Munți de doctorate, pe holurile de la Ministerul Educației

Pe holurile sediului central al Ministerului Educației zac, în aceste zile, stive cu teze de doctorat care au fost aduse pentru a fi evaluate de comisiile de specialitate ale Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU).

Aceasta este imaginea edificatoare a sistemului care a permis ca o bună parte dintre politicienii români și dintre ofițerii superiori ai structurilor de securitate să-și împodobească CV-urile cu o diplomă nemeritată.

La parterul clădirii de pe strada General Berthelot, imediat pe stânga, cum treci de bariera de la intrare și urci câteva trepte, o plăcuță de pe ușa din lemn masiv te anunță că ai ajuns la Direcția Generală pentru Învățământ Superior.

Dincolo de ușă sunt câteva încăperi aerisite și frumos mobilate, în care oamenii învățați au fost obișnuiți să intre cu capul plecat. Aici sunt birourile șefilor.

De pildă, joi, 4 februarie, în jurul orei 13:

„Bună ziua! De la Facultatea de Muzică sunt. Am primit un telefon să mă prezint la camera 16.”

Mai încolo, pe holul unde se găsesc birourile funcționarilor din cadrul Direcției pentru Învățământ Superior, forfota crește.

Până la jumătatea lunii, comisiile de specialitate din cadrul CNATDCU se întâlnesc aproape în fiecare zi să evalueze dosarele de doctorat trimise de universități din toată țara.

Volumul de muncă este evident: munți de teze transformă culoarele Ministerului într-un labirint. Pentru că nu mai e loc pe holul principal, maldărele de lucrări pentru care sute de cercetători și-au tocit coatele ani de zile au fost depozitate și pe holul secundar, cel care duce la WC.

Legea spune că fiecare dintre aceste lucrări trebuie să fie citită de toți membrii comisiei de specialitate, pentru a primi avizul ministerului și pentru ca, ulterior, ministrul Educației să acorde titlul de doctor.

CNATDCU “se face că citește”

De la începutul acestei luni s-au reunit deja opt comisii de specialitate, care ar fi citit deja toate tezele depozitate pe holuri.

Cel puțin asta ne declară șefa Direcției de Titluri Universitare din cadrul Ministerului Educației, Daniela Burghilă.

„Ședințele comisiei de specialitate, așa cum se vede și pe site, au loc în fiecare zi. De luni și până pe 17 februarie sunt în lucru, se evaluează. Ce se vede pe hol este ceea ce s-a discutat în ședințele trecute și urmează să fie arhivate și transmise Bibliotecii Naționale. Ce se discută acum nu este pe hol, se află în birourile colegilor din Direcție, care le pregătesc pentru a fi înaintate comisiei. Astăzi (4 februarie – n.r.), de exemplu, au fost trei comisii.”

Ministrul Educației, Adrian Curaj, contrazice spusele Danielei Burghilă.

Prezent joi seară la o dezbatere organizată de Grupul pentru Dialog Social (GDS), el a rezumat în câteva cuvinte cum funcționează de facto sistemul doctoral din România: „De mult timp CNATDCU s-a făcut că citește lucrări. Pe holurile ministerului sunt munți de teze”.

“Doar dacă există un dubiu se solicită lectură”

Pentru a înțelege ce e cu peisajul deprimant de pe holurile Ministerului și cum funcționează în România această evaluare a sute de lucrări științifice, am apelat la profesorul universitar Mihaela Miroiu, de la SNSPA, care a făcut parte până în 2012 din Comisia de sociologie, științe politice și administrative din cadrul CNATDCU.

„Nu avem cum să citim totul. Doar dacă referenții nu au credibilitate te uiți în diagonală pe teză și la bibliografie. Este important să aibă aparatul bine structurat, metodologie specifică și rezultate interesante din cercetare. Mai mult de atât, nu ai timp. Doar dacă există vreun dubiu, teza se amână și se solicită lectură”.

În plus, Mihaela Miroiu precizează că această activitate, deși presupune experiență, răbdare și atenție, este neremunerată, ceea ce creează „o înclinație de tratare superficială”.

CNATDCU ar putea deveni “instanță universitară”

În legătură cu supraîncărcarea comisiilor din cadrul CNATDCU, ministrul Curaj a declarat în decembrie că dorește să transforme acest organism într-o instanță universitară, care să verifice doar neregulile reclamate, cum sunt suspiciunile de plagiat.

Asta ar însemna ca titlurile de doctor să nu mai fie acordate (și, deci, nici retrase) de către ministrul Educației, ci direct de universități, care au și mijloacele, și îndreptățirea de a face aceste demersuri.

Actualmente, potrivit regulamentului de organizare, CNATDCU „evaluează dosarele de acordare a titlului de doctor și propune ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului acordarea sau neacordarea titlului de doctor”.

Traseul unei teze de doctorat

Evaluarea făcută de o comisie a CNATDCU este ultima etapă din procesul de acordare a titlului de doctor.

La început, teza finalizată trebuie să primească avizul conducătorului de doctorat, care se mai numește referat de acceptare, precum și avizul comisiei de îndrumare. Dacă cele două instanțe decid că este corespunzătoare, teza intră în analiza Consiliului școlii doctorale.

Școala doctorală propune o comisie de susținere a tezei, care trebuie aprobată de conducerea universității. Din comisia respectivă fac parte conducătorul de doctorat, un președinte care, de regulă, are funcție administrativă (un decan, spre exemplu) și trei referenți de specialitate, dintre care numai unul are voie să fie angajat al universității organizatoare. Această comisie are la dispoziție o lună să-și facă referatele.

Dacă și membrii acestei comisii își dau acordul, se poate stabili data susținerii, cu un răgaz de cel puțin două săptămâni în care lucrarea se află în consultare publică.

Abia după susținerea în fața comisiei, teza de doctorat ajunge, cu dosarul aferent, la CNATDCU.

Există discuții ca, în acest stadiu, lucrările să fie verificate inclusiv printr-un soft antiplagiat. Ministerul are la dispoziție două asemenea softuri, dar nici modul de utilizare și nici datele de intrare în sistem (user plus parolă) nu au fost transmise universităților și conducătorilor de doctorat din țară.