Moldova vrea autostradă: infrastructura nu e ajutor social!

Moldova vrea Autostradă. E atât de simplu, încât oamenii și-au făcut și asociații care cer acest lucru. Apoi s-au apucat să organizeze marșuri și vizite pe la politicieni, de la Bruxelles până la Cotroceni.

Am vorbit cu istoricul Dorin Dobrincu, fost director al Arhivelor Naționale, acum vicepreședinte al uneia dintre cele două asociații care solicită cu tot mai multă insistență construirea unei autostrăzi care să lege Moldova de Transilvania. Și de Europa.

Din dialogul cu el am înțeles cât de captivi suntem în minciunile pe care ni le spun politicienii pentru a-și justifica lenea sau incompetența. Pentru că discuția despre autostrada Moldovei e aceeași cu discuția legată de construirea unor spitale noi.

Și mai e ceva. Dialogând, am ajuns să mă întreb cum ajunge o țară în punctul în care trebuie să facă grupuri de presiune și proteste pentru străzi drepte și spitale noi −ceea ce, în alte țări, este considerat decență.

Dorin Dobrincu, la Întâlnirile Nordului. Foto: Arhiva personală

− În Transilvania, o vreme îndelungată am fost hrăniți de politicieni cu ideea că banii de infrastructură merg în Moldova. E ciudat acum să vedem că există o mișcare care cere autostradă pentru Moldova. O să vă rog pe dumneavoastră să faceți o evaluare: cum e acum infrastructura din Moldova?

Dorin Dobrincu: Există în România diferențe foarte mari, regionale, nu doar prin prisma dezvoltării, ci din punctul de vedere al percepției generale, și a unora față de ceilalți.

Într-adevăr, un punct tare al părerilor negative despre Moldova și moldoveni este că sunt niște oameni ținuți de către ceilalți. În speță, de către bucureșteni și de către ardeleni.

Ideea este că avem măsurători destul de exacte, în special în ultimii ani, care ne arată care este raportul investițiilor în infrastructură, ținând cont, evident, de suprafață și de număr de locuitori.

Între 2010 și 2014, în Transilvania, investițiile în infrastructură au fost de 18 miliarde de lei, în timp ce în Moldova, care are cam jumătate din suprafața Transilvaniei, au fost de 1,8 miliarde.

Ce vreau să spun este că, dacă avem în Moldova investiții extrem de reduse, se vede an de an atunci când se votează bugetul național.

Și trebuie să amintesc un fapt, altminteri foarte ușor de observat pentru oricine se uită la harta României: Moldova, ca să aibă legătură cu Vestul, trebuie să treacă de un lanț muntos – Carpații Orientali.

Legătura noastră cu Europa Centrală și Occidentală nu se poate face, de fapt, decât prin Transilvania. De asta, câteva asociații din Moldova s-au concentrat pe susținerea autostrăzilor Moldovei.

Vorbesc aici de A8, care pleacă de la Ungheni, trece prin Iași și Târgu Neamț și ajunge la Târgu Mureș, și de acolo face legătura prin Cluj spre Borș.

Ruta Autostrăzii A8, cu cele trei tronsoane evidențiate. Captură: ARCgis.com

De asemenea, mai susținem un proiect important pentru noi, care face legătura în Sud. De la granița noastră nordică cu Ucraina, de la Siret, Suceava, prin Bacău și Focșani, să ajungă la Ploiești, de unde se prinde la sistemul național.

Avem o concluzie: ceea ce susținem noi este în beneficiul Moldovei, în primul rând, și în al doilea rând, al României. Vorbim despre dezvoltare și despre proiecte strategice gândite pentru România.

− Am citit recent că investițiile publice de anul acesta sunt cele mai mici din ultimii 15 ani. Se resimte și faptul acesta în lipsa autostrăzii?

− Evident că este o legătură pe care o semnalează deseori presa din România − o spun oameni politici, o spun oameni neimplicați, o spun asociațiile noastre.

