"Nu fotografierea evidentului este o provocare, ci ilustrarea emoțiilor"

Raul Ștef

Redactor

Era sfârșit de vară, în 2004, când, într-un sat plin de livezi cu măslini din sudul Franței, am avut șansa de a participa la un workshop − dar workshop nu e cuvântul potrivit, mai degrabă la o întâlnire magică cu doi fotografi de la una dintre cele mai importante agenții din lume, VII.

Unul era înalt și grizonant, cu o voce puternică: Gary Knight. Celălalt era mic de statură, purta o eșarfă albă și avea accent est-european: Antonín Kratochvíl. Ambii „acoperiseră”, pentru publicații prestigioase precum Newsweek sau Time, evenimente majore ale secolului XX.

*

Eram un începător. Mă întâlnisem cu fotografia de presă mai mult în cărți și albume, așa că mi se părea deopotrivă intimidant și impresionant să-i pot asculta, darmite să le mai și arăt câteva dintre cadrele făcute de mine.

Numele lui Antonín Kratochvíl îl cunoșteam din subiecte publicate pe site-ul agenției VII, dar mai ales ca autor al unei serii de fotografii cu actori − una dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut vreodată.

Albumul său denumit „Incognito” conține portrete alb-negru − foarte diferite de fotografiile glamour cu staruri −, și asta datorită locurilor alese și a încadrărilor ciudate. Imaginile lui Kratochvíl ies din obișnuit, iar stilul său este aproape inconfundabil.

Printre cei care i-au fost modele pentru acest album se numără Liv Tyler, David Bowie, Willem Dafoe, Jean Reno, Billy Bob Thornton, Bernardo Bertolucci, Jessica Lang, Bob Dylan și Patricia Arquette.

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care ni le-a transmis Kratochvíl a fost să nu insinuăm neadevărul în imagine. „Fiecare fotografie trebuie să fie cinstită, neregizată”, a zis el la acel workshop.

De altfel, autorul volumului biografic „Antonín Kratochvíl”, fotojurnalistul Michael Persson, relatează, printre altele, un episod definitoriu pentru modul în care cehul se raportează la această profesie.

Episodul data din 1993, din timpul războiului sârbo-bosniac, care provocase un exod al populației de religie musulmană. Kratochvíl fusese trimis să fotografieze într-o tabără de refugiați din Croația.

VIDEO. Unirea Principatelor române. Povestea generației care a făcut România - Colecționarul de istorie

Generația aceasta excepțională a făcut absolut orice a fost nevoie pentru a-și atinge țelul. Mulți au intrat în masonerie. Au bombardat cancelariile occidentale cu petiții, au umplut ziarele cu articole în care pledau cauza românilor. Au negociat în culise, au arătat ce avantaje ar fi pentru Occident dacă Moldova și Țara Românească s-ar uni. Și, în final, când s-a ivit o mică-mică șansă, au acționat.

Experiment PressOne. Poate inteligența artificială să țină loc de psiholog? Cum se descurcă ChatGPT cu anxietatea, singurătatea și conflictele

Am testat ChatGPT 4 ca alternativă la terapie, discutând cu el despre singurătate, anxietate și pierderea unei persoane dragi. ChatGPT poate fi util ca instrument complementar terapiei, oferind suport imediat pentru probleme minore, soluții pragmatice și un spațiu de exprimare emoțională.

Persson i-a spus ce îi cereau de regulă, în astfel de situații, publicațiile cu care colabora: imagini cu oameni speriați, mizeria locului ș.a.m.d., adică o listă de cerințe normale pentru presa cotidiană.

După ce l-a ascultat cu atenție, Kratochvíl a spus: „Dacă asta ai urmărit din tot acest eveniment, înseamnă că nu ai înțeles fotografia”. Pe el nu-l interesau solicitările-standard ale publicațiilor, el însuși fiind refugiat ceh.

Kratochvíl căuta disperarea acelor oameni. „Nu fotografierea evidentului este o provocare, ci ilustrarea emoțiilor, a ceea ce gândesc oamenii, aceea este provocarea”.

Născut în 1947, Antonín Kratochvíl, al cărui tată era tot fotograf, a fugit din Cehoslovacia în 1967, din cauza persecuțiilor. După câțiva ani petrecuți în tabere de refugiați, dar și o experiență în Legiunea Străină, a urmat Academia de Artă din Amsterdam, iar ulterior a ajuns în SUA, unde a devenit fotograf de presă.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€