Nicușor Dan, împrumuturi din retorica suveranistă. Expert: „Votantul, dacă are de ales între original și copie, va prefera originalul”

Oana Moisil

În cele mai recente declarații publice și răspunsuri oferite presei, președintele Nicușor Dan a avut mai multe luări de poziție care au ridicat semne de întrebare experților politici, jurnaliștilor și societății civile.

După ce a anulat recepția plănuită de Ziua Europei, pe 9 mai, președintele a avut o declarație în care a spus, printre altele, că Europa, „pe mai multe subiecte, a acționat ideologic” și că a fost o greșeală. O altă critică adusă de șeful statului a fost și că, „în politica de mediu, evident, justificată, a fixat niște ținte mult prea ambițioase”. 

Cu ocazia forumului „Black Sea and Balkans Security” de marți, 12 mai, Nicușor Dan a spus: „Eu cred că pe multe subiecte, dezbaterea în România nu există. De Ucraina, de exemplu. Toată lumea și-a spus deja opinia, toată lumea – vorbesc de cetățenii români – are o opinie cu privire la Ucraina. Nimeni nu mai spune nimic nou și nu cred că e corect”. Această declarație i-a atras mai multe critici. 

Politologul Răzvan Petri de la Politică la Minut a scris, pe pagina de Facebook, că „una e să dezbați și să ai o cultură critică, alta e să redeschizi subiecte pe care e bine să consolidezi consensul. Cum ar fi să redeschidem subiectul dreptului la avort? Sau dreptului femeilor la vot? Sau dezincriminarea relațiilor între persoane de același sex? În numele dezbaterii publice, desigur”.

PressOne a discutat cu expertul în politică externă Marius Ghincea pentru a înțelege semnificația celor mai recente declarații publice ale președintelui Nicușor Dan. 

PressOne: Președintele Nicușor Dan a criticat mai multe decizii ale UE, printre care și faptul că, pe mai multe subiecte, a acționat ideologic. La ce s-ar putea referi președintele aici? La ce ideologii? Și pot să fie aceste critici niște cărămizi în plus în discursul suveranist și anti-european din România?

Marius Ghincea: Această critică cu privire la natura ideologică sau așa zis ideologică a măsurilor adoptate de către Uniunea Europeană, în special în ceea ce privește mediul, pentru că aici se pare că a fost punctul central al mesajului prezidențial, reprezintă o preluare a retoricii și a mesajelor principale pe care le vedem frecvent în discursul european eurosceptic și populist. 

Deci, din punctul acesta de vedere, critica care a venit drept răspuns la acest discurs reprezintă din multe puncte de vedere un aspect legitim, pentru că președintele, fără să specifice foarte bine despre ce este vorba, a preluat practic elementele de retorică din discursul suveranist și populist de dreapta, care deseori tinde să simplifice niște fenomene care sunt cât se poate de normale. În politică, ideologia nu este o problemă. Toată lumea are o ideologie și nu putem să avem politică publică fără ideologie.

Atunci când avem alegeri democratice, alegem nu doar între partide, dar și între ideologii, în alte țări poate mai mult decât în România. Dar, în general, ideologile sunt fundamentele oricărei agende de politică publică din foarte multe puncte de vedere. Atunci când alegem între un social-democrat sau un creștin-democrat, între un liberal sau un socialist alegem nu doar între persoane, dar și între ideologii și agendele de politică publică pe care aceste ideologii le promovează. 

Spre exemplu, în ceea ce privește sărăcia sau inegalitatea din societate, o ideologie de stânga social-democrată vede în inegalitatea dintre veniturile lucrătorilor o problemă și încearcă să le remedieze, astfel încât să existe echitate. Cineva care împărtășește o ideologie mai degrabă de dreapta nu vede în inegalitatea salariilor sau a veniturilor o problemă și nu va propune soluții de politică publică. 

„Palantir de România”. Trecutul neolegionar al antreprenorului care vinde „AI suveran” pentru SRI, SPP și MApN

Un antreprenor clujean care vinde „AI suveran" instituțiilor din domeniul securității naționale a fost membru în trecut în organizația neolegionară Noua Dreaptă.

Fără casă în cel mai bogat oraș al României. Cum o familie evacuată de autorități așteaptă de 16 ani o locuință socială

Bucureștiul, cel mai bogat oraș al României, nu a mai construit nicio locuință socială din 2014. Între timp, peste 14.000 de familii așteaptă o casă. 

Din punct de vedere economic, președintele se poziționează ideologic mai la dreapta. Și din punct de vedere al politicii externe, ideologia acestuia pare să fie mai degrabă pro-europeană, pro-occidentală, cu niște nuanțe naționale. Deci și domnul președinte este ideologic atunci când face afirmațiile pe care le face pentru și asta nu este o problemă. 

Având în vedere că Nicușor Dan a anulat ceremonia oficială de Ziua Europei și a transmis acest mesaj critic – despre care ulterior a spus că nu a fost critic – ce semnal trimite această combinație?

