți ani, promovează România în presa din Marea Britanie. 

„Who is Romania”, realizat în colaborare cu Institutul Cultural Român din Londra și StoryTailors, conține șapte episoade scurte despre câte o personalitate românească: Ștefan cel Mare, Regina Maria, George Enescu, Nicolae Grigorescu, Constantin Brâncuși, Mihail Sebastian, Liviu Ciulei. Scopul seriei, spune Tessa, este promovarea României în Marea Britanie și înțelegerea evenimentelor din jurul personalităților pe care le prezintă, care au fost, de cele mai multe ori, înțelese greșit în Vest.

Într-un interviu pentru PressOne, Tessa Dunlop vorbește despre ce înseamnă seria documentară „Who is Romania”, dar și despre atmosfera schimbată din Marea Britanie cu privire la imigranți. 

Ai început de curând, în colaborare cu Institutul Cultural Român și StoryTailors, seria documentară „Who is Romania”, șapte videouri scurte despre personalități românești, destinate mediului online, cu scopul de a promova România în Marea Britanie. De unde a plecat ideea asta?

A fost o inițiativă pornită de la Institutul Cultural Român din Londra. În izolare, eu am început să fac niște filmulețe pentru Daily Mail Online, am început să filmez din casa mea, iar cei de la StoryTailors au văzut asta și au venit cu ideea de a face ceva ieftin de-acasă, dar despre România. De obicei, Institutul Cultural Român face evenimente ample, cu bugete mari, dar care acum au fost anulate din cauza pandemiei. Așa că am găsit un regizor român, că nu puteam să fac totul singură, să mă filmez cu Iphone-ul la mine-n casă și așa am făcut „Who is Romania”.

Tessa Dunlop. Foto: Contul personal de pe Facebook

Pe viitor, mi-a propus și am vorbit și cu un regizor român să facem seria și în limba română. Acum este doar în limba engleză și este difuzat la TV, radio, precum și în presă.

Pentru mine a fost o plăcere enormă să prezint evenimente și personalități istorice ale unei țări care este atât de des înțeleasă greșit în Vest. Sper că aceste filmulețe vor oferi povestea și particularitățile unui popor remarcabil.

Cum a fost făcută selecția personalităților din serie? Ești istoric la bază, ai studiat istoria modernă la Oxford și ai un doctorat în relațiile româno-britanice, deci ești familiarizată cu personalitățile care ne-au marcat istoria.

Încă de la început am avut o listă de personalități. Eu am insistat ca anumite personalități să apară pe listă, precum Mihail Sebastian. Dacă noi, ca britanici, ne recunoaștem greșelile din trecut, precum perioada marcată de sclavie, și România ar trebui să facă la fel. Am ajuns în arhivele românești și am văzut că evreii au fost o minoritate numeroasă în România. Mai ales în nordul Moldovei. 

Nu e treaba mea să țin o lecție despre istoria voastră și despre cum să fie ea difuzată, dar am vrut să vorbesc despre Mihail Sebastian pentru că acum este un trend în Marea Britanie, este foarte „la modă” să vorbim despre minorități, despre ce putem învăța din trecut și din părerea minorităților care au supraviețuit când lumea a fost împotriva lor. Istoria este, în cele din urmă, despre trenduri.

Julia Sauter, patinatoarea germană care muncește în trei locuri ca să ne reprezinte în competiții. „România a devenit parte din mine”

La 25 de ani a făcut istorie pentru sportul românesc, dar are trei joburi pentru a-și putea finanța competițiile.  Povestea patinatoarei Julia Sauter, care a înțeles pe propria piele că în România „promisiunile nu înseamnă mare lucru”

Cravata Galbenă și realitatea: ce nu știai despre formidabilul Sergiu Celibidache

Istoricul și scriitorul Stejărel Olaru explică, într-un interviu pentru PressOne, de ce Sergiu Celibidache a fost cu totul ieșit din tipare: un artist care a transformat muzica într-o formă de meditație și a refuzat să o „înghețe” în înregistrări.

"Eu nu am vrut să vorbesc despre Mihai Eminescu, pentru că a fost antisemit"

Prin urmare, personalități românești alese pentru serie pot să ofere, prin poveștile din spate lor, anumite lecții și să atragă din punctul ăsta de vedere?

Dacă ăsta este trendul acum în Marea Britanie, de ce n-ar fi posibil ca el să reverbereze și în România? Eu nu am vrut să vorbesc despre Mihai Eminescu, pentru că a fost antisemit. Astfel de idei nu au trecere în Marea Britanie.

