Moartea transmisă live înseamnă pierderea demnității ultime

Bianca Felseghi

Senior Editor

Filmul Nightcrawler (Prădător de noapte) ne arată cum funcționează mintea unui personaj odios: Louis (interpretat de Jake Gyllenhaal) e o hienă de presă, care trăiește vânzând televiziunilor videouri șocante de la evenimente sângeroase, în special accidente rutiere.

Louis nu e jurnalist. E doar un tehnician ambițios (cu probleme la mansardă), capabil să filmeze cadre coerente în momente de viață și de moarte. La un moment dat, el ajunge primul, înaintea poliției și a ambulanței, la un carnagiu petrecut într-o familie bogată.

Pentru rating și numai pentru rating, o televiziune va plăti din greu pentru a difuza în exclusivitate înregistrarea brută a lui Louis.

Fără să știm (și fără ca măcar să ne punem problema), noi am fost feriți, până nu demult, de șocul morții în direct. Undeva, cineva aflat la un nivel ierarhic sau altul hotăra dacă există sau nu vreo justificare pentru oroarea transmisă pe ecran.

Dar asta era una din trăsăturile a ceea ce se numește azi presă tradițională, învechită și vândută intereselor. Noile media lasă direct în sarcina consumatorului responsabilitatea pentru conținutul informației.

Mai ales că oricine poate fi jurnalist, nu-i așa?

Ajungem la subiectul acestui episod: dreptul oricărei persoanei de a muri cu demnitate.

Povestea din Nightcrawler nu e departe de realitate. De fapt, odată ce ni s-a dat posibilitatea să facem live video direct de pe telefonul mobil, distribuind conținut către sute și mii de oameni, a dispărut intermediarul − discernământul unui editor.

Între emițătorul și receptorul informației nu mai există terți și nici medierea unei instanțe care să analizeze dacă aceasta este adecvată, oportună, completă, corectă.

De la inaugurarea serviciului Facebook Live, „cenzura”, dacă se poate numi așa, clachează în mod repetat, cu fiecare episod violent al cărui emițător nu poate fi controlat. Și nu are cum să fie.

Există deja topuri ale morților spectaculoase transmise în direct pe conturi de social media. Au fost oameni care fie s-au sinucis cu bună știință „în direct”, fie s-a întâmplat să își filmeze sfârșitul în timp ce utilizau serviciul Live Video.

Apă și talpă. Să alergi toată Via Transilvanica. Și să rămâi în viață.

Aceasta este povestea unui documentar de lung metraj care tocmai a intrat în cinematografe. Filmul e un must see, nu doar de către pasionații de alergare sau fanii Via Transilvanica. Este pur și simplu un film onest, dinamic, care conține fascinante felii de viață. E genul de film care pare prea scurt. Când se termină simți că ai fi vrut să mai vezi.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

Un bărbat din Cleveland a omorât un bătrân de 74 de ani și a postat videoul pe Facebook, în duminica de Paști a acestui an. Crima a fost întâmplătoare: ucigașul nu-și cunoștea victima. În video, el spune că s-a certat cu prietena sa și că trebuie să răbufnească. Bătrânul s-a aflat la locul nepotrivit.

Câteva zile mai târziu, un thailandez a transmis live moartea fiicei sale de 11 luni, pe care a spânzurat-o în văzul rețelei de socializare. Apoi s-a spânzurat și el.

Site-urile din Thailanda, care au apucat să vadă cele două cumplite videoclipuri înainte ca Facebook să intervină (la solicitarea unui oficial din Ministerul de Interne), spun că se vedea cum tatăl face un nod în jurul gâtului fetiței și cum îi dă drumul de pe acoperișul unui hotel în paragină.

A fost nevoie să treacă 24 de ore până când Rețeaua a identificat videoclipul și l-a interzis. Peste 360.000 de oameni văzuseră imaginile.

Chestiunea Live-ului ar trebui să dea serios de gândit, mai ales că breșele sunt vizibile numaidecât.

În ianuarie, peste 16.000 de persoane au privit cum un bărbat legat era torturat live. În martie, o adolescentă de 15 ani din Chicago era hărțuită sub privirile a cel puțin 40 de oameni care urmăreau transmisiunea pe Facebook. Violul asupra unei suedeze din Uppsala a fost, de asemenea, văzut în direct pe Rețea.

În iunie 2016, un tânăr de 28 de ani, membru al unei găști, a fost împușcat în timp ce făcea un simplu live pe Facebook. E un live de 14 minute în care omul stă cu amicii pe un trotuar. Apoi se aud focuri de armă și urlete.

La vremea aceea, videoclipul nu a fost șters fiindcă echipa Facebook a considerat că nu încalcă standardele sale. Doar filmulețele care incită la violență sunt șterse, dar administratorii au decis că acela nu intra în această categorie.

Facebook este singurul operator care permite transmiterea imediată a conținutului filmat cu telefonul mobil, online, fără să mai efectueze un triaj, iar acest lucru e considerat un mare avantaj în fața competitorilor.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€