O asociație din Cluj organizează anual tabere pentru copiii cu boli grave. Cum reușește? „Dacă oamenii pun împreună bucățelele mici pe care le au, în timp efectul lor crește și se multiplică”

Lavinia Niță

Reporter

De 13 ani, Yuppi Camp, un ONG din Cluj, organizează tabere terapeutice pentru copiii cu boli grave. Timp de câteva zile, copii cu diabet, cancer, boala celiacă, hipoplazie renală și alte boli grave au parte de activități în aer liber, sub atenta supraveghere a unei echipe formate din medic, asistentă medicală, dietetician și, în unele cazuri, kinetoterapeut. Alături de ei, și părinții iau o pauză și „stau fără stresul că copilul s-ar putea să nu fie bine”.

Peste 250 de copii din toată țara ajung anual în taberele Yuppi, iar visul asociației este „să ajungă la toți copiii bolnavi cronic și grav între 0 și 18 ani din România”. Drumul e lung până acolo, mărturisește co-fondatoarea, dar „am pornit la drum în urmă cu 13 ani cu 30 de copii cu diabet și tot ce am reușit să realizăm este într-adevăr pic cu pic: atât munca oamenilor care au trecut prin Yuppi, cât și fiecare donație. Iar de ceva vreme se simte foarte mult această donație lunară.”

Foto: Yuppi Camp

„Taberele Yuppi sunt locuri de liniște”

Antonia a fost diagnosticată cu diabet insulino-dependent din copilărie. La 13 ani a ajuns prima dată într-o tabără organizată de Yuppi. De altfel, a fost și prima tabără în care părinții i-au dat voie să participe, pentru că era primul loc care avea la dispoziție și un medic. „⁠Tabăra mi-a fost recomandata de către medicul curant. Am fost foarte fericită să aud asta, pentru că era prima tabără în care părinții mă lăsau să merg”, povestește ea.

Acolo și-a cunoscut cea mai bună prietenă și tot acolo a descoperit un loc unde s-a simțit înțeleasă. „Am fost foarte fericită că am cunoscut foarte mulți copii și mulți voluntari care aveau diabet. Și asta mi-a dat încredere în mine”, povestește ea. 

Astăzi, 13 ani ani mai târziu, Antonia este medic, rezidentă în anul 2, și se pregătește să devină diabetolog, iar Yuppi a avut un rol important în asta. „De atunci cochetam cu ideea de cum funcționează corpul. Mi se părea interesant să fac chestia asta și să pot să dau ce am mai bun din ce știu eu cel mai bine și cu ce empatizez cel mai bine”.

Anul trecut, după ce anterior fusese doi ani la rând „amic gazdă”, un voluntar care însoțește un copil pe parcursul taberei, Antonia a revenit în tabără ca „amic medical”, adică a oferit direct asistență medicală copiilor. Povestește că interacțiunile cu aceștia se desfășurau ușor și reușeau să empatizeze bine cu ea, pentru că „înțelegeam și eu prin ce trec”. 

Mai mult, Antonia a luat experiența din tabără și ca pe o oportunitate de practică. „Am învățat multe și cred că am și putut să ajut mult mai mult decât dacă aș fi fost «amic gazdă», cum am fost înainte. Am avut o echipă super faină, am văzut foarte multe sisteme de infuzie de insulină, pe care poate în spital nu le-am văzut”, spune ea. 

Copiii cu diabet trebuie să își verifice periodic nivelul insulinei. Foto: Yuppi Camp

Fiecare tabără, povestește tânăra, se încheie cu speranță. „La fiecare sfârșit de tabără, de foarte multe ori copiii plâng și nu vor să plece acasă. E foarte interesant, că asta am simțit și eu, că nu voiam să plec. De-abia așteptam să mă întorc”. 

Academicianul Nicolae Breban: "Și astfel am ajuns la mine însumi"

Conferința intitulată "Valorile naționale în literatura română" a cuprins o serie de răfuieli ale scriitorului cu personaje din propriul trecut.

Grande Bellezza Gran Sârbova. Cea mai bună brânză maturată din România e făcută de o asociație care adăpostește fete provenite din centre de plasament

Cea mai bună brânză maturată din România, decretată de experți și degustători profesioniști, e făcută de mâinile unor fete care au crescut în centre de plasament. 

Taberele sunt „locuri de liniște”, spune Antonia. Însă nu doar pentru copii, adaugă ea. Părinții, la rândul lor, primesc o pauză de la viața obișnuită: „Ce am observat în taberele de familie, unde sunt și părinți, este că și ei se desprind un pic de lumea cotidiană și de multe ori primim feedback-uri de genul «ce bine m-am simțit, că acasă n-am un moment în care să stau fără stresul că copilul s-ar putea să nu fie bine»”, povestește aceasta.