Este adevărat, putem spune că în trecut toată lumea a fost puțin antisemită, dar tocmai din acest motiv acum ar fi potrivit să vorbim despre cei care au avut de suferit, un evreu în cazul lui Mihail Sebastian. 

Putem recunoaște că România n-a fost perfectă de-a lungul timpului, dar putem vorbi despre un român și să descoperim ceva frumos despre țară, prin intermediul lui. Eu l-am citit pe Mihail Sebastian și în engleză și în română. 

Tessa Dunlop. Colaj din documentarul "Who is Romania"

Ai început seria cu Ștefan cel Mare. Asta pentru că domnitorul Moldovei este personalitatea cu care românii se identifică cel mai mult?

Am început cu Ștefan cel Mare pentru că înseamnă ceva pentru români, pentru că e văzut ca un erou. Am înțeles în timp că românii se văd, de-a lungul istoriei, ca victime, mereu asupriți de dușmani. Așa că Ștefan cel Mare este o personalitate potrivită pentru mentalitatea asta. În plus, Ștefan cel Mare este în relație și cu mănăstirile pictate din Moldova. El e cel care a început „moda” ctitoriilor.

"Acum suntem chiar recunoscători pentru ajutorul primit de la imigranți"

Dar de ce ar fi publicul englez interesat de așa ceva? De ce să le vorbești despre personalități istorice românești în contextul Brexit-ului și al tuturor scandalurilor legate de românii care vin la muncă în Marea Britanie?

Nu putem să spunem că niște filmulețe de câteva minute pot înlătura imaginea negativă pe care și-au format-o unii britanici cu privire la România. Însă acum este un moment potrivit, este o „furtună perfectă”. 

Odată cu pandemia de coronavirus, britanicii și-au regândit poziția în viață și în lume. Dacă ne uităm în trecut, noi, în Marea Britanie, credeam că suntem speciali. Dar în ultimele 6, 7 luni ne-am dat seama că suntem la fel ca ceilalți și ne bazăm pe imigranți. Pe imigranții care luptă în prima linie cu coronavirusul și sunt mai vulnerabili decât noi, britanicii. Toată lumea știe că în casele de bătrâni, în spitale, sunt imigranți din Europa de Est. Conversația cu privire la imigranți și prezența lor în Marea Britanie a devenit mai puțin tensionată.

La spălătoria auto de lângă casa mea lucrează un român. El a lucrat și-n pandemie, nu s-a retras. Coronavirusul ne-a arătat cât de mult ne bazăm pe imigranți: în spitale, în spălătorii, în supermarketuri. Bătrânii sunt abandonați în casele lor și cine are grijă de ei? Românii. Obsesia asta cu imigranții s-a mai domolit puțin.

În plus, toată lumea s-a săturat de Brexit. Nu mai avem bani să plătim pentru Brexit, pentru că am cheltuit tot pentru combaterea pandemiei și izolare. Acum suntem chiar recunoscători pentru ajutorul primit de la imigranți.

Este un moment oportun pentru români și pentru modul în care sunt ei percepuți în Marea Britanie. Pas cu pas, asta se poate schimba. Acum nu mai suntem la același nivel ca atunci când a venit primul val de imigranți în Marea Britanie. Este o schimbare mare, din punctul meu de vedere.

Și cum ar putea România să valorifice acest moment?

Pentru că atmosfera s-a schimbat, iar punctul nostru de interes nu mai este asupra imigranților români, trebuie să dezvoltăm relații mult mai bune. De exemplu, în urmă cu doi ani, când a fost ridicată statuia Reginei Maria în Ashford, Kent, am încercat să vorbesc la televiziunile locale despre asta, dar n-am avut succes. Dar am reușit acum, am făcut un interviu pentru BBC Kent. Asta e o dovadă că ne-am schimbat mentalitatea. Acum suntem mai umili. Este un val de schimbare pe care ar trebui să-l urmăm.

Pe lângă personalitățile de care vorbești în seria documentară „Who is Romania”, cu ce am putea să ne prezentăm în fața britanicilor pentru a-i cuceri?

