Moderația este antidotul fanatismului

Înainte să fac Revista Pressei, lumea mi se părea un loc mai pașnic.

Între timp, o serie de atacuri teroriste au lovit mai multe orașe europene, Marea Britanie a ieșit din UE, Trump a fost ales președintele Statelor Unite, iar în România am avut incendiul tragic de la Colectiv, protestele masive din iarna trecută, isteria privind vaccinarea și polemicile legate de referendumul propus de Coaliția pentru Familie.

Nu mă mir că unora li se pare că lumea se duce de râpă, dar prozelitismul de pe rețelele sociale nu duce la nimic bun. Mânați în luptă de frică și de mânie, tot mai mulți oameni se refugiază în tranșee ideologice și devin militanți ai propriului trib.

Îngrijorați de posibilitatea destrămării societății, intelectuali liberali și conservatori avertizează că tribalizarea bazată pe identitate este periculoasă.

O lume în care facțiunile sunt bazate pe rase sau pe etnii, în loc de interese economice, aceea este cea mai rea lume posibilă. Este lumea cea mai dificilă în care putem locui și cea care va duce la cel mai urât deznodământ. – Jonathan Haidt

Dezbinarea produsă de războiul cultural care se derulează pe rețelele sociale și în presa partizană este unul dintre lucrurile care mă țin treaz noaptea. Nu vreau ca munca mea să-i învrăjbească și mai mult pe oamenii care citesc Revista Pressei, așa că atunci când un autor pe care îl respect scrie despre cum poate fi domolit fanatismul, îl citesc cu atenție.

Într-un editorial publicat săptămâna trecută în The New York Times, David Brooks scrie că cel mai bun răspuns împotriva fanatismului este o combinație de modestie și moderație.

Așa cum el însuși recunoaște, soluția nu este una originală. De-a lungul timpului, oamenii înțelepți au înțeles că taberele radical opuse se alimentează reciproc, iar pacea și stabilitatea unei societăți depind de prevenirea acestei escaladări a urii.

Dacă am învățat ceva în ultimii doi ani, urmărind zi de zi „netrebniciile ce se fac în lumea aceasta”, vorba lui Eminescu, este că adevărata bătălie a vremurilor noastre nu se dă între progresiști și conservatori, creștini și atei, globaliști și naționaliști, ci între fanatici și moderați.

Moderația presupune prudență și smerenie intelectuală, drept pentru care este disprețuită de fanaticii din ambele tabere, care o privesc ca pe o formă de slăbiciune sau de lașitate. Fanaticii sunt atrași de extremism pentru că îi face să se simtă puternici, însă oamenii moderați sunt durii adevărați.

Profesorul Aurelian Crăiuțu, care a publicat o carte despre virtutea moderației politice, scrie că omul moderat este nevoit să meargă pe sârmă, pentru a nu cădea în plasa ideologiilor absolute:

El sau ea trebuie să aibă curajul de a înota împotriva curentului atunci când este nevoie și ar trebui să ceară mereu ca și cealaltă tabără să fie ascultată în orice privință controversată.

Opusul [moderatului] este persoana care știe răspunsurile înainte ca întrebările să fie puse, cineva care nu este interesat să asculte și care împarte lumea între forțele binelui și cele ale răului, între prieteni și dușmani.