A spus-o comisarul european Corina Crețu, poate încălcând regulile diplomatice. Adevărat că asta s-a întâmplat prima dată la finalul lunii mai, după ce asociațiile noastre au făcut un marș cu aproape 1000 de mașini, din Moldova spre București.

Atunci, Corina Crețu a spus ceea ce noi spuneam de multă vreme – că sunt bani alocați României în POIM, adică Programul de infrastructură mare, dar Guvernul român nu face nimic să ia acești bani.

În octombrie, Corina Crețu a ieșit public într-o manieră chiar mai severă și a spus că s-a săturat că Guvernul de la București nu accesează acei bani.

Ea reamintea că sunt aproximativ 4 miliarde de euro pe care România are dreptul să-i ia; este o singură condiție, și anume să înainteze proiecte bine făcute.

− De ce credeți că nu luăm banii aceștia? Am pierdut miliarde de la infrastructură și pe fostul exercițiu bugetar al UE.

− Explicațiile pe care le-am cartat noi sunt, pe de-o parte, legate de lipsa de voință, e vorba de voință politică, și, în al doilea rând, de incompetență.

Pentru că nu e o problemă doar la politicieni, deși e în primul rând la ei. E o problemă și în structurile acestea extrem de stufoase ale statului român: Ministerul Transporturilor, CNAIR și așa mai departe, unde o mulțime de oameni care stau pe salarii foarte mari sunt nepricepuți.

Odată angajați, funcționarii publici sunt greu de pus pe liber, chiar dacă sunt incompetenți. În al doilea rând, aceste instituții au fost populate cu clienți de partid ani și ani la rând.

Acțiune a asociației, în Iași, aprilie 2018.

Aș vrea să fac referire la un fapt cu care noi ne-am confruntat în anii din urmă: circulă încă în mediile politice ideea că Moldova nu trebuie să fie dezvoltată în privința infrastructurii autorutiere, pentru că ar trebui să fie un fel de zonă de protecție a României pentru eventuale invazii din Răsărit.

Cum observau mulți oameni, asta e o concepție de Evul Mediu, e... noaptea minții, ca să zic așa.

Pentru că asta înseamnă condamnarea unei regiuni la subdezvoltare și, în același timp, dacă ești minim rațional, îți dai seama că, pentru a apăra o regiune, ai nevoie, de fapt, de o rețea foarte bună de transport.

De ce am vrut să spun asta? Era utilizat acest argument pentru a turna plumb în picioarele celor care voiau să facă ceva, care erau voluntari și au început să creadă că depinde de ei să miște lucrurile.

Să nu ne mai lăsăm influențați de tot felul de indivizi care fie au interese directe în politică sau în anumite activități economice, și nu vor să aibă concurență, sau poate e ideea proastă a unor oameni care sunt în umbră, și trăiesc din asta. Cu vehicularea unor idei de acest fel.

− Chiar voiam să ajungem la conspirația despre lipsa autostrăzilor. Am auzit și eu foarte mult asta: nu facem autostrăzi pentru ca, în caz de o posibilă invazie, inamicul să nu poată înainta rapid...

- Da, cred că circulă în multe forme, dar ideea e asta, din Evul Mediu: avem o țară a nimănui în care, ca pe vremuri, dăm foc la holde, otrăvim fântânile, ne refacem în păduri sau în munți, și dușmanul se împotmolește undeva.

E o concepție de imatur, ca să nu spun altfel.

"În mintea multora, e o problemă cu noi, suntem defecți, mereu sunt știri negative despre moldoveni. Vreau să le pun alături pentru că ele sunt legate, și știm asta".

− Ca istoric, de ce credeți că nu reușim să depășim mentalitatea asta?

 Cred că explicațiile sunt numeroase, pot să încerc câteva. Pe de-o parte, încă trăim, sau unii dintre noi trăiesc în ceea ce se numește complexul de cetate asediată.