Scopul meu acum este să pun bazele unei serii prin care să prezint România așa cum este. Britanicii trebuie să cunoască complexitatea țării, cu mediul avansat din București, cu istoria recentă marcată de comunism și modul în care a influențat regimul peisajul. Mai mult, în România încă aveți peisaj sălbatic. Țara este, în comparație cu Marea Britanie, pustie, nu sunt la fel de mulți locuitori. Aveți o cultură rurală autentică, pe care noi am pierdut-o. Asta trebuie surprins și prezentat. Însă nimic nu se poate face înainte de a îmbunătăți radical infrastructura.

Tu ne spui că avem un peisaj superb și că țara noastră este frumoasă, dar foarte mulți români decid să plece, caută să-și construiască un viitor mai bun în străinătate, pentru că acolo job-urile sunt mai bine plătite. Venim în Marea Britanie pentru că acolo putem câștigăm mai mulți bani. Ce părere ai despre asta?

Eu aș vrea să locuiesc în România. Soțul meu este român, din Iași, dar el nu-și dorește să se întoarcă. Mă gândesc la faptul că aveți de toate acolo și da, oamenii pleacă, dar e normal. De la Revoluție au trecut doar 30 de ani, un timp prea scurt pentru a se schimba mare lucru în țară, mai ales că veniți după o perioadă foarte grea.

Ideea că în străinătate este mai bine nu e neapărat cel mai bun mod de acțiune. Uită-te la noi, am votat Brexit-ul. Sau la modul în care Boris Johnson a abordat pandemia de coronavirus. Mulți români au decis să plece din țară din cauza politicienilor corupți, dar îi avem și noi în Marea Britanie pe ai noștri.

Recunosc, în Marea Britanie calitatea vieții este mai ridicată, noi nu am avut o Revoluție, comunism sau armată rusă în ultimii 100 de ani pe teritoriu, dar nu putem abandona țara. Oamenii se mișcă, e normal, dar trebuie să păstrezi o balanță: câți au plecat, câți s-au întors? Înțeleg de ce românii vin în Marea Britanie, mi-aș dori doar să nu abandoneze cultura lor.

Dată afară din biroul fostului ministru al Transporturilor, Răzvan Cuc

Dar înlăturând viziunea asta frumoasă pe care încerci să o prezinți în seria „Who is Romania”, mai ales că tu cunoști România încă din 1992, când ai venit ca voluntar la orfelinatul din Siret, Moldova, care crezi că sunt probleme actuale ale României? Și cum vorbim despre ele?

Eu nu pot să mă plâng de experiența mea cu România. Nici de cea inițială, pentru că am dat de oameni minunați. În Siret l-am cunoscut pe Tibi Rotariu, care a transformat orfelinatul de-acolo și orașul. Acolo mentalitatea s-a schimbat complet în 30 de ani. 

Spre exemplu, când am ajuns în Siret pentru prima oară, să ai un handicap era văzut ca o pedeapsă de la Dumnezeu. Asta am auzit atunci. Acum, lucrurile s-au schimbat total, iar persoanele cu dizabilități sunt acum parte a societății. Pentru mine ăsta este un exemplu de cum putem să regândim ceva ce a fost cândva un coșmar. Acesta poate fi luat drept exemplu de cum poate fi schimbată mentalitatea societății și realitatea din teren.

Tibi Rotariu a distrus clădirea veche în care se afla orfelinatul și a construit alta, mult mai potrivită. Acum Tibi, originar din Siret, este expert european în problematica copiilor instituționalizați. Dacă Siret a reușit, fiecare parte din România reușește. E nevoie de o mentalitate sănătoasă și de un om cu o conștiință curată și intenții bune.

Aici rezidă schimbarea. În oameni. De exemplu, am realizat un material despre calitatea drumurilor din România și am vorbit cu ministrul Transporturilor de-atunci, Răzvan Cuc, dar am fost foarte dezamăgită de calitatea discuției. De fapt, ministrul chiar m-a dat afară în timpul interviului. Asta a fost clar o chestie de corupție, de a nu intra eu, ca jurnalist, pe terenul ăsta, cu toate că în România poți să mori mai ușor pe drum decât din cauza coronavirusului.

Am un doctorat în istoria România, deci știu că problema corupției nu e ceva nou pentru voi.  Dar față de vecinii voștri, voi stați bine. România n-a prins gustul naționalismului, cum se întâmplă în Ungaria sau Polonia. Prin urmare, direcția de mers actuală cred că este mai bună în România.

Seria documentară „Who is Romania” poate fi urmărită pe paginile de Facebook Institutul Cultural Român din Londra, Facebook Tessa Dunlop sau pe YouTube Tessa Dunlop.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€