Această combinație semnalizează faptul că președintele se distanțează cumva de agenda electorală și politică pe baza căreia a fost ales și încearcă să construiască poduri către electoratul suveranist, către partidele din opoziție, încercând practic să adopte elemente din retorica AUR, a suveraniștilor, pentru a capta voturile sau sprijinul votanților care s-au dus la AUR sau la celelalte partide din blocul suveranist. 

Eu cred că este o greșeală, pentru că toată literatura de specialitate în științele politice ne arată că toate partidele care au încercat să se apropie de votanții frustrați, care s-au dus către partidele populiste de extremă dreapta, nu au făcut decât să legitimeze acele poziții și niciun partid nu a reușit să recapete voturile pierdute în acea direcție. 

Din acest punct de vedere avem cazul german, avem cazul britanic, avem cazul francez, italian și din alte țări europene unde niciun partid sau politician mainstream nu a reușit să recaptureze voturi adoptând retorica și abordările politice ale extremei drepte, pentru că, făcând astfel, doar legitimezi acele poziții ca fiind poziții acceptabile în sfera publică. Votantul, dacă are de ales între original și copie, va prefera cel mai frecvent originalul.

Care să fie strategia președintelui, având în vedere discursul de Ziua Europei, în contextul în care în curând trebuie să numească un nou guvern?

Cred că strategia este să țină Partidul Social Democrat ancorat în această coaliție pro-occidentală, după cum chiar el o numește. De altfel, în ultimele săptămâni, domnul președinte a făcut extrem de multe eforturi pentru a se asigura că PSD, care are și niște tendințe suveraniste, populiste, anti-europene din multe puncte de vedere, rămâne frecventabil în România. Iar asta se traduce și prin această abordare retorică a președintelui de a adopta niște elemente de discurs caracteristice mișcării de extremă dreaptă care se mulează foarte mult și pe abordarea politică a Partidului Social Democrat din ultimul an. 

Putem să vedem o similaritate de abordări între PSD și președinte, iar președintele, evident, dorește ca PSD să rămână în arcul guvernării.

Nicușor Dan a explicat că folosește „pro-occidental” în loc de „pro-european” deoarece termenul înglobează cei trei piloni ai politicii externe românești: Europa, SUA și NATO.  Este aceasta o clarificare suficientă?

Este o clarificare suficientă, dar asta nu reduce foarte mult din anxietățile pe care le au oamenii din societatea civilă și din aparatul de stat legate de orientarea de politică externă românească. În acest moment, în societatea românească și în rândul elitelor există trei curente de opinie. 

Un curent de opinie revoluționar, care vrea să dărâme tot ce s-a construit în ultimii 30 de ani și să reconstruim pe alte baze. Acest curent revoluționar este promovat în special de Călin Georgescu, de AUR, de doamna Șoșoacă și alții care vor o redirecționare semnificativă a politicii externe. 

Foto: Inquam Photos / Eduard Vînătoru

Pe de altă parte, avem un curent reformist, reprezentat în bună parte de elitele progresist-liberale: USR, Sens, o parte din liberali, chiar și niște voci din rândul social-democraților. Ei nu vor o schimbare de direcție în politica externă, ci niște reforme semnificative legate de modul în care performează politica externă, modul în care este exercitată de către instituțiile statului.

Mai avem, desigur, și un curent de opinie ceva mai vechi, mai conservator, pe care eu îl numesc un curent de opinie continuist, care vrea să mențină o continuitate cu aceeași abordare pe care am văzut-o și în ultimele două decenii. Mă refer aici la menținerea aceleiași orientări de politică externă, fără foarte multe reforme sau schimbări în ceea ce privește instituțiile de politică externă ale României.

Ce am văzut în ultimele zile este acest conflict între curentul reformist și curentul continuist, în care curentul continuist promovează ca orientarea politică externă să fie bazată în mod echidistant între cei trei piloni – apartenența noastră la Uniunea Europeană, la NATO și parteneriatul strategic cu SUA, fără a face o alegere. 

Mulți oameni afiliați curentului reformist cer, în condițiile acestor tensiuni transatlantice dintre Statele Unite și Europa, ca România să nu joace un rol de cal troian sau să sprijine mișcarea MAGA și administrația americană condusă de Donald Trump, în subminarea proiectului de integrare europeană, cum de altfel își propune strategia națională de securitate a Statelor Unite. Și este important de notat aici că unele voci reformiste cer mai degrabă stabilirea unei ierarhii.

Mulți reformiști vor ca România să se poziționeze în apărarea Uniunii Europene și a proiectului de integrare europeană. Asta nu înseamnă, desigur, desființarea parteneriatului strategic cu SUA sau a relației noastre cu Statele Unite, dar presupune tragerea unor linii roșii în care să spunem că da, vrem aprofundarea relațiilor cu Statele Unite, vrem menținerea parteneriatului strategic, vrem mai mulți soldați americani, dar nu cu orice cost. Avem niște linii roșii legate de apartenența noastră la Uniunea Europeană și de protejarea parcursului nostru de integrare europeană.

