25/09/2021
Miros de roșcată amară și Sălbaticii copii dingo. Două din cele mai bune cărți ale lui 2021
Voicu Bojan
Redactor
Două din cele mai bune cărți ale acestei veri, poate chiar ale lui 2021, cine știe?
Dan Alexe. Miros de roșcată amară. Și alte povestiri scandaloase.
Dacă nu știți despre nimic despre Dan Alexe, poate ar trebui să știți doar ceva esențial, și anume că este un Personaj ca nimeni altul. Poliglot, erudit, cu un cv impresionant, nu e doar autor de cărți, ci și profesor de jurnalism, traducător sau cineast premiat.
Ține cu obstinație să ne reamintească faptul că a băut cu generalul Dudaev „în forma sa terestră” și cu ultimii evrei din Afganistan. Oricum, e bine de știut că Alexe se mișcă prin Caucaz și Asia Centrală ca la el acasă. Detalii găsiți pe blogul lui cabalinkabul.com.
Ediția revizuită și adăugită a cărții lui, așa zis scandaloase, Miros de roșcată amară e o colecție de povestiri aparent amoroase, zălude și enervant de savuroase.
Zic enervant, fiindcă citind te scufunzi în sofa și te faci tot mai mic și mai frustrat, fiindcă mai nimic din toate cele descrise acolo nu ți se întâmplă ție, ci lui, norocosul și privilegiatul.
Chiar și atunci când întâmplările îl au ca erou nefast pe însuși el, autorul, tot te scoate din sărite. Se mișcă în sfere atât de înalte și aventuroase, încât te face să te simți ca ultimul acarian de canapea.
Ai vrea drept urmare să-l urăști, dar nu poți. E atât de tandru și autoironic, încât o lași baltă și te apuci să-l iubești. În plus, scrie impecabil. Încerci să-l prinzi măcar cu ceva hibă literară, cum ar fi stilul prea baroc sau dialogurile prea bolovănoase. Nu merge. Capitulezi.
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Crezi că e nevoie de presă independentă? Dacă da, cu doar 5 euro pe lună poți face diferența chiar acum!
Visezi doar că poate, cândva, ar fi mișto rău să bei un pahar de vin cu el. Rămâi cu lecțiile lui de viață, tăioase ca niște axiome matematice. Aleg doar trei:
- Bărbații adevărați nu dorm în pijama. (Andreea și papucii Logosului)
- Să nu bagi niciodată cuțitul în gură la masă. (Praline și zei ofiliți)
- Chelnerii și curvele sunt cei mai mari psihologi. (Sibylle la oglindă)
„Nouă cine ne plătește pensia?” Două potențiale soluții
În România și Europa de Est, scepticismul legat de viabilitatea sistemului public de pensii este în creștere, în special în rândul tinerilor, din cauza problemelor demografice și a creșterii speranței de viață.
Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran
325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.
Povestirea mea preferată din toată cartea e Karma de trei parale.
Citat:
- Ai văzut puiul ăla de barză? i-am zis, înclinând capul spre stâlpii rapizi de afară.
Nu, ea nu-l văzuse, că se uita la mine cu o adorație mută. - Odată, copil, mergând spre casă pe malul râului, am dat peste un pui de barză cu aripa ruptă… Era înalt cât mine și tremura de o frică fără nume pe râpa apei. Se uita țintă în ochii mei. L-am strâns în brațe, era greu, i-am șoptit că merg după ajutor și a înțeles tonul… Am fugit la bunici și le-am spus, iar ei au zis că inventez, dar până la urmă au venit cu mine la râu… Iar pasărea nu mai era acolo.
Pierită, fata se strânsese în ea, mângâindu-și mașinal genunchii. - Ești stăpânul cuvintelor, nu doar al meu, a șoptit.
- Nu m-au crezut că luasem în brațe un pui de barză… Au râs de mine, ba s-au și supărat că i-am deranjat duminica să vină până la apă.
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
Miros de roșcată amară și alte povestiri scandaloase - Editura Humanitas
Vasile Ernu. Sălbaticii copii dingo.
Anii '80 - o mână de copii pleacă spre Crimeea din gara Chișinău. Sunt încă fragezi, nevinovați și mai ales, lipsiți de griji. Doar că peste ei vor năvăli teribilii ani 90, anii când toți copiii își pierd inocența, fiindcă lumea lui a fi e e cucerită de lumea lui a avea.
Existențele lor în formare vor fi invadate de cuvinte noi cum ar fi glasnost sau perestroika. Pe lângă acestea, cad ploaie noi nenorociri, nemaivăzute: explozia drogurilor, Cernobîl, SIDA sau războaie infame, cum ar fi cel generat de invazia rusească în Afganistan.
Debusolați, ultimii copii ai imperiului sovietic, copiii dingo ai lui Ernu, el fiind protagonistul cheie al poveștii, încearcă să se re-echilibreze citind romanele lui Bulgakov și poemele lui Arseni Tarkovski sau ascultând în buclă formația legendară KINO.
Cartea aceasta profundă, teribilă în blândețea ei, te împinge spre est, spre lumea aceea de care cu toții vrem să fugim. Descoperim în ea valori adânci, o tristețe întinsă cât taigaua rusă, o respirație egală și melancolică, de roman rusesc, unde e loc pentru toți pierduții și rătăciții, fiindcă doar ei sunt capabili, la o adică, să scape lumea de la pierzanie.
Spune frumos Ernu: „Căderea este cea mai mare șansă să-ți iei zborul. Doar cineva care a văzut iadul poate aduce speranța, doar un mare păcătos poate salva lumea. Un om care a suferit este autentic.”
Ciudată e mintea omului. Cartea aceasta mi-a amintit de papucii maro de lac, cuminți și demni purtați de profesoara pensionară de engleză, care odată ne-a făcut un tur privat al metroului moscovit. Purta un taior pepit și avea poșetă asortată cu eșarfa. Vorbea timid și era atentă la sequence of tenses. Avea o căldură și o tandrețe dintr-o altă epocă. Când ne-am luat la revedere, parcă ne-am despărțit de o lume întreagă, de care știam că într-o bună zi, o să ni se facă dor.
Așa e și cartea lui Ernu, o poveste despre copii aruncați în lumea largă, o poveste despre dragoste și ispite, întreprinderi de frigidere și maistre cu sâni mari sau gopnici rătăcind prin cartierul Ciocana din Chișinău. Printre toate acestea, meditații despre lume și viață, venind de la un om de stânga, absolvent de filosofie.
Citat:
„Istoria umană este o istorie a materiei, nu a ideilor. Ideile sunt secundare. Au rolul lor, dar pe noi ne formează materia, nu ideile. În anumite momente, ideile își ies din țâțâni și răstoarnă situații, însă materia revine repede și preia controlul.
Dacă vrem să înțelegem ceva despre trecut trebuie să facem o istorie a materiei, a formelor pe care le ia aceasta: forma sticlei de Coca-Cola este mai puternică decât unele curente literare. Un suc a format gustul a milioane de oameni mai mult decât unele școli de gândire.
Casele în care am locuit generații după generații ne-au format modul de a gândi și a simți mult mai mult decât congresele tuturor partidelor luate la un loc. Istoria materiei și a formelor ei de organizare ne-a modelat ne-a modelat gusturile, simțurile, comportamentul și a construit în noi o lume pe care nici o idee, oricât de revoluționară, nu o poate reformata.”
Vasile Ernu - Sălbaticii copii dingo - Editura Polirom
Avem nevoie de ajutorul tău!
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this