Adică toți ceilalți ar avea o problemă cu noi. Apropo, că mai râdem uneori de ridicolul afirmației: o altă idee proastă era că Europa nu vrea să ne dezvoltăm: noi am vrea, dar Europa nu vrea.

Ei bine, prin ieșirile noastre publice, prin faptul că delegațiile noastre au ajuns în iunie la Bruxelles și au avut acolo întâlniri cu comisarul european Corina Crețu, cu președinta comisiei TRAN din Parlamentul European – pentru transport și turism, cu europarlamentari români, dar și cu funcționari, ni s-a spus foarte clar: există bani pentru România.

Numai că Guvernul, nu altcineva, este singurul care poate să atragă fonduri din Infrastructura mare (POIM). Prin Ministerul Transporturilor, CNAIR, după cum știm.

Delegația moldovenească a ajuns la dialog cu ministrul Transporturilor.

Deci, problema nu este în Europa, pentru că UE vrea totuși să aibă regiuni dezvoltate, dincolo de competiția internă. Problema este la noi.

Cum spuneam, avem niște explicații care țin, pe de-o parte, de geopolitica internă a României.

Și anume, există interese în cercurile de putere de la București ca banii să se ducă cu prioritate în alte locuri. Nu întâmplător investițiile de la autostradă sunt înspre Muntenia și Transilvania, Moldova fiind cu totul periferică.

Ponderea blocului geopolitic moldovenesc în România e foarte mică. Afară de faptul că politicienii din Moldova sunt fără percepte eficiente, adică să aibă o concepție regională de dezvoltare.

Și mai e o chestiune care ține de incompetența celor din aparatul tehnic. Adică îți poți da seama numai din faptul că se joacă mereu cu cifrele: vehiculează tot felul de variante care sunt, pe de-o parte, contradictorii, pe de alta, cu tentă împotriva unor investiții majore.

Aș face referire numai la ceea ce a ieșit acum în legătură cu A8.

− Voiam să ajungem și aici: cum își explică oamenii din Moldova schimbările astea de priorități?

 Este o mare nemulțumire la est de Carpați. În momentul ăsta există o frustrare care este în creștere: adică ideea de bătaie de joc, de abandon, merge la pachet cu orientalizarea accentuată a Moldovei.

Pentru că nu avem investiții, avem venituri mai mici decât cei din alte părți ale țării. În mintea multora, e o problemă cu noi, suntem defecți, mereu sunt știri negative despre moldoveni. Vreau să le pun alături pentru că ele sunt legate, și știm asta.

Și această frustrare i-a determinat pe unii să se asocieze și să facă demersuri care să sensibilizeze o parte cât mai importantă a locuitorilor Moldovei și a celor din alte regiuni ale României, iar pe alții i-a făcut să-și ia lumea-n cap.

Adică, dacă în anii comunismului, moldovenii plecau în număr enorm în zonele industriale ale României, după intrarea noastră în UE, sau chiar înainte, oamenii au plecat în număr foarte mare în Vest, în Spania, Italia, Germania, Marea Britanie și așa mai departe.

Adică este o lipsă de încredere că se poate face ceva.

În același timp, și am spus acest lucru oficialilor români – ministrului Transporturilor și, mai recent, președintelui României −, are un impact negativ asupra stabilității regiunii și poate avea consecințe grave în zona securității naționale.

Nu mă joc cu cuvintele. Oamenii aceștia trebuie să știe că soluția nu este să pedaleze pe povești medievale sau să facă referire la proiecte fanteziste. Pur și simplu există concepții unitare, stabile, pentru dezvoltarea regiunii.

Adică, foarte clar: avem nevoie de autostrăzi ca să ne dezvoltăm, nu stăm cu mâna întinsă.

Pentru că, oricât ar părea de ciudat pentru cei obișnuiți cu stereotipiile, Moldova a dat bani în această țară: dacă tragem linie, găsim cei 160 de ani de când există România, iar noi am dat mai mult decât am primit.

Ba chiar, în ultimii ani, avem măsurători care arată că plătim mai mult decât primim. Pe statistică.