Putem spera că Nicușor Dan va trage aceste linii roșii? 

Momentan, președintele nu e dispus să tragă aceste linii roșii. Și în discursul pe care l-a avut la „Black Sea and Balkans Security Forum” și în conferința de presă pe care a avut-o ulterior cu jurnaliștii prezenți a semnalizat că preferă poziția curentului continuist, fără a alege între NATO, UE și SUA. Or, multe voci reformiste văd această poziție de echidistanță ca fiind echivalentul băgării capului în nisip și a unui refuz de a se poziționa în vreun fel. Iar atunci când nu te poziționezi în vreun fel, asta se traduce deseori într-o irelevanță strategică.

Tot la „Black Sea and Balkans Security Forum”, președintele a spus că, pe subiectul Ucrainei, toată lumea are opinii deja formate și nu există o dezbatere reală în societate. Ce considerați că a vrut președintele să spună cu asta?

Nu mi-e foarte clar ce ar vrea domnul președinte să dezbatem. Ar vrea să dezbatem faptul că Rusia este o putere invadatoare, agresoare, care încalcă suveranitatea Ucrainei și integritatea teritorială? Vrea să dezbatem dacă ar trebui sau nu să continuăm ajutorul militar pentru Ucraina? Dacă trebuie să continuăm să sprijinim refugiații ucraineni din Europa? 

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei. O clădire rezidențială avariată de un avion inamic în capitala ucraineană Kiev. Foto: ID 242226295 | Ukraine War © Palinchak | Dreamstime.com

Dezbaterea presupune că suntem în dezacord cu anumite subiecte și rezultatul s-ar putea să nu fie neapărat cel mai necesar, pentru că și această dezbatere legată de orientarea strategică este o dezbatere pe care președintele nu prea pare să fie dispus să o aibă. 

Președintele pare să fie dispus să dezbată anumite subiecte cum e Ucraina, dar nu e dispus să dezbată alte subiecte precum orientarea strategică sau alegerea dintre Uniunea Europeană și Statele Unite. 

Cum evaluați capacitatea reală a României ca membră NATO în regiune, dată fiind și actuala criză guvernamentală?

În acest moment, România are ca obiectiv fundamental să asigure prezența sporită aliată pe flancul estic, să mențină unitatea transatlantică a Alianței și să se asigure că ne consolidăm atât la nivel național, cât și european, capacitatea de descurajare și apărare.

Totodată, un aspect esențial și care este legat de B9 și de summitul în pregătire de la Ankara ține de de dezechilibrele care există pe flancul estic. Faptul că flancul de Nord-Est, Țările Baltice, Țările Scandinave, Polonia beneficiază de mult mai multă atenție și mult mai mult sprijin decât beneficiază țările de pe flancul sud-estic, România și Bulgaria în special. 

România trebuie să depună semnificativ mai multe eforturi pentru a rebalansa această situație și, din păcate, până în acest moment nu a reușit asta. De altfel, odată cu intrarea Finlandei și Suediei în NATO, situația s-a agravat și mai mult, în sensul debalansării acestui echilibru extrem de fragil în favoarea Țărilor Baltice. Iar absența secretarului de stat american Marco Rubio la București semnalizează faptul că mai avem de lucru până putem să creștem relevanța și importanța flancului de Sud-Est în această arhitectură de descurajare și apărare de pe flancul estic.

Concret, însă, care sunt lucrurile pe care ar trebui România să le facă pentru a rebalanseze situația?

Sunt trei lucruri pe care România le putea face concret. Primul era să investească în propriile capacități de apărare și descurajare împreună cu Bulgaria, astfel încât să putem să arătăm partenerilor noștri că se pot baza pe noi, pentru că nu e credibil să te duci la parteneri occidentali sau nord-americani, să le ceri să-și crească prezența pe flancul sud-estic, în condițiile în care tu nu depui suficiente eforturi. 

Al doilea punct este legat de unitatea politică și de capacitatea de a vorbi pe aceeași voce atât la București, cât și la Sofia și la Ankara. Și ăsta este unul dintre punctele nevralgice politice în flancul sud-estic al NATO și al UE. 

În zona Baltică vedem o extrem de bună coordonare și cooperare între țările de pe flancul Nord-Estic, pe când Bucureștiul s-a dovedit a fi incapabil să aducă la aceeași masă partenerii bulgari și turci, care au viziuni destul de diferite. Este adevărat că și în Bulgaria, până recent, a fost extrem de multă instabilitate politică. Au avut opt runde de alegeri una după alta, ceea ce implică o greutate în a formula poziții și în a vorbi pe aceeași voce, dar Bucureștiul trebuie să depună eforturi în această direcție. 

Al treilea lucru pe care România îl poate face este să dezvolte parteneriate concrete, bilaterale sau minilaterale, cu un număr de state din Europa, așa cum are spre exemplu cu Franța sau cu Germania, pentru a crește prezența acestor state, fie prin mod bilateral sau în cadrul NATO, în regiunea noastră.