"N-am văzut în viața mea un astfel de om"

Carlo Roberto Casap (18 ani), mijlocaș al echipei de fotbal Viitorul Constanța − campioana României, s-a accidentat în prima rundă a noului sezon: ruptură de ligamente încrucișate la genunchiul drept. Tânărul va absenta cel puțin 5 luni, într-un moment în care ascensiunea sa îl propunea pentru o primă selecție la echipa națională.

Clubul condus de Gheorghe Hagi a reacționat imediat, printr-un gest rar în lumea fotbalului: i-a mărit salariul. Asta deși Carlo semnase recent primul său contract de profesionist, la vârsta majoratului.

„Eram dezamăgit și foarte supărat după ceea ce mi s-a întâmplat. Nu a fost o accidentare provocată de cineva. O fază banală, pur și simplu mi-a fugit genunchiul. E un moment dificil pentru mine. După meci, speram să nu fie ceva grav. La control, a doua zi, am primit o veste care n-a fost deloc ușoară.

Apoi, Hagi a stat de vorbă cu mine. Mi-a vorbit ca un tată, mi-a dat multă încredere și mi-a spus că el și clubul sunt alături de mine. A fost foarte emoționant, ceva incredibil.

A doua zi m-a sunat președintele clubului și au venit cu noul contract. Am rămas fără cuvinte. Îmi doresc doar să revin mai puternic. Nu se termină totul aici, trebuie să revin mai puternic”, spune Carlo.

Născut în ’98, anul de când România n-a mai participat la un Campionat Mondial, Carlo nu l-a prins jucând pe Hagi. A recuperat ceva din strălucirea fostului decar al Generației de aur din poveștile tatălui său și de pe DVD-uri.

Hagi, în schimb, l-a remarcat la 12 ani la Cupa Hagi Danone, o competiție dedicată puștilor. Casap juca pentru Poli Timișoara, iar la finalul unui meci cu Atletico Arad, Gică l-a așteptat să-i strângă mâna.

„«Vino la mine la Academie», mi-a spus. Am încercat, dar Poli nu a fost de acord cu plecarea mea”.

Mai târziu, când Poli s-a desființat, puștiul l-a sunat pe Hagi. „Sunt liber, am oferte din străinătate, dar vreau să vin la echipa dumneavoastră”. Avea 14 ani.

„A fost alegerea cea mai bună. Atunci nici nu visam să fiu antrenat de domnul Hagi. Am avut ocazia să cunosc mai bine un om dedicat sută la sută fotbalului. Pot spune că n-am văzut în viața mea un astfel de om.

Iar Academia avea de atunci toate condițiile, de la A la Z, după o structură care rivaliza cu orice club profesionist de afară. Era un loc bun, în care un fotbalist foarte tânăr putea crește. Între timp, am ajuns campion în Liga 1 cu Viitorul, sub comanda domnului Hagi”.

Carlo Roberto e foarte aproape de Roberto Carlos. Tatăl său îl iubea pe fundașul brazilian.

Casap senior a jucat și el fotbal, în Ungaria. A fugit din România lui Ceaușescu în 1988, alături de cea care avea să-i devină soție. Erau foarte tineri, nu împliniseră încă 20 de ani, și visau să ajungă în America. Casap a jucat fotbal o vreme, a avut o ofertă de la Honved Budapesta, dar a ales să se întoarcă în țară după Revoluție.

„Părinții mei au fugit din țară în Ungaria. Nu aveau nimic. Tata juca fotbal la o echipă. Fanii de acolo l-au ajutat să se pună pe picioare, să-și găsească o casă a lor. Erau foarte tineri, 18-19 ani.

Visul tatălui meu a fost să ajungă un fotbalist respectat. Până la urmă, a devenit antrenor. Visul lui s-a transformat acum în visul meu. Pentru el, pentru Hagi și Viitorul, o să trag tare și o să mă întorc în teren”.