Or, lucrurile astea vrem să fie cunoscute și vrem să se acționeze în consecință.

Pentru că infrastructura nu este ajutor social. Nu e milă! Pentru că, în momentul acesta, există un fenomen care ar fi părut incredibil acum 20 de ani, și anume o depopulare a Moldovei.

În mai 2018, moldovenii au mers cu mașinile și motocicletele până la București să ceară autostradă.

Cele mai multe dintre județele din Moldova sunt în topul județelor cu procente mari de oameni care emigrează. De exemplu, Bacău, Iașul, Galațiul, Suceava, Botoșaniul la fel.

Ei, asta a început să ne pună pe gânduri. Pentru că, dacă pierdem această resursă umană, ne va fi foarte greu să ne revenim.

Și mai am o chestiune pe care vreau s-o expun aici: în Moldova am avut probleme cu investițiile și în alte privințe. Spre exemplu, Aeroportul din Iași, care și-a crescut aproape de 10 ori traficul în ultimii cinci ani.

Deci, Aeroportul din Iași a fost modernizat în anii 2012-2014 doar cu bani locali, de la Consiliul Județean, și cu bani europeni. Și deși s-au solicitat bani de la Guvernul României, Guvernul nu a dat niciun ban, în condițiile în care alte aeroporturi din România, care au procedat asemănător, s-au făcut cu bani inclusiv de la bugetul de stat.

Asta hrănește percepția că pe cei de la București sau din alte regiuni nu îi doare nicicum de noi. Eu spun lucruri mai puțin delicate.

"Cu ce mă încălzește dacă ajunge un grup de mafioți moldoveni la București?! Cum cred că nu-i încălzește pe ardeleni că la București e un grup de mafioți ardeleni".

− Aveți senzația că politicienii din Moldova înțeleg că emigrarea este o problemă foarte mare?

− Aici ajungem la o altă chestiune, pe care oricum și eu vreau să o abordăm. Noi încercăm să punem problema la nivel macro, dar nu pierdem din vedere nici ce se întâmplă aici.

Adică problema este că toate deciziile majore se iau în afara regiunii noastre. Cei care decid sunt cei care se adună la București, fie că vin din clanuri din Muntenia, fie că vin din clanuri din Transilvania, subclanuri sau indivizi care nu au nicio legătură cu Moldova.

Din păcate, cei mai mulți dintre politicienii din Moldova nu înțeleg ce înseamnă, de fapt, regiunea lor, și nu au o concepție asupra dezvoltării.

Și, tranșant: în general, politicienii din Moldova sunt slabi. Am avut în ultima vreme o seamă de miniștri din Moldova care, din perspectiva noastră, sunt de toată jena. Da? Și sunt catastrofali.

Ei nu afectează doar Moldova, ci afectează ansamblul României, dacă e să-i amintesc pe miniștrii de la Justiție, Economie, Educație sau ministrul care are legătură direct cu subiectul nostru – cel de la Transporturi.

Dar este vorba și despre ce se întâmplă la nivel județean sau mai jos. Spre exemplu, președintele Consiliului Județean Iași, Maricel Popa, nu înțelege absolut nimic din ceea ce înseamnă dezvoltarea de ansamblu și rolul autostrăzii.

A făcut niște declarații în ultima vreme care sunt absolut jenante. Pe de-o parte, arată că nu înțelege deloc noțiuni elementare de economie, deși omul a făcut bani din afaceri – cum i-a făcut...

Și, nu înțelege, de fapt, să iasă din gândirea județeană. Eu nu exprim aici doar o părere personală, ci și niște păreri de grup: credem că asta e problema noastră majoră.

Că nu reușim să ieșim din alveolele strict locale, din cele județene, și să punem pe picioare ceva foarte important în România, și anume gândirea regională.

Adică ne ascundem în spatele interesului național și, de fapt, abandonăm zone întregi, nu numai Moldova, care apoi se depopulează, rămân în sărăcie, și așa mai departe. România nu e modelată doar istoric, ci și geografic.

