"Mi s-a scârbit şi de mine însămi". Raport asupra prostituţiei de stradă din România

Majoritatea femeilor care practică prostituția de stradă în România sunt mame, reiese dintr-un raport sociologic publicat luna trecută de organizaţia non-guvernamentală Carusel.

În România, prostituţia nu apare pe radarul niciunei instituţii de stat. Este relevant că cele mai recente date oficiale privind acest fenomen au fost culese în 2003.

La acea vreme, o cercetare a Universității București lansa o marjă considerabilă: între 23.000 şi 47.000 de persoane s-ar ocupa cu sexul comercial în România.

ONG-urile care le asistă, din punct de vedere medical şi social, pe femeile nevoite să se prostitueze spun însă că numărul lor ar fi de cel puțin 10 ori mai mare.

Una dintre aceste organizaţii este Carusel, ai cărei angajaţi au realizat 34 de interviuri cu femei denumite, în limbaj oengistic, "lucrătoare sexuale".

Intervievatele au vârste cuprinse între 17 şi 41 de ani şi locuiesc atât în București (9), cât și în afara Capitalei: 8 din Buzău, 10 din Ploiești, 4 din Râmnicu Vâlcea și 3 din alte zone ale țării.

Raportul întocmit pe baza acestor interviuri le aseamănă pe aceste femei cu agricultorii-culegători: fac o muncă sezonieră care le oferă un anumit grad de independență pentru o perioadă limitată.

Am discutat despre acest document cu unul dintre autorii săi − sociologul Daniel Sandu, cercetător la EUI (Institutul Universitar European) din Florenţa. El este cel care a conceput metodologia de intervievare și care, apoi, a interpretat răspunsurile celor 34 de femei.

Ce se știe, deci, cu certitudine despre prostituția din România?

• Majoritatea femeilor care practică prostituția de stradă sunt mame.
• Aproape toate femeile care prestează sex comercial o fac ca profesie.
• Prostituția e o formă de minimă independență.
• Prostituatele nu raportează abuzurile la care sunt supuse (de autorități sau de poliție).
• Cele mai multe prostituate lucrează împreună cu un "combinator", un bărbat care le facilitează interacțiunea cu potențialii clienți sau intervine dacă apare vreun scandal. Combinatorul nu este un proxenet.
• Serviciile de prostituție de apartament constituie un fel de middle class al prostituției. Deși numărul acestor "afaceri" este în creștere, nu se poate ști câte persoane sunt implicate, fiindcă orice control ar însemna un abuz al instituțiilor de forță.

"Să ne lămurim cu toții, ca societate, că nu există o modalitate de a rezolva problema prostituției fără a înțelege că trebuie să luptăm pentru drepturile lor, ale lucrătoarelor sexuale, să le acceptăm ca oameni. E uluitor să vezi că nu sunt văzute ca oameni, că li se refuză dreptul la subzistență!"

Sociologul Daniel Sandu (foto)

Daniel Sandu spune că stigmatul social aplicat prostituatelor le privează de drepturi elementare, cu toate că, cel puțin legal, faptul că prestează muncă sexuală este sancţionat cu o simplă amendă contravențională.

"Există o cercetare destul de recentă unde s-a pus o întrebare: dacă oamenii ar accepta ca o lucrătoare sexuală să locuiască în bloc cu ei. Ele sunt puse în aceeași categorie cu foștii pușcăriași sau cu bolnavii HIV. Se vede foarte clar nivelul de acceptare, doar studiind aceste răspunsuri. La orice nivel de interacțiune, ele sunt respinse", precizează sociologul.

Autoritățile locale sau fiscale refuză să le elibereze documente cu care să obţină burse sociale pentru copii, iar sistemul medical le driblează, fiindcă nu au asigurări de sănătate.

"Cea mai mare problemă este că aceste femei au proiectat asupra lor instinctul de autoizolare, cum că nu au căderea să ceară ceva de la societate. De aceea, foarte rar raportează agresiunea", spune Daniel Sandu.

O prostituată de pe stradă poate primi, în medie, chiar și 3-4 amenzi pe zi, pe care, de obicei, nu le va plăti niciodată.

Există cazuri, spun autorii raportului, în care prostituate cunoscute de autorități sunt amendate doar fiindcă sunt întâlnite pe stradă, la magazin sau în stația de autobuz.

Acordarea bursei sociale pentru copii nu este condiționată de plata amenzilor contravenționale primite de părinți.

Cu toate acestea, funcționarii statului comit acest abuz mai ales în comunitățile mici, unde este puțin probabil ca practicarea prostituției să poată fi ascunsă de vigilenţa publicului.

Copiii sunt deseori menționați ca fiind principala presiune pusă pe lucrătoarele sexuale pentru a continua această activitate, se mai spune în raportul Carusel.

Marea majoritate a femeilor care ajung să se prostitueze sunt mame. La începutul acestui an, un raport internațional plasa România pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte numărul minorelor care devin mame.

În 2016, au devenit mame 17.600 de românce cu vârste între 15 şi 19 ani, plus alte 600 care nu împliniseră nici 15 ani. În plus, rata de abandon timpuriu a școlii este una dintre cele mai ridicate în Europa: în 2015, a fost de 27,8% în mediul rural, 19,3% în orașele și zonele suburbane și 5,9%, în orașe mari.

"Dacă ar fi posibilă sau dorită, reconversia profesională ar presupune de multe ori sacrificarea temporară a unui venit pentru a localiza o nouă activitate generatoare de resurse și a se specializa în această activitate pentru a câștiga mai mulți bani.

În condițiile în care majoritatea covârșitoare a lucrătoarelor sexuale în discuție aveau copii înainte de a-și începe activitatea sau la scurt timp după începerea activității, supraviețuirea copiilor a depins și de continuarea acestei activități aducătoare de resurse", se spune în raportul Carusel.

Potrivit Eurostat, cel puţin o cincime din populația României este expusă riscului de a nu-și putea asigura mijloacele de subzistență.

Una dintre cele mai mari probleme ale acestor femei este accesul la sistemul de sănătate. Singura instituție medicală din România care le oferă analize și examinare gratuită este Institutul "Matei Balș" din București. Dar şi aici, însă, doar sub cupola unui program anti-drog.

Soluțiile pentru a-și ține sănătatea sub control sunt dintre cele mai ingenioase.

Spre exemplu, multe dintre femeile care se prostituează se prezintă trimestrial la un centru de transfuzii şi donează sânge. Astfel, sunt testate pentru infecții şi, în plus, neştiute, contribuie la salvarea de vieți.

Situația în care se găsesc lucrătoarele sexuale din România este "a doua cea mai proastă din lume", afirmă Daniel Sandu.

El consideră că o eventuală legalizare a prostituţiei − ceea ce ar însemna că poate fi practicată doar în anumite locuri și sub stricta reglementare a statului − ar crea o piață la negru care ar funcționa, în continuare, "în cele mai ascunse văgăuni de pe centură".

Cea mai bună variantă pentru aceste femei, consideră Daniel Sandu, ar fi dezincriminarea prostituţiei şi încadrarea lor într-o formă juridică de tipul PFA, urmând ca statul să poată încasa bani pe asigurările medicale sau să impună chiar un impozit pe venit.

În 2014, odată cu modificarea Codului Penal, oferirea de servicii sexuale contra cost a încetat să mai fie tratată ca infracțiune. Această practică e sancționată cu amendă între 500 şi 1500 de lei, pe baza articolului 2 din legea 61/1991 privind încălcarea unor norme de conviețuire socială, a ordinii şi a liniştii publice.