Multe feluri de prăjituri au fost înghiţite de valurile istoriei. Nu şi Broscuța

Voicu Bojan

Redactor

Aveam vreo 5 ani când am făcut cunoştinţă cu Broscuţa, dar bănuiala mea este că această prăjitură simpatică există încă de la Facerea lumii.

Multe feluri de prăjituri au fost înghiţite de vreme, dar nu şi ea. Broscuța înfruntă imperii, intemperii şi are maximă toleranţă la primari dintre cei mai năstruşnici, fie ei şi tricolori, pe care îi şi schimbă cu nonşalanţă.

După ceva vreme, a apărut chiar şi concurenţa – Mămăruţa şi Ariciul, fabricate din acelaşi material, doar cu glazura schimbată, fie roz, fie maro.

Nu se compară, n-au nici o şansă. Am testat recent Ariciul şi am avut două ore senzaţia că am înghiţit un fir cu plumb, apoi, încă două, că am înghiţit un arici adevărat.

Într-o vreme, Clujul îşi căuta un brand şi l-a găsit pe regele Matia Corvinul. E frumos, dar, după gustul meu, cam ambiguu: mamă italiană, tată român, rege al ungurilor care se mai şi bătea cu moldovenii, hmmm.

Eu cred că adevăratul brand al oraşului e Broscuţa, dar nu zic nimănui, să nu mă creadă nebun.

Cu Broscuţa nu e nimic ambiguu: ea este ceea ce este – suma tuturor marginilor de prăjituri la grămadă, amestecate cu rom, peste care se toarnă o glazură verde şi în final i se pun doi ochi.

Unul dintre visurile copilăriei mele, care pare să nu se fi terminat odată cu copilăria, a fost să o cunosc pe acea tanti cofetar care pune la final ochii la Broscuţe. E încoronarea, momentul culminant al acestui produs desăvârşit, genial în simplitatea lui.

Dacă vrei să fii sincer cu o Broscuţă, nu o comanzi niciodată la farfurie. Se jigneşte. Asta merge la prăjiturile de conversaţie, gen Doboş, Diplomat sau Tiramisu.

Indicaţia pentru Broscuţă trebuie să fie precisă: „la mână, vă rog”. Înghiţitul ei durează cam 5-6 muşcături şi maximum 150 de metri, depinde de iuţeala mersului. Atenţie la gradul de însiropare, fiindcă se poate lăsa cu degete lipicioase.

În anii ’80 − cei mai nefericiţi, în general, nu doar pentru ea −, săraca Broscuță era băloasă, avea un gust îndoielnic, ochii strâmbi și glazura ca o tencuială crăpată.

Ce dezastru (mai) alegem la președinția României?

Unul dintre planurile principale ale oricărui partid care vrea să reformeze cu adevărat România e să pornească de la reformarea propriilor structuri, astfel încât să atragă exact acești tineri, dar și să-i ajute să fie cu adevărat pregătiți pentru guvernare. Este vital, de altfel.

Cum se văd din satelit cartierele-dormitor care au răsărit lângă cele mai scumpe orașe din România, Cluj și Brașov

Brașov și Cluj-Napoca sunt astăzi cele mai scumpe orașe din România pentru cei care visează să-și cumpere o casă sau un apartament. Drept urmare, locuitorii celor două orașe au preferat în ultimii 15-20 ani să se orienteze către locuințe mai ieftine construite în localități limitrofe. Haosul imobiliar generat de migrația lor a dat naștere unor struțo-cămile urbanistice care sunt vizibile din satelit.

Dar a rezistat.

După ultimul studiu de piaţă realizat săptămâna trecută, Broscuţele contemporane se prezintă în felul următor: în primul rând, raportez cu bucurie că nici o cofetărie nu-şi permite să nu le fabrice – ar fi sinonim cu falimentul. Și moral şi economic.

Am cercetat trei cofetării, toate centrale. În fiecare, dragele de ele stăteau la vedere în raftul din dreapta sus. La Carpaţi costă 3 lei şi sunt zvelte ca nişte balerine. La Dana costă 3,3 lei şi sunt grase şi zâmbăreţe. La Nicola costă 3,5 lei şi au o privire răpitoare.

La gust cam seamănă toate, iar nuanţele de glazură diferă uşor.

Le-am dus pe toate „la mână” în studio şi le-am transformat în fotomodele. Le-am privit drăgăstos de aproape şi le-am întors pe toate feţele. Le-am fotografiat pe rând şi în grup, apoi am înscenat o idilă: un triunghi amoros clasic, după modelul Shakespeare.

Carpaţi o iubeşte pe Dana. Ea zâmbeşte până la urechi de fericire. Nicola îi priveşte şi suferă cumplit. Din ochi i se prelinge o lacrimă şi jură să se răzbune. Finalul e într-adevăr tragic – le-am mâncat pe toate trei împreună cu copiii.

Aşadar, dragii mei, ţineţi minte de la mine. Clujul e un oraş minunat, unic în lume. În el şi numai în el se creează Broscuţele. Copiii şi oamenii mari le mănâncă sistematic. De zeci de ani.

De-a lungul vremii, primari se vor schimba, noi edificii se vor înălţa, multă apă pe Someş va curge, ba chiar se vor inventa prăjiturile pentru slăbit, dar ea, Broscuţa, nu va pieri niciodată. În veci fie pomenit numele ei. Amin.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€