− În Transilvania, când deschizi ușor subiectul despre regionalizare, se inflamează instantaneu toți cei care văd în discuția asta autonomia Ținutului Secuiesc. E prima dată când o altă regiune pune problema asta foarte serios. Credeți că ar fi posibil să implementăm o organizare administrativă care să pună în evidență regiunea?

− Noi încă trăim cu spaime, cu valori cultivate în perioada național-comunismului. Sau înainte, cu mentalitatea asta de cetate asediată. Dar oamenii se pot informa, acum, mult mai ușor.

Mulți oameni călătoresc – avem undeva la aproximativ 4 milioane de cetățeni români care sunt în afara granițelor țării.

Oamenii aceștia sunt influențați de ceea ce văd acolo. Ei văd că sunt regiuni din Europa care acordă importanța cuvenită și nivelului regional: fie că este vorba de regiuni istorice, fie că este vorba de regiuni care țin mai mult de zone de dezvoltare.

Ceea ce ne interesează pe noi este să punem pe tapet problemele spațiului estic carpatic, pentru că sunt o mulțime de probleme care țin de partea profundă a lucrurilor.

Adică, dacă noi rămânem izolați, așa, pe organizarea administrativă care datează din timpul lui Ceaușescu, adică din 1968, vom fi mereu foarte slabi în raportul nostru cu mafiile care se constituie la București pe diverse criterii.

Cu ce mă încălzește dacă ajunge un grup de mafioți moldoveni la București?! Cum au fost. Cum cred că nu-i încălzește pe ardeleni că la București e un grup de mafioți ardeleni.

Acum, cei care au puterea sunt recrutați în bună măsură din sud. Până la urmă, noi avem două proiecte majore care au susținere din ce în ce mai mare la oamenii din Moldova, dar și în Transilvania, și în sud.

Proiecția noastră de dezvoltare este foarte clară, prin Transilvania, spre Europa centrală. Și spre sud, adică spre Muntenia și spre București.

Octombrie 2018. Moldova cere autostradă și la președinția României.

În același timp, se vorbește, de cele mai multe ori demagogic, despre suta de ani pe care o avem în spate, despre ce-am făcut și mai puțin despre ce n-am făcut.

Noi suntem susținători ai unei bune conexiuni, prin infrastructură, prin economie, cu Republica Moldova. Cu acest spațiu care este vecinătatea noastră imediată, care este într-o subdezvoltare și mai evidentă, și pentru asta avem nevoie măcar de o autostradă care să treacă prin Iașul spre Chișinău.

Și noi mergem cel mai adesea în contra unui curent care există la ministerul Transporturilor și în Guvernul controlat acum de Liviu Dragnea, și anume că: nu ne interesează prea mult ce infrastructură avem de la Iași încolo.

Noi am avut discuții în acest sens, acum o lună și ceva, la Ministerul Transporturilor, și, la întrebarea unuia dintre colegii mei: totuși, ce facem cu Ungheni?, ministrul a spus că asta-i interesează pe ei, cei din Moldova, și noi ar trebui să ne interesăm de noi.

E o devoalare a gândirii reale a acestor oameni, care stau tot timpul cu mâna pe tricolor, cu mâna la inimă, mai varsă câte o lacrimă la tot felul de zile festive și, în rest, faptele lor ne arată că pur și simplu nu îi interesează!

Chiar dacă vin din Moldova, ei nu exprimă, de fapt, interese regionale, ci exprimă interesele unor grupuri politice care sunt și foarte schimbătoare.

"Această insistență a guvernanților la finanțarea A8 prin parteneriat public-privat (PPP) pe noi ne duce cu gândul fie că vor să tergiverseze la infinit, fie că vor să găsească formule prin care, neutilizând bani europeni, mai greu de sifonat, să găsească formule pentru afaceri".