„Copiii ne spun foarte des că în tabere se simt normali”

Taberele, atât cele doar pentru copii, cât și cele la care iau parte și părinții, sunt gratuite, pentru că „boala oricum este o povară extrem de mare”, spune Zsuzsa László, co-fondatoare Yuppi Camp. Acum 13 ani, după ce a organizat prima tabără terapeutică, la care au participat 30 de copii cu diabet, Zsuzsa credea că va fi și ultima. Însă la două săptămâni după ce aceasta s-a încheiat, a fost sunată de părinții și medicii curanți ai copiilor, care întrebau când are loc următoarea tabără.

De altfel, medicii curanți sunt cei care fac legătura între asociație și copii. „Îl convingem pe medicul curant că ceea ce facem este o chestie serioasă și de încredere și în primul rând cu asistență medicală bine pusă la punct, 24 de ore din 24, pe întreaga tabără. Medicul ne recomandă mai departe la părinte și dacă ei s-au înțeles, atunci își înscriu copilul”, explică Zsuzsa. Asociația colaborează cu 130 de medici din toată țara.

Foto: Yuppi Camp

În cei 13 ani de activitate, aproape 2.000 de copii au participat la taberele Yuppi, unde au parte de activități diverse: tir cu arcul, alpinism, echitație, canotaj, magie, muzică, teatru sau fotografie. 

Costurile pentru fiecare tabără diferă în funcție de tipul acesteia: dacă este tabără doar pentru copii sau pentru întreaga familie. „Cheltuielile asociației pentru un participant sunt în jur de 2.000-2.500 de lei. Și aici vorbesc de cazare, masă, asistență medicală”, spune Zsuzsa. Astfel, costul unei tabere variază între 20.000 și 30.000 de euro.

Ce îi dă speranță Zsuzsei este chiar povestea Yuppi: de la o tabără cu 30 de copii acum 13 ani, asociația a ajuns să organizeze patru tabere anual, la care participă în jur de 250 de copii. „Am văzut că pic cu pic se face binele cel mare, adică trebuie să recunosc că niciodată n-aș fi crezut că ajungem aici. Realmente am văzut că dacă oamenii pun împreună bucățelele mici pe care le au, fie bani, fie muncă, atunci chiar se adună și în timp se multiplică și cu cât se multiplică mai mult, cu atât mai mult crește efectul.”

Fiecare donație contează, explică tot ea: „Poate oamenii cred că 20 de lei nu schimbă lumea. Da, nu schimbă lumea, dar o săgeată la activitatea de tir cu arcul costă 20 de lei sau un face paint costă 20 de lei. Deci fiecare donație face o diferență”.

Foto: Yuppi Camp

Săgețile binelui

Saron are 26 de ani și de 2 ani și jumătate donează, prin debit direct, la Yuppi, după ce a fost abordat de un fundraiser stradal în centrul Clujului. 

„Am zis că atunci când ajung acasă, mă interesez un pic despre ei și dacă ceva mi se pare că nu e ok, pot oricum să anulez plata recurentă care se făcea de la bancă”, povestește el. „Banii nu-s foarte mulți din partea mea, dar se adună”, crede Saron, care donează recurent 100 de lei, adică 5 săgeți sau medicamentele necesare pentru două tabere.

În următorii 10 ani, oamenii de la Yuppi vor să-și construiască propria locație de tabără, „cu bucătăria potrivită, complexă, adaptată acestor tipuri de boli, cu propriul nostru teren de cățărat pentru alpinism și toate cele”, spune Zsuzsa.

Dacă vrei să arunci o săgeată (sau mai multe) spre visul lor, o poți face aici.

Foto: Yuppi Camp

Acest material este susținut de picdebine.ro, un program îngrijit de Asociația pentru Relații Comunitare. Prin acest serial vrem să arătăm puterea binelui construit cu pași mici. Pentru că fiecare pic de bine pe care-l facem în societate se adună și se transformă într-un val.

Vrem să vă prezentăm organizațiile care aduc schimbarea pornind de la aceste picături de bine, pentru că uneori nu vedem cât de mare este valul schimbării sau cât de mulți oameni cred în puterea lor de-a ajuta. 

Dar, în fiecare lună, jumătate de milion de oameni aleg să facă puțin bine, donând unor cauze și unor organizații care le dau speranță și curaj. Ai putea fi și tu unul din ei. 

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€