− Cum vă explicați faptul că discuția alunecă încet de la finanțarea proiectelor mari de infrastructură din fonduri europene, către varianta cu Parteneriatul Public-Privat (PPP)?

− Și pentru noi a fost o surpriză. Cred că atunci când se avansează variantele noi sau se aruncă fumigene de acestea, ar trebui să vedem ce se află în spate.

Poate sunt lucruri în regulă și noi nu le-am văzut. Pe mine mă ia prin suprindere această idee cu PPP-ul pentru toate tronsoanele din A8.

La finalul lunii mai au ieșit mai mulți reprezentanți din Guvern, pentru că ministrul Ștefan a spus că este posibil să facem un tronson de autostradă în sistem de parteneriat public-privat.

Când am fost la Ministerul Transporturilor – deja acum cinci săptămâni, l-am întrebat deschis pe ministrul Lucian Șova: de ce Guvernul nu accesează banii europeni disponibili pentru infrastructura mare, pentru autostrăzi?

El ne-a spus că se accesează bani europeni, însă pentru tronsonul Iași-Târgu Neamț se va merge pe varianta PPP. Nedumeriți de această afirmație, l-am întrebat: cine decide, domnule ministru?

El a răspuns clar și concis: Dragnea!

Noi am și făcut public ce a spus el atunci. Această insistență a guvernanților la finanțarea A8 prin PPP ne duce cu gândul fie că vor să tergiverseze la infinit, fie vor să găsească formule prin care, neutilizând bani europeni, mai greu de sifonat, să găsească formule pentru afaceri.

− Niște bani mai ușor de sifonat.

 Asta am observat noi în mai multe situații. În afară de asta, realizarea unui proiect atât de important sau a unei părți dintr-un proiect atât de important în PPP, în condițiile în care noi nu avem expertiză în țară pentru un astfel de proiect, ne arată că suntem în pericol ca A8 să nu se realizeze curând, poate nu în orizontul vieților noastre.

Ceea ce, din punct de vedere al dezvoltării, este de neacceptat.

"În acest moment, Moldova nu are o voce la nivel național. Este sub media națională, pentru că nu are politicieni de anvergură și cu viziune să muncească pentru noi".

− Ce ar însemna A8 pentru Moldova?

− Ar însemna în primul rând o conexiune rapidă și sigură cu Ardealul, și de acolo cu Europa Centrală și de Vest.

Asta ar însemna să putem transporta rapid nu doar oameni, ci mărfuri, ca regiunea noastră să poată deveni competitivă. Va fi greu de înțeles de la Cluj sau de la București sau de la Timișoara, dar, atunci când te uiți la Europa, dacă nu-ți fură privirea doar lumina orașelor de acolo, prima dată vezi bariera Carpaților Orientali.

Or, această barieră este un impediment major pentru dezvoltare. Mărfurile trebuie transportate repede. Nu întâmplător este un avans în Vestul României, pentru că au conexiune cu sistemul autostrăzilor ungare și au acces la un sistem, chiar dacă limitat, de autostrăzi românesc.

Faptul că dezvoltarea depinde de infrastructură se poate susține printr-un exemplu local, l-am amintit deja: Aeroportul din Iași, făcut exclusiv cu bani locali și bani europeni, a jucat un rol major în dezvoltarea industriei IT și a outsourcing-ului din Iași.

Și asta în ultimii 7-8 ani. După București și Cluj, Iașul este al treilea centru IT major din România. Avem firme cu capital local, românesc, plus mari companii din România care au aici o mare parte a producției, plus companii multinaționale.

O forță de muncă relativ mică, dar bine plătită în comparație cu ce se întâmplă în restul regiunii, nu pleacă.

Oamenii vor să rămână, nimeni nu vrea să plece de acasă, rupându-se de familie și de contextul cultural. Dacă vrem să avem o țară în care să nu existe mari discrepanțe și să nu existe nemulțumiri sociale, ar trebui să înțelegem.

− Când ați început să simțiți că e nevoie de un grup de presiune pentru autostradă?

− În general, percepția este că la Iași există o singură asociație. De fapt, sunt două. Există o asociație care se cheamă Moldova vrea Autostradă și o altă asociație care se cheamă Împreună pentru A8.

Interesul pentru autostradă în regiune datează din anii 2000. În 2007 a început să se vorbească explicit despre autostrada Moldova – Transilvania.

La scurtă vreme, au început oamenii să colaboreze, iar la începutul actualului deceniu deja se profila ceea ce ulterior s-a format ca grup, și anume Moldova vrea Autostradă.

Din punct de vedere juridic, noi ne-am constituit anul trecut, dar aveam în spate ani de întâlniri informale și de poziții publice. Tot atunci a apărut grupul Împreună pentru A8, care și el s-a înregistrat la tribunal, și împreună am organizat acțiuni vizibile sau mai puțin vizibile.

Aș aminti marșul spre Târgu Mureș, un lanț uman în Iași, dezbateri publice, monitorizări, corespondențe cu instituțiile statului, marșul acela motorizat spre București, deplasări la Bruxelles, întâlniri cu oficialități din România, printre care ministrul Transporturilor și președintele României.

Am făcut campanii de conștientizare, inclusiv una de amploare pe care am lansat-o acum două săptămâni, și anume strângere de semnături pentru Autostrăzile A8 și A7.

Și chiar dacă sunt două asociații având același scop și trezind și apărând interesele Moldovei, eu cred că noi reușim să vorbim în bună măsură ca o singură voce articulată și cu susținere publică din ce în ce mai mare. Nu știu dacă asta se vede și de la Cluj.

− Vreau să vă mai întreb ce trebuie să priceapă foarte bine politicienii României legat de inițiativa dumneavoastră.

− Că, fără infrastructură solidă de transport, Moldova nu are nicio șansă să iasă din subdezvoltare, și asta o să devină o problemă majoră pentru România.

Mult mai mare decât este acum – pentru că e o zonă care nu este competitivă, nu produce suficient. Asta poate duce la mișcări sociale greu de controlat.

E datoria lor să facă asta, a celor de la putere. Și cei care vor veni nu trebuie să uite să pună în practică tot ce au criticat la actuala guvernare.

Actualul guvern este clar un adversar al dezvoltării Moldovei, și eu nu mă sfiesc s-o spun. Dacă ei nu vor să facă asta, noi o să-i tratăm ca atare.

Pe noi ne interesează să punem pe agenda națională problemele unei regiuni, de la Suceava și Botoșani până la Galați și Focșani.

Pentru că, în acest moment, Moldova nu are o voce la nivel național. Este sub media națională, pentru că nu are politicieni de anvergură și cu viziune, care să muncească pentru noi.

Iar cei care sunt acum în Guvern nu înțeleg problemele regiunii noastre și sunt preocupați de propriile interese. Noi nu avem nicio speranță că de acolo poate veni ceva bun pentru noi. De asta, acțiunile noastre vor continua și vor crește în intensitate.

Noi nu vrem să plecăm de aici, vrem să trăim aici, dar vrem să ne facem viața mai bună, ceea ce implică respect.

− De fapt, discuția despre autostrada Moldovei este o bucățică din discuția mare despre cum vrem să schimbăm țara.

− Da. Pentru noi schimbarea este foarte importantă și o privim în ansamblu. Vrem să avem o regiune dezvoltată într-o țară dezvoltată și în Europa. Adică nu vrem să fim, așa, într-un no man's land, ci să fim legați de restul țării, de Transilvania și Muntenia, fie că vor unii, fie că nu vor.

Cred că, acum, în Moldova există ceea ce n-a existat de multă vreme. Și anume grupuri conștiente de ce se întâmplă, hotărâte să schimbe lucrurile, chiar dacă s-ar supăra unii, oricare ar fi ei.

În 4 noiembrie, 2017, moldovenii au organizat un lanț uman pentru a cere autostradă.

